Shin Mintea Universala

Nicăieri nu vom găsi mai bine explicată utilizarea paradoxului ca in învățăturile lui Huang Po, care ilustrează clar acea cunoaștere intuitivă care permite accesul la ceea ce nu poate fi comunicat în cuvinte. Cu ajutorul unor formulări paradoxale de neînțeles (koan), Huang Po întorcea pe dos mințile discipolilor săi și reușea să îi pună pe calea cea dreaptă, distrugându-le ignoranța. Singura lucrare pe care a lăsat-o, intitulată Mintea Universală, degajă subtilitatea unui discurs asupra inexprimabilului și amprenta unei învățături cu o infinitate de semnificații.

• Etienne Zeisler

A sesiza esența dharmei inseamnă a înțelege dincolo de cuvinte. Aceasta exprimă conștiința in meditație și întoarcerea la condiția absolută a ființei umane, la omul autentic: „A descoperi acest om de negăsit este cu neputin­ță, căci nu există nimeni altcineva in afară de el. El este una cu toți Buddhașii și Patriarhii și formează cu ei o unitate pură și lipsită de orice confuzie”.

• Maestrul Huang Pa

Cuvânt înainte Nota editorului Prefața lui Pei Hsiu

PARTEA I

CRONICA CHUN CHOU A MAESTRULUI ZEN HUANG Po

O culegere de predici și dialoguri notate de p’ei Hsiu în timpul șederii în orașul Chun Chou

PARTEA II

CRONICA WAN LING A MAESTRULUI ZEN HUANG PO

O culegere de convorbiri, predici și întâmplări notate de P’ei Hsiu pe vremea cârmuirii sale în prefectura Wan Ling

Întâmplările

Anexa A: Predică a lui Huang Po

Anexa B: Glosar de termeni chinezi și sanscriți

O culegere de predici și dialoguri notate de p’ei Hsiu in vremea șederii sale in orașul Chun Chou

1. Maestrul mi-a spus:

Toți iluminații (Buddha) și toate ființele simțitoare nu sunt nimic altceva decât Mintea Universală, în afara căreia nu există nimic.

Această Minte este fără început, e ne-născută și indes­tructibilă. Nu e verde și nu e galbenă, nu are nici formă nici aparență. Nu aparține categoriilor de existență sau non­existență, nici nu poate fi gândită în termeni de ceva nou sau ceva străvechi. Nu e ceva lung și nu e ceva scurt, mare sau mic, căci depășește toate limitele, toate măsurile, toate numele, toate urmele sau dovezile, toate comparațiile.

Este ceea ce vezi chiar acum în fața ta.

De cauți cumva să chibzuiești asupra ei, de îndată ai și căzut pe alături, în eroare. Ea este precum vidul fără hotar, ce nu poate fi nici închipuit și nici măsurat. Doar Mintea Universală este Buddha, și nu există nici o deosebire între Buddha și ființele simțitoare, decât aceea că ființele simți­toare se atașează de forme și astfel caută în exterior starea de Buddha.

Tocmai pentru că o caută, ele o pierd, căci prin căuta­rea aceasta, starea de Buddha e folosită pentru a căuta sta­rea de Buddha și mintea e folosită pentru a percepe Mintea. Chiar dacă se vor strădui din răsputeri vreme de eoni, tot nu vor fi în stare să o atingă. Ele nu știu că, dacă pun capăt gândirii conceptuale și dau uitării neliniștea ce le-a cuprins, Buddha va apărea de la sine înaintea lor, căci Mintea aceasta e Buddha și Buddha e tot ceea ce există. Mintea aceasta nu este întru nimic mai neînsemnată atunci când se manifestă în ființele obișnuite și întru nimic mai măreață atunci când se manifestă în ființele iluminate.

2. Cât despre îndeplinirea celor șase păramită și a mul­tor alte practici asemănătoare, sau despre dobândirea de merite fără număr precum nisipurile Gangelui, de vreme ce ești fundamental complet În toate privințele, nu trebuie să încerci să adaugi ceva la perfecțiunea aceasta prin asemenea practici fără rost. Când se ivește prilejul, Îndeplinește-le; pe urmă, când ocazia de a le pune în aplicare a trecut, rămâi liniștit.

Dacă nu ești absolut convins că Mintea e Buddha, și dacă rămâi legat de forme, de practici și de fapte me­rituoase, acest fel de a gândi este complet fals și cu totul incompatibil cu Marea Cale. Mintea este Buddha, și nu există nici un alt Buddha și nici o altă minte. Mintea aceasta e strălucitoare și nepătată precum vidul, neavând nici o formă și nici o aparență [care s-o limiteze sau se­pare în vreun fel]. A vă folosi de minte pentru a gândi în concepte înseamnă a părăsi substanța și a vă atașa de formă. Buddha Cel Pururi Existent nu e un Buddha legat de vreo formă. Practicarea celor șase paramita și a altor o mie de practici asemănătoare cu intenția de a deveni astfel un Buddha e o înaintare treptată, dar Buddha Cel Pururi Existent nu e un Buddha în trepte.

Doar trezește-te la această Minte Universală – nu există nimic altceva de atins. Ea este adevăratul Buddha. Buddha și toate ființele simțitoare sunt Mintea Universală și nimic altceva.

3. Mintea este precum vidul în care nu există nici con­fuzie și nici rău, ca atunci când soarele se rostogolește în gol luminând cele patru zări. Căci, atunci când soarele răsare și își răspândește lumina peste tot pământul, vidul nu câștigă în strălucire; iar când soarele apune și se culcă, el nu se în­tunecă. Fenomenele de lumină și întuneric alternează și se succed unul altuia, dar natura vidului rămâne neschimbată.

La fel este cu Mintea lui Buddha și a ființelor simțitoa­re. Dacă îți închipui că Buddha prezintă o aparență pură, strălucitoare, iluminată, iar ființele simțitoare prezintă o aparență pângărită, întunecată și părelnic muritoare, aces­te concepții ce rezultă din atașamentul față de formă te vor împiedica să cunoști realitate a supremă, chiar după trecerea a tot atâtea cicluri câte nisipuri are Gangele.

Există doar o Singură Minte și nici o particulă de orice altceva care să poată fi atins, căci Mintea aceasta este Buddha. Dacă voi, învățăcei ai Căii, nu vă deșteptați la această realita­te a Minții Universale, veți acoperi mereu Mintea cu noțiuni și concepte, veți căuta pe Buddha în exterior, și veți rămâne legați de forme, de practici pioase și așa mai departe, lucruri care sunt toate dăunătoare și nu conduc nicidecum la cu­noașterea supremă.

4. Ofrandele aduse tuturor Iluminaților din univers nu fac cât ofrandele aduse unui singur căutător al Căii care a pus capăt gândirii conceptuale. De ce? Pentru că acesta nu-și formează nici o concepție despre absolut nimic. Sub­stanța Absolutului e pe dinăuntru ca lemnul sau ca piatra fiindcă e fără mișcare, iar pe dinafară e ca spațiul gol fiind că e fără hotare și fără stavile. Ea nu este nici subiectivă nici obiectivă, nu e undeva anume, este fără formă, și nuri poate dispărea. Cei care se grăbesc spre ea nu cutează să intre, temându-se că se vor prăbuși în gol fără să aibă nimic de care să se țină sau care să-i oprească din cădere. Așa încât ajung până la marginea ei și acolo dau îndărăt.

Aceasta îi privește pe toți cei care caută să-și atingă țelul prin exercițiul funcției cognitive [senzații, percepții, jude­căți]. Astfel, toți cei care caută țelul prin cunoaștere dis­cursivă sunt asemenea firelor de păr din blană, în vreme ce toți cei care dobândesc cunoașterea intuitivă [directă] a Căii sunt precum coarnele.

5. Manjusri reprezintă legea fundamentală iar Saman­tabhadra, activitatea. Prin cel dintâi se înțelege legea vidului veritabil și nelimitat, iar prin celălalt se înțeleg activitățile inepuizabile dincolo de sfera formelor. Avalokitesvara în­seamnă compasiunea fără margini; Mahasthama reprezintă înțelepciunea; iar Vimalaldrti, renumele nepătat.

Nepătarea se referă la natura reală a lucrurilor, în vre­me ce renumele înseamnă forma; însă forma e în realitate ne-despărțită de natura reală, de unde și expresia de „renu­me nepătat”. Toate calitățile ilustrate în mod eminent de către marii Bodhisattva sunt inerente oamenilor și nu tre­buie separate de Mintea Universală.

Pag. 19 – 23