Cum să îți descoperi viețile anterioare

CAPITOLUL UNU ÎNȚELEGEREA REÎNCARNÃRII

Este posibil să nu putem demonstra vreodată că noi am mai trăit și înainte. Chiar dacă suntem capabili să reproducem nume, date și locuri, aceasta tot nu demonstrează că noi am trăit în acel timp sau loc. Și atunci, de ce să se scrie o carte despre descoperirea vieților anterioare? Deoarece, chiar și fără dovezi conc1udente, beneficiile pentru propria întărire, vindecare și iluminare sunt enorme.

Reîncarnarea înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Este o teorie, o filosofie, un sistem de credințe și un mod de a trăi. Ea explică multe dintre întâmplările inexplicabile ale vieții. Oferă o rațiune pentru inegalitățile și suferințele vieții. Ne oferă capacitatea de a percepe multiplele noastre diferențe individuale.

Și mai important, reîncarnarea oferă un model comportamental și de viață, bazat pe responsabilitatea personală. Această carte va arăta că tu ești stăpânul propriului destin. Te va învăța că ceea ce ești tu astăzi este rezultatul trecutului tău, și că ceea ce tu vei deveni mâine este determinat de modul în care trăiești astăzi.

Pentru mulți oameni, aceste lucruri pot fi înfricoșătoare. Ele elimină acei demoni, diavoli și alți țapi ispășitori care ne condiționează viața. În același timp, este foarte palpitant, căci ne ajută să realizăm că noi putem să scriem cu adevărat scenariile vieților noastre.

Această carte te va ajuta să-ți explorezi viețile trecute și să examinezi cum te-au ajutat acestea să te formezi și să te modelezi în ceea ce ești în prezent. Vei începe să vezi că tu ești o sinteză a tot ceea ce ai fost înainte. Pe măsură ce această conștientizare va crește pe parcursul descoperirii vieților tale anterioare, abilitatea ta de a te controla și a-ți remodela viața va crește, de asemenea. Vei deveni mai activ în toate procesele vieții. În loc să stai deoparte și să permiți evenimentelor să se deruleze de la sine, vei putea să le privești dintr-o nouă perspectivă, mai adecvată și, astfel, să acționezi în consecință. Nu va mai trebui să te izbești cu capul de pereți și să plângi, „De ce mi se întâmplă întotdeauna asta? De ce întotdeauna dau peste acești oameni și peste aceste situații?”. Această carte te va ajuta să vezi marile tipare ale vieții, care se regăsesc în propriile tale circumstanțe individuale.

În sensul propriu, reîncarnarea înseamnă întoarcerea în corpul fizic. Este credința că sufletul, după moarte, iese din trup și începe să se pregătească să se întoarcă la viață într-o altă formă fizică. Circumstanțele acelei întoarceri – mediul și alte lucruri asemănătoare – sunt determinate de creșterea și progresul acumulate în viețile anterioare. Fiecare personalitate a vieții este o sinteză a ceea ce a existat înainte, și renașterea sufletului are loc într-un mediu în care acesta se poate dezvolta cel mai bine pentru atingerea binelui său suprem. Astfel, cu cât ne trăim mai bine viețile, cu atât mai mult circumstanțele renașterii noastre vor fi unele benefice.

Anumite zone ale lumii au învățat că sufletul se poate întoarce ca fiind orice în formă fizică ­dintr-un copac într-o insectă sau într-o altă ființă umană, dar de cele mai multe ori ca animal. Un astfel de exemplu vine din tradiția Africană Zulu, după cum este relatat de Sylvia Cranston și Carey Williams în cartea lor Reincarnation: A new horizon in science, religion and society (Re încarnarea: Un nou orizont în știință, religie și societate), la pagina 166:

„În corp există un suflet; în suflet există o scânteie a lui Itongo, Spiritul Universal. După moartea corpului, Idhlozi (sufletul) rămâne un timp pe lângă trup și apoi pleacă spre Esilweni, Locul Bestiilor. . . În Esilweni, sufletul ia [temporar] o formă, o parte bestie și o parte om, până se ridică mai sus ... Conform forței naturii animale, sufletul își lasă deoparte forma de bestie și merge înainte către un loc de odihnă. Acolo doarme, până când vine un timp în care visează că are ceva de făcut și că învățătura îl așteaptă pe pământ; atunci el se trezește și se întoarce pe pământ și se naște din nou ca și copil. Sufletul călătorește astfel iar și iar, până când ... sufletul .. , devine una cu Itongo ...”

Această presupunere a unei forme care să fie jumătate bestie este diferită de intrarea în trupul unui animal și este de fapt similară cu învățăturile estice despre bardo și chiar cu niște învățături despre Purgatoriu, unde natura animală trebuie aruncată înainte ca sufletul purificat să ascensioneze spre Rai. Clarvăzătorii au susținut că au văzut oameni recent plecați în urma morții, purtând haine de animale care corespundeau cu natura lor pământeană. Aceasta ar fi putut duce la interpretarea greșită a ideii că oamenii se încarnează în animale.

Această carte va aborda teoria reîncarnării numai din perspectiva nivelului uman; și anume, sufletul care se îmbracă într-un alt corp uman. Informațiile oferite sunt doar un cadru de referință. Acestea te vor ajuta să începi propriul tău proces de explorare. Această lucrare nu are scopul de a explora toate implicațiile filosofice și teoretice ale procesului de reîncarnare.

Încarnarea este o perioadă de existență în corp. Este numai jumătate dintr-un ciclu de dezvoltare. Un ciclu de dezvoltare întreg este de fapt, timpul de la o naștere în planul fizic până la următoarea renaștere. De la momentul conceperii și până la tranziția fizică, căreia noi îi spunem moarte, este jumătate din această perioadă. Câteodată aceasta este numită faza lumească sau fizică. A doua jumătate este acea perioadă de la momentul morții până la momentul renașterii. Câteodată acesteia i se spune perioada interimară spirituală sau cosmică.

Etapa lumească începe la momentul conceperii. La acest moment, conștiința sufletului care urmează să vină, începe să se alinieze cu oul fertilizat. Din cauză că adevărata energie a sufletului este atât de dinamică și de intensă, nu se poate integra imediat în totalitate cu vehiculul în dezvoltare. Este nevoie de acea perioadă de nouă luni de sarcină pentru a-i încetini intensitatea vibrației astfel încât, în timpul sau la momentul nașterii, să se poate integra cu fetusul în totalitate și în siguranță. Conștiința sufletului este aliniată cu această intensitatea crescătoare care se produce pe parcursul întregii sarcini. (Acest mister și cel al tranziției către moarte, împreună cu rolurile lor în evoluția sufletului, vor fi dezvoltate mai pe larg în Capitolul 5).

Perioada interimară cosmică sau spirituală începe la momentul tranziției numit moarte. Una dintre cele mai întâlnite întrebări este: ce se întâmplă în timpul acelei perioade interimare dintre reîncarnări. Această perioadă permite sufletului să se recupereze, să-și reevalueze viața și să asimileze experiențele vieții anterioare, împreună cu pregătirea pentru următoarea viață. Trebuie să ținem minte faptul că cea mai bună și intensă învățătură vine prin experiențele vieții noastre fizice. Aceste experiențe, mari și mici, trebuie asimilate și plasate în perspective adecvate.

Perioada interimară permite sufletului să se revigoreze după intensitatea vieții fizice. Permite sufletului și acelor experiențe ale vieții fizice să fie iluminate de mintea divină. Aceasta ajută la întărirea capacităților sufletului și la pregătirea acestuia pentru a se întoarce pe Pământ. În timp ce descoperă noi învățături pe care să le adauge întregii sale dezvoltări își echilibrează orice fel de datorii mai sunt necesare. Pregătirile pentru perioada, locul și condițiile ideale pentru ca aceasta să se întâmple, necesită timp.

Pag. 9 – 13