Cartea tainelor lui Enoh

Vitalitatea continuă a tradiției enohiene de la finalul perioadei celui de-al Doilea Templu este bine ilustrată de Cartea tainelor lui Enoh (2 Enoh). 2 Enoh reia multe dintre temele și motivele din Cartea lui Enoh (1 Enoh), însă prezintă multe trăsături distinctive care îi conferă un caracter propriu. Linia narativă este clară și puternică și umple cu multă imaginație istorisirea biblică aflată la bază. Enoh, vorbind la persoana întâi, povestește cum în al trei sute șaizeci și cincilea an al sau a fost urcat la cer de către doi îngeri. Acești îngeri păzitori îl însoțesc prin șase ceruri, explicând lucrurile pe care le întâlnesc în fiecare dintre acestea. La marginea celui de-al șaptelea cer îl părăsesc si Enoh e preluat de Gabriel sau, potrivit unei alte tradiții, de Mihail, care îl urcă și îl așează înaintea feței Domnului.
2 Enoh marchează o direcție radical nouă: afirmă fără echivoc că Enoh a urcat la cer în trup și că această urcare a rezultat în transformarea sa fizică în înger. Afirmația că un om poate pătrunde cu trupul în lumea superioară era extrem de problematică în concepția despre lume a iudaismului timpuriu. Cum putea corpul omenesc să îndure o astfel de călătorie? Din ce ar putea să trăiască? In ce fel putea Enoh să îndeplinească înaltul rol de scrib ceresc încă înconjurat de limitările grosiere ale cărnii? Problema era mai mult decât una de ordin practic: era una profund teologică...
Unii intelectuali evrei din perioada celui de-al Doilea Templu au ajuns să îl considere pe Enoh o figură centrală din istoria sacră. Aceștia i-au atribuit un corp important de doctrine revelate și l-au ridicat la un statut care echivala și chiar concura cu cel al lui Moise, legiuitorul Israelului. Ei au fost cei care au pornit o tradiție ce a continuat să evolueze cu o vitalitate surprinzătoare până în Evul Mediu si care a constituit o provocare neîntreruptă pentru paradigma mozaică dominanta a iudaismului. Ei au creat un personaj care, mergând dincolo de iudaism, a fost asimilat în creștinism, gnosticism și islam, devenind unul din învățătorii religioși universali ai antichității târzii. Dintre toți patriarhii biblici, Enoh, în pofida originilor sale obscure, s-a bucurat de una dintre cele mai ilustre reprezentări în mituri și legende.

Cartea tainelor lui Enoh 47

Bibliografie la Studiu introductiv 150

Despre viața și visul lui Enoh

A fost un om înțelept și un mare făuritor pe care Dumnezeu l-a iubit și l-a luat ca să vadă sălașurile cele mai înalte și să fie mărturisitorul împărăției celei mai înțelepte, mai mari, mai nepătrunse și mai neschimbate a Atotputernicului Dumnezeu, și al așezării preaminunate, slăvite, strălucitoare și cu mulțime de ochi a slujitorilor Domnului, și al tronului neclintit al Domnului, și al gradelor și rânduielii oștirilor netrupești, și să fie mărturisitorul alcătuirii de nedescris a mulțimii elementelor, al diferitelor înfățișări și cânturi de nepătruns ale oștirii heruvimilor și al luminii nemărginite.

VERSIUNEA LUNGÃ

I.1. La vremea aceea, spuse el, când am împlinit 165 de ani, l-am născut pe fiul meu Matusalem, iar după aceea am trăit două sute de ani și am împlinit toți anii vieții mele, trei sute șaizeci și cinci. 2. In prima zi a primei luni, mă aflam singur în casa mea și mă odihneam dormind. 3. Și în timp ce dormeam, o mare tulburare a pătruns în inima mea și plângeam cu ochii în somn și nu puteam pricepe ce este cu această tulburare sau ce se va petrece cu mine. 4. Apoi mi s-au arătat doi oameni uriași fără asemănare pe pământ.
5. Chipurile lor erau strălucitoare precum soarele, ochii lor erau ca niște opaițe aprinse, iar de pe buze le ieșea foc; veșmintele lor erau ca o cântare felurită de culoare purpurie, aripile lor erau mai strălucitoare decât aurul, iar mâinile mai albe decât zăpada. Ședeau la capul patului meu și au început să mă strige după nume. 6. Și m-am sculat din somn și i-am văzut în chip limpede pe cei doi oameni stând în picioare înaintea mea. 7. Și m-am plecat în fața lor; și am fost înspăimântat, iar chipul meu s-a schimbat din pricina spaimei. 8. Apoi oamenii aceia mi-au spus: Îmbărbătează-te, Enoh, și nu te teme! Dumnezeul veșnic ne-a trimis la tine. Iată, vei urca astăzi cu noi la cer.
9. Și le vei spune fiilor tăi și tuturor celor din gospodăria ta tot ce trebuie să facă în casa ta câtă vreme se află...

VERSIUNEA SCURTÃ

La vremea aceea, când am împlinit trei sute șaizeci și cinci de ani, într-o zi din cea de-a doua lună mă aflam singur în casa mea.
Mă aflam într-o mare tulburare, plângând cu ochii mei și mă odihneam dormind pe patul meu și mi s-au arătat doi oameni foarte mari, fără asemănare pe pământ - chipurile lor străluceau precum soarele, ochii lor erau ca niște opaițe aprinse, din gură le ieșea ceva ca focul, veșmintele lor erau ca o cântare felurită, iar brațele lor erau ca niște aripi din aur - [au stat] la capul patului meu și m-au strigat după numele meu.
Și m-am sculat din somn și am văzut limpede cum oamenii aceia stăteau în picioare înaintea mea. M-am grăbit și m-am ridicat și m-am plecat până la pământ înaintea acestora și mi-am acoperit chipul din pricina înfricoșării. Iar cei doi oameni mi-au vorbit: „Îmbărbătează-te, Enoh, nu te teme, Domnul veșnic ne-a trimis la tine. Iată, astăzi vei urca cu noi la cer.