Adevăr Divin
De la Sun Tzu la KGB (vol. 1)
Arta dezinformării strategice
| „Dezinformarea strategică” este cea mai veche, mai secretă, mai perversă, dar, totodată, cea mai puțin cunoscută armă din istorie. Ea a contribuit însă la făurirea multor imperii, a constituit baza unor uriașe lovituri financiare, a realizat jocuri diplomatice intrate în istorie și este hrana de fiecare zi a mass-media. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Americanii numesc această tehnică de „inducere în eroare” a adversarului politic ori militar „disinformation” („dezinformare”), uneori „deception”. Francezii îi spun, gastronomic, „intoxication” („intoxicare”). Iar rușii, ,,maskirovka” („dezinformare”, „farsă, în masă”), termen împrumutat din arta circului. Părintele conceptului a fost însă filosoful chinez Sun Tzu, cel care l-a elaborat acum peste 2.500 de ani în tratatul său „Arta războiului”. Generalul (în rezervă) KGB Oleg Kalugin descrie tehnica „maskirovka” (dezinformarea în masă) drept „sufletul și inima serviciilor de informații sovietice”. După experiența unui secol de „maskirovka”, constatăm că aceasta apare ca o suită de evenimente spectaculoase, de mare amploare și reverberație politică și socială, pregătite dinainte, care au rolul de a sugera guvernelor occidentale și opiniei publice internaționale că în Europa de Est au loc „mișcări ireversibile” (Berlin ’53, Poznan și Budapesta ’56, Praga ’68, Gdansk ’80), cu caracter liberalizant sau chiar „schimbarea de sistem” dorită de Occident (,,revoluțiile” din ’89, „lovitura Potemkin” ’91), în timp ce puterea, dincolo de orice schimbări, rămâne în mâinile aceleiași elite. Presupune implicarea serviciilor secrete în „regizarea” și participarea directă la evenimente. S-a dovedit că Occidentul nu este numai martor al evenimentelor, dar ulterior devine foarte repede „colaboratorul” lor financiar și economic. Lenin îi numea pe occidentali ,,idioți utili” ... |
Cuprins:
| STUDIU INTRODUCTIV LA CEA MAI CONFIDENȚIALA ARMÃ DIN ISTORIE PARTEA I-A. DEZINFORMAREA STRATEGICA: DE LA SUN TZU SI GINGIS HAN LA IMPERIUL RUS Dezinformarea strategică: Sun Tzu și ,,Arta războiului“ Cartea celor „13 capitole“ Sun Tzu: Operațiunile „Overlord” și „Bagration” „Cele treizeci și șase de stratageme ale preacinstitului domn Tan“ Imperiul mongol și „parteneriatele pentru pace“ cu Gingis Han și Subotai Rușii moștenitorii lui Sun Tzu și Gingis Han Reforma din KGB: În 1959, Alexandr Șelepin a creat „KGB-ul intern“ si „KGB-ul extern“ PARTE A II-A. PREMISELE MARILOR OPERAȚIUNI TIP„MASKIROVKA” 1905: Părintele Gabon, sindicatul, Adunarea muncitorilor și Duminica sângeroasă Războiul ruso-japonez și tensiunile din Rusia Părintele Gapon: „creștinul anarhist“ și realitățile petersburgheze Okhrana și Părintele Gapon „Disidenți cu voie de la poliție“ „Duminica sângeroasă” – o „maskirovkă“a Okhranei Gapon încearcă să-l recruteze pe Rutenberg ca agent al Okhranei Concluzii: „Maskirovka“ funcționează încă de la începutul secolului al XX-lea 1921: Alexandr Iakușev și operațiunea „Trust/Trest“ Planul lui Dzerjinski și Operațiunea „Trust“ Boris Viktorovici Savinkov ––primul obiectiv al Operațiunii „Trust/ Trest“ Savinkov începe să fie vizitat de agenți acoperiți ai Operațiunii „Trust/ Trest“ Alexandr Alexandrovici lakușev, „marele rezistent primit cu brațele deschise de emigrația rusă Arestarea lui Boris Savinkov „Asul spionilor“–SidneyReilly – cade în cursa OGPU Ultima speranță a emigrației ruse, generalul Alexandr Kutepov, este răpit din Franța de OGPU Anatomia răpirii lui Kutepov și urmările sale Operațiunea „Trust/Trest“ – un mare pas înainte pentru operațiunile de tip ,Maskirovka“ 1946: Boleslaw Piasecki și asociația catolică „PAX/NKVD“ Decapitarea „Armia Krajowa“ Generalul Serov și P.A.X.: fața catolică a NKVD Asociația „P.A.X.“: fața catolică a NKVD Tânărul Tadeusz Mazowiecki și asociația catolică „P.A.X./NKVD“ Cardinalul Ștefan Wyszynski și rețeaua „catolică“ ANKV Tadeusz Mazowiecki a susținut public represiunea stalinistă contra Bisericii Catolice poloneze De la „P.A.X/NKVD” la „Solidaritatea/KGB“ Organizația paramilitară poloneză „WIN” reia metodele Operațiunii „Trust/Trest“ Concluzii PARTEA A III-A – MARILE OPERAȚIUNI TIP „MASKIROVKA“ 1953. Lavrentie Bena: „Noul curs“ și revoltele din Germania de est Moartea lui Stalin: Părintele Popoarelor“ a fost otrăvit Sora ,Moiseieva“ a dispărut ulterior Consecințele asasinării lui Stalin Beria, agent „Mussavat”, partid azer controlat de „Intelligence Service“ „Complotul halatelor albe“ Afacerea Mingreliană“ Strategia influenței: documentul Beria, „Noul Curs“ și „destabilizarea“ Prima „maskirovkă“ de mase: revoltele din Germania de Răsărit Revoltele orchestrate de Beria în RDG, din 1953, s-au extins în peste 560 de localități Complotul contra lui Lavrentie Pavlovici Beria Lovitura de stat din 26 iunie 1953 Acuzatia de „sadism sexual“ Sfarsitul primei maskirovka din Germania Rasariteana Concluzii: Reunificarea Germaniei si sfarsitul Razboiului Rece amanate pentru aprobare patru decenii Octombrie 1956. Varșovia: Wladvsiaw Gomulka- alias „Wieslaw“ si „Maskirovka“ din Polonia Nikita Hruscîov, omul forte al noii puteri. Raportul secret citit de Hrusciov la al XX- lea congres al PCUS, încerca să sugereze Occidentului că în URSS începea, epoca democratică (a dezghețului) Raportul secret, citit de Hrușcîov la Congresul al XX-lea al PCUS – un model de dezinformare, în materie de strategie a influentei Occidentului Despre cultul personalitâtii si consecințele sale KGB-uI a răspândit „Raportul secret“ in Est și în Vest Maskirovka Polonia. 1956 Fabricarea mitului Gomulka: Dezghețul polonez Wladyslaw Gomulca, alias „Wieslaw“, alias „Duniar“: crearea „Gărzii Poporului“, brațul polonez al „SMERSH“-ului sovietic Revolta de la Poznan din iunie „56: Așa nu se mai poate!“ Triumful „maskirovka” la Varșovia: Gomulka, „omul de fier“ devine „omul de marmură“ Discursul de la Plenară al lui Gomulka Vizita lui Gomulka la Moscova: „Gata cu mitingurile!“ În „Memoriile“ sale, Hrușciov recunoaște că Gomulka avea cea mai avantajoasă poziție pentru sovietici: era perceput de polonezi drept antisovietic Octombrie – Noiembrie 1956. Budapesta: Imre Nagy Vladimir Iosofovich, alias „Volodia“. Maskirovka din Ungaria „Cercul Petofi“. principalul mijloc de propagare a ideilor „Raportului secret“ în Ungaria Legendele „maskirovka“ în Ungaria: Komintemistul Laszlo Rajk salvat de la moarte de fratele său Endre, ministru in guvernul progerman Szalasi, membru important în Partidul „Crucilor cu Săgeți Mitul lui Laszlo Rajk Ministrul de Interne Laszlo Rajk și „tactica salamului“ „Mezelarul“ Laszlo Rajk, feliat la rândul său de partid |
Fragment:
„Trăim un timp în care • GEORGE ORWELL STUDIU INTRODUCTIV LA CEA MAI CONFIDENTIALÃ ARMÃ DIN ISTORIE „Dezinformarea strategică” este cea mai veche, mai secretă, mai perversă, dar, totodată, cea mai puțin cunoscută armă din istorie. Ea a contribuit însă la făurirea multor imperii, a constituit baza unor uriașe lovituri financiare, a realizat jocuri diplomatice intrate în istorie și este hrana de fiecare zi a mass-media. Americanii numesc această tehnică de „inducere în eroare” a adversarului politic ori militar „disinformation” („dezinformare”), uneori „deception”. Francezii îi spun, gastronomic, „intoxication” („intoxicare”). Iar rușii, „maskirovka” („dezinformare”, „farsă, în masă”), termen împrumutat din arta circului. Părintele conceptului a fost însă filosoful chinez Sun Tzu, cel care l-a elaborat acum peste 2.500 de ani. Tratatul său, azi celebru – intitulat „Arta războiului” – se presupune că ar fi fost scris în anul 512 î.Hr. „Arta războiului” a postulat următorul paradox: „Raționamentul suprem al artei războiului trebuie să fie acela de a învinge rezistența inamicului., încă înainte de a începe lupta”. Acest concept surprinzător (a câștiga războiul, încă înainte de confruntare), care a generat o întreagă filosofie, are astăzi aplicații în politică, război, diplomație, comerț, finanțe, economie, mass-media etc. Americanii l-au aplicat cu succes în operațiunea militară „Overlord” (D-Day), inducând în eroare pe Hitler printr-o gigantică operațiune de dezinformare asupra locului debarcării aliaților. „Overlord” a fost decisivă pe frontul de Vest. Pe frontul de Est, operațiunea „Bagration” a permis Armatei Roșii, la 22 iunie 1944 (exact la trei ani de la invazia germană în URSS), să inducă în eroare trupele Celui de-al Treilea Reich și să provoace „Grupului de Armate Centru” german (aflat sub comanda generalului Von Bock) o înfrângere soldată cu pierderea a nu mai puțin de 350.000 de militari. Cea mai mare cunoscută în istorie. Cu toate acestea, cea mai spectaculoasă - și cea mai studiată operațiune secretă de dezinformare – rămâne operațiunea „TRUST/ „ TREST” (,,încrederea”, în limba rusă), dezvoltată între 1921-1926 de poliția politică bolșevică CEKA/GPU/OGPU, dirijată de Felix Edmundovici DzeIjinski. Atunci, o falsă organizație anti-bolșevică (condusă de un fost ministru țarist, Alexandr Iakușev), dar formată din cekiști sub acoperire, a indus ani la rând în eroare cercurile emigranților albi (anti-bolșevici) de la Paris și Berlin. Reușind nu numai să-i identifice pe anti-comuniștii din URSS, dar să și lichideze liderii albi din Occident, să-i atragă pe Boris Savinkov („creierul” emigrației albe, potrivit lui Lenin) și generalul alb Alexandr Kutepov (succesorul baronului Wrangel) în URSS. Apoi să-i aresteze, să-i judece și să-i condamne la moarte. Acest stil de dezinformare sovietică a căpătat numele de „maskirovka”. Generalul (în rezervă) KGB Oleg Kalugin descrie tehnica ,,maskirovka” (dezinformarea în masă) drept „sufletul și inima serviciilor de informatii sovietice”. Kalugin așază ,,maskirovka” pe primul loc, alături de celelalte „metode active” („activnîie meropriatia”) folosită de sovietici: propaganda (albă, cenușie, neagră), contrafacerile de documente (acte, pașapoarte, scrisori) ori metodele de „mână forte”, comune cu serviciile secrete occidentale. De aceea, tehnica „maskirovka” este studiată de absolvenții „Institutului Iuri Andropov” din Moscova, prin cursuri speciale, ca și de studenții celor mai prestigioase instituții de informații secrete din lume. ,,Enciclopedia Militară Sovietică” definește „maskirovka”, în articolul semnat de V. A. Iefinov și S.G. Șermoșențev, drept un complex de măsuri care induc în eroare inamicul, asigură surpriza totală a acestuia atât asupra prezenței exacte a forței proprii militare (sau a unei părți a ei), a dispunerii în teren a unităților, precum și a locului adevărat de acțiune contra inamicului („Sovetskaya V oennaya Ensik1opediya”, Moscova, 1978, vol. 5, paginile 175-177). Este vorba aici de aplicarea ,,maskirovka” în domeniul militar. O tehnică care mai include și „camuflajul”, „imitația”, „secretizarea”, „disimularea”, „distorsiunea”, „diversiunea” etc. Acestea sunt aplicate în domeniul opticii militare, al radarului, al radioului și sunetului, termicității, televiziunii și în alte domenii. Profesorul Charles L. Smith, de la „Defence Intelligence College” al Universității Georgia (SUA) – fost cercetător la „Centre for Strategic Technology” – cunoscut pentru studiile privind „dezinformarea în masă”, a formulat cele patru principii ale „maskirovka”: 1. Agitația (agresivitatea, acțiunea în forță) „Maskirovka” trebuie să fie foarte activă (chiar agresivă pe alocuri) pentru a da inamicului (militar sau civil) o falsă idee asupra evenimentelor următoare și ca acesta să aprecieze greșit situația militară sau politică, economică sau financiară.,,Mistificarea” este așadar condiția sine qua non pentru ,,maskirovka”. El’! c.ontrihnle la deruta inamicului. 2. Plauzabilitatea „Maskirovka” trebuie să fie perfect „plauzibilă”. Charles L. Smith subliniază cât de important este acest tip de „dezinformare în masă” ca aceasta să îndeplinească criteriul „plauzibilității”, să aibă aparențe cât mai „autentice”. A face ceva să pară cu totul altceva decât este presupune o perfectă „simulare”. O lovitură de stat se poate „ascunde” în spatele unei „revoluții” sau a unor mari „manifestări populare”. 3. Versalitatea „Maskirovka” trebuie să fie „versatilă”, pentru a-și ascunde urmele și scopul. În al doilea război mondial, trupele sovietice își „semnalau” prezența într-un loc, în timp ce atacau într-un cu totul alt loc, neașteptat. La Stalingrad, trupele germane ale lui Von Paulus au fost încercuite de trupele siberiene, aduse în secret, după ce sovieticii au descoperit că Japonia nu va ataca URSS, ci SUA. După Stalingrad și Kursk, germanii au intrat în defensivă. Ceea ce a tranșat definitiv situația pe frontul de Est. Trupele anglo-americane au procedat similar. Au construit la Pas-des-Calais baze militare false, unde se adăposteau divizii de tancuri gonflabile (construite de unitatea specială a maiorului britanic Jasper Makelyne), recurgeau la emisii radio false și la false deplasări de trupe. Încât Hitler a fost convins că debarcarea aliată va fi la Pas-des-Calais. În realitate, marea debarcare aliată a avut loc în Normandia, unde germanii au fost luați prin surprindere. Ceea ce a pecetluit militar soarta pe frontul de Vest. 4. Continuitatea Ca „maskirovka” să reușească, ea trebuie să aibă un caracter de „continuitate”, să nu se oprească la mijlocul drumului. În criza rachetelor din 1962, americanii au descoperit – mai întâi – rampele de lansare a rachetelor sovietice, cu ajutorul avioanelor-spion U-2. Astfel, elementul „surpriză” a fost deconspirat, iar „continuitatea” a dispărut și efortul sovieticilor a devenit inutil. Oferind SUA un neașteptat spațiu pentru propagandă. Există Însă o deosebire fundamentală între sensul pe care îl dau occidentalii conceptului de „dezinformare” și cel atribuit de sovietici conceptului de „maskirovka”. Comparația între Sun Tzu și Carl von Clausewitz („Vom Kriege”, Berlin, 1905), considerat cel mai important strateg occidental, este semnificativă. În timp ce CarI von Clausewitz limitează „dezinformarea” la problemele strict militare, fără să o extindă la sfera politicii, la Sun Tzu este exact invers. Sun Tzu scria acum peste 2.500 de ani: ,,A câștiga o sută de victorii, în o sută de bătălii, nu este o culme a dezinformării. Rafinamentul suprem al artei războiului trebuie să fie cu totul altul: să învingi rezistența inamicului, încă înainte de luptă „. Imperiul mongol a preluat această concepție a dezinformării strategice de la Sun Tzu și au început să o aplice și în politică. Mongolii recurgeau frecvent la strategia expusă în „Arta Războiului”, cucerind Asia și o bună parte din Europa, formând astfel cel mai mare imperiu din istorie. Înainte însă de a recurge la forța armelor, mongolii aplicau diplomatic învățăturile lui Sun Tzu (a învinge încă de declanșarea conflictului militar), recurgând la concepte (azi atât de modeme) de „coexistență pașnică” ori la cel de „parteneriat pentru pace”. În cartea „Die Söhne der Wüste”, H. G. Behr nota că: Pag. 5 – 9 |