Potrivit sfantilor parinti sapte sunt asa numitele patimi aducatoare de moarte:
mandria, iubirea de arginti (de avutii), desfranarea, invidia, lacomia, mania si
trandavia.
…cea mai gravă patimă, sursă și generatoare a tuturor
celorlalte, este mândria.
Mândria se manifestă prin multe patimi
înrudite cu ea, ca de pildă: vanitatea, lăudăroșenia, aroganța, egoismul,
individualismul, orgoliul. Din mândrie izvorăsc însă și patimi precum: mânia,
judecarea aproapelui și împietrirea inimii.
Conform Sfinților Părinți,
mândria este rădăcina, sursa și mama tuturor patimilor și păcatelor. Omul mândru
sau egoist se socotește drept, virtuos și bun, deprins fiind să-și atribuie
realizările capacității și sârguinței sale personale, și nu lui Dumnezeu.
«Considerându-se superior tuturor», el obișnuiește, de asemenea, «să-și
disprețuiască aproapele și să-l umilească, ca și cum acesta din urmă nu ar avea
nicio valoare» (Sfântul Dorotei, P.G. 88, 1.644CD).
Smerenia este un dar
al sufletului, ce nu poate fi denumit decât de cei care au trăit smerenia.
E o bogăție negrăită; este numirea lui Dumnezeu și darul Lui, așa cum ne
învață și Hristos: „Învățați-vă”, nu de la un înger, nici de la vreun om, nici
din vreo carte, ci „de la Mine”, adică din sălășluirea, strălucirea și lucrarea
Mea înlăuntrul vostru, „că sunt blând și smerit cu inima”, cu cugetul și cu
simțămintele, și astfel războiul va înceta „și veți găsi odihnă sufletelor
voastre” (Matei 11, 29)»
|