Asta e adevărat în școala străveche; școlile străvechi se aflau în
sălbăticie. Și aveau hierofanți maeștri/învățători acolo, care îi
învățau pe studenți. Iar aceștia veneau la maestrul învățător, de la cel
mai tânăr până la cel mai bătrân.
Si unul din modurile în care treceau testul era să facă acea călătorie
prin sălbăticie, singuri și cu foarte puține provizii. Și dacă răzbeau
prin sălbăticie, cucerindu-și frica și îndoiala și sfârșind prin a fi
neînfricați și hotărâți, atunci li se dădea voie să intre și aveau voie
să fie învățați, pentru că arătaseră cine sunt.
Ei bine, acest sistem de credințe în care trebuie să negi viata și apoi
să suferi vinovăția pentru a fi izbăvit – pocăiților le place
mântuirea, pentru că pot să păcătuiască la nesfârșit, iar apoi să fie
izbăviți și să fie așa de fericiți, și pentru că Iisus le-a șters pe
toate. Dar ei sunt dependenți de izbăvire.
Pentru a fi izbăvit, trebuie să continui să păcătuiești, pentru că toate
acele atitudini sunt chimice în corp, toate acele atitudini. Vinovăția
își are propriul ei flux hormonal în corp, are ceea ce se numește
propriul ei sistem electric, propria ei rețea neuronală.
Și devine atât de dureroasă și de îngrozitoare, încât mai rămâne o
singură cale de ieși din ea: Să o mărturisești, să o dai unei entități
nevăzute.
Iar în clipa în care faci asta – desigur, tu nu știi ce face entitatea
cu ea - dar în clipa în care faci asta, ai fiorul ăsta că totul e în
regulă.
Ei bine, fiorul ăla are de-a face cu suprarenalele și cu steroizii, e
ceea ce numim beția alergatorului – sau, putem să o numim acum și beția
izbăvitorului.
Deci, așa cum alergătorii trebuie să alerge în fiecare zi ca să se simtă
bine, pentru că e un narcotic, păcătoșii trebuie să păcătuiască mereu
pentru a fi izbăviți, ca să poată sa își întrețină dependența aceea de
izbăvire.
Câți dintre voi înțelegeți? întoarceți-vă către vecin și explicați-i ce v-am spus.
Câți dintre voi – câți dintre voi – ați avut acea experiență că sunteti
așa de îngrozitori, incat, în momentul în care va căiți, vă simțiți așa
de bine, iar apoi deveniți judecătorul suprem și judecați pe toată lumea
care face ceva îngrozitor pentru că voi știți și recunoașteți cum e.
Câți dintre voi ați trecut prin asta? Oare nu e minunat, să stai și să îi judeci pe alții? Face seva să curgă!
Și acum revenim la afirmația de deschidere despre singurul lucru
imposibil care este o minte închisă, pentru că îndoctrinarea religioasă
spune că a existat o singură ființă perfectă, iar numele acesteia a fost
Christos.
„Bun, și atunci de ce să te chinui să încerci?” Dar nu, asta nu e
suficient, pentru că problema asta au rezolvat-o într-o mulțime de
conferințe despre cum să manipuleze asta în propriul lor folos: control
și putere. Nu, nu e suficient.
Bine, el e singura persoană perfectă. Așadar, asta înseamnă că toți
ceilalți sunt imperfecți. Iar noi suntem cei aleși care vom vorbi doar
cu el, în numele tuturor acestor oameni jalnic de imperfecți.
Dar problema noastră e că, dacă toată lumea înțelege că e imperfectă,
atunci în ce scop ar trebui să vină și sa vorbeasca cu noi si sa ne dea
averile lor? Oh, n-o sa fie niciodata suficienta povestea aceasta… |