Limbajul viselor

pag. 20-21

...viața eternă. Este ca și când tatăl i-ar striga: „Viața este scurtă! Petrece-ti zilele cu chibzuință! în curând va suna ceasul de douăsprezece ori (ora la care apar spiritele). în curând, ziua ta va lua sfârșit!”
Trecerea timpului este foarte ingenios sugerată de avertismentul progresiv: „11 și un sfert, 11 și jumătate, 12 fără un sfert”. întrucât nevroza exprimă conflictul dintre pulsiune și inhibiție sub forma unei suferințe, putem intui tulburarea pacientei. O forță o îndeamnă să-și dea frâu liber și să se bucure, iar o alta o trage în direcția renunțării și a controlului de sine. Tatăl apare ca reprezentant al autorității (și al divinității) și o admonestează: „Renunță la toate bucuriile lumești și pregătește-te pentru judecata Domnului, pentru viața eternă. Ziua judecății se apropie”.
Dar este acest vis îndeplinirea unei dorințe? Dacă tatăl ar fi apărut ca răspuns la dorința ei, invocat (în chip de halucinație) prin faptul că ea tânjea să-1 revadă, nu ar fi găsit oare alte cuvinte, o atitudine mai blândă prin care să se apropie de fiica lui? în acest vis văd doar puterea conștiinței morale. Simt anxietatea chinuitoare, observ regretul dureros la gândul unei vieți irosite sau trăite în mod nepotrivit, aud un strigăt sfâșietor care-mi umple sufletul de compasiune.
Acest vis este un avertisment și în același timp prezice viitorul pacientei. Ea va continua să meargă pe calea ascetismului și a renunțării. în visul pacientei, apropierea acelui sfârșit care îi așteaptă în cele din urmă pe toți oamenii este vestită prin litere de foc.
Dar ce putem spune despre caracterul visului? Este o dorință sau un avertisment, dacă ținem seama de forța (pulsiunea sau inhibiția) care îl domină? Visul caută soluția unor probleme irezolvabile. Este o îmbinare a trecutului cu prezentul și o prefigurare a viitorului. Domeniul său este inepuizabil și nu poate fi încastrat între limitele înguste ale unei formule. De fapt, visul este inepuizabil, precum e și enigma pe care o reprezintă omul, și totuși la fel de transparent cum este omul, cu condiția să nu pornim cu niciun fel de idei preconcepute. Gândurile unei persoane aflate în stare de veghe pot fi reduse la o formulă unică? Gândim doar în termenii împlinirii dorințelor? Această întrebare devine superfluă dacă luăm în considerare fie și numai elementul cugetului moral. Visul este fluxul vieții noastre mentale în curgerea sa ce vine din profunzimi neexplorate, trecând prin filtrul conștiinței și ajungând până la nivelul conștientizării.
De fiecare dată când adormim, murim la sfârșitul zilei respective. Fiecare trezire este o renaștere. Gândul morții ni se înfățișează în vis prin imagini ciudate. Deși uităm de realitatea morții pe durata zilei, deși freamătul vieții cotidiene poate acoperi vocea conștiinței morale, visul ne readuce în minte eternul memento morii Fiecare dintre noi aude vocea dojenitoare: „E ora 12 fără un sfert!” Și o auzim atunci când dorințele ne prind în mrejele lor — auzim cântecul de lebădă atunci când suntem cuprinși de cele mai ușuratice pofte. Și, astfel, murim de mai multe ori și trebuie să dăm socoteală în mod decisiv iar și iar — astfel, ne examinăm trecutul în mod critic, evaluându-1, cuprinși de temeri și regrete, în fiecare noapte, multitudinea de gânduri pe care le avem trece printr-un purgatoriu purificator. în interiorul nostru sunt și paradisul, și iadul — înlăuntrul nostru se află și judecătorul, și acuzatul. E ca și când idealul pe care l-am proiectat spre infinit găsește din nou drumul de întoarcere spre noi în timpul nopții, ca și când am încerca în fiecare noapte să învingem încă o dată demonii care ne îmboldesc să ne satisfacem plăcere după plăcere și care ne umplu inimile candide de invidie și sentimente răzbunătoare, de interese...

pag. 88-89

(27) Fug de cineva sau urmăresc pe cineva prin apă, pe niște scări, până într-o încăpere. își dă seama că mai e cineva în vis; încercăm să aflăm cine ar putea fi, iar el spune că e un coleg, un pianist ca și mine, care încerca să intre la colegiul tehnic; nu fusese acceptat și asta îl îngrijora foarte mult.
Pacientul nu-și amintește persoana pe care o urmărea, dar știm din exercițiile analitice precedente că nu poate fi decât mama lui și, de fapt, copil fiind, avea într-adevăr obiceiul de a fugi pe scări până într-o anumită cameră atunci când ea îl amenința cu pedeapsa, își amintește astfel de scene, își amintește și că, în anul precedent, s-a scăldat într-un râu împreună cu mama lui. Cabinele de schimb pentru bărbați erau pe un mal, iar cele pentru femei, pe celălalt. în ciuda marii distanțe dintre ei, el a înotat aproape o jumătate de oră pentru a ajunge la mama lui, iar când a ajuns, era epuizat. Observăm că ambele incidente sunt surprinse în vis. Copil fiind, el fugea de mama lui, iar ca adult a înotat până pe cealaltă parte a râului pentru a o întâlni. Care este semnificația acestui vis? El este un mare Don Juan, mai cu seamă în imaginația sa; dar, dacă și-ar urma înclinațiile, ar deveni acel tip de personaj numit de vienezi Steiger (literal, un „scărar”), adică „fustangiu”. De aici decurge sensul cuvântului Stiege (trepte, scară). Camerele, cum se întâmplă de obicei în vise, semnifică femeile (în limba germană, „camera” — Zimmer se asociază cu „femeia” sau „femeia ușuratică” — Frauenzimmer); alergatul pentru a ajunge la acele camere-femei, aceasta e, într-adevăr, principala lui preocupare. El aleargă după orice femeie, una după alta, și nu-i poate fi credincios niciuneia. Dar de ce aleargă după toate femeile, fără a se dedica niciuneia? Pentru că fuge de o femeie care nu-i poate fi soție — mama lui. Acest scurt vis dezvăluie psihologia lui Don Juan. Acesta e necredincios tocmai din pricina fidelității sale eterne. El este credincios pentru vecie idealului său infantil: mama, și, pentru că își caută acest ideal pretutindeni și nu-l găsește niciodată, fiecare femeie îl incită și apoi îl dezamăgește imediat. Ceea ce-l interesează, în cele din urmă, este rezistența pe care i-o opune femeia și, chiar dacă va fi dezamăgit, își concentrează întreaga atenție în încercarea de a înfrânge rezistența și de a face o cucerire. Cele două tendințe opuse, fuga, ce implică urmărirea — sau, dacă preferați, urmărirea, care desemnează în mod asemănător o fugă — sunt uimitor de bine surprinse în acest vis. Visele în care apare apa fac de obicei referire la naștere și, prin urmare, nu a fost întâmplător faptul că, în acest caz, visul a trezit amintirea zilei în care pacientul a înotat către mama lui. Dar cine este colegul care nu a fost acceptat? Fratele său mai mic. El dorește să fie singurul copil primit în „colegiul tehnic” al mamei lor. Chiar și un novice ar putea bănui că profesorul este tatăl. Și domnul X este tatăl (condensare), care apare astfel ca nefiind acceptat la școală, asemenea fratelui. Cântarul la pian este un simbol frecvent al „contactului sexual” sau al „masturbării”, ca toate celelalte acte ce implică exercițiul manual.
Voi continua această serie de vise prezentând în rândurile ce urmează un vis foarte interesant, în care transformarea joacă un rol însemnat. Acesta este un așa-zis vis politic. De fapt, pe tărâmul viselor nimic nu este sfânt. Cele mai mărețe și mai nobile personaje din lumea politicii la nivel înalt sunt utilizate în vis în calitate de simboluri ale unor gânduri banale, obișnuite. Dar să nu anticipăm interpretarea, ci mai bine să reproducem mai întâi visul, care la prima vedere lasă impresia unei construcții logice, ceea ce arareori poate fi întâlnit în vise. Visul meu cu nuanțe politice este următorul:

(28) Sunt la Palatul Hofburg și îl văd pe Bismarck. Strig împreună cu ceilalți: Să trăiți! Cineva începe să intoneze...

pag. 157-158

SIMBOLISMUL DREPTEI ȘI AL STÂNGII ÎN VISE

Adevăratul simbolism este reprezentarea întregului prin parte, nu în chip de vis sau umbră, ci ca revelație lucidă și fulgurantă a incognoscibilului. - Goethe

Adeseori, constatăm că este important dacă persoana care visează se îndreaptă spre stânga sau spre dreapta în vis. Drumul care cotește spre dreapta este întotdeauna calea cea bună; iar cel ce cotește spre stânga duce la înfăptuirea răului89. Stânga ar putea însemna incest, homosexualitate, perversiune, în timp ce dreapta înseamnă căsătorie etc. Valorile subînțelese reproduc întotdeauna propria scală a pacientului privind standardele morale. De exemplu, actul sexual cu o prostituată poate fi simbolizat prin alegerea cărării din stânga în cazul unui preot evanghelist, în timp ce, în cazul unui liber-cugetător care își reprimă fantasmele incestuoase, același contact ar putea fi reprezentat de drumul către dreapta. Simbolismul poziționării este cunoscut de multă vreme. în balada în care îngerul este reprezentat stând la dreapta, iar diavolul, în stânga, Burger spune: „Ascultă povața îngerului și nu te lăsa ispitit de cel rău”. „Cine coboară din pat cu stângul va avea parte de ghinion”, spune credința populară, referindu-se, desigur, la membrum virile înclinat în acea direcție. Soția legitimă stă la dreapta, stânga semnifică o liaison ilicită. Am descoperit întotdeauna că vertijul nevroticilor este îndreptat fără excepție spre stânga și consider că acesta este un detaliu important în cadrul diagnosticului diferențial. Senzația de amețeală îndreptată spre dreapta ridică suspiciunea unei tulburări organice. Auzim adeseori nevroticii plângându-se că se simt atrași într-o anumită direcție. întrebați-i în care dintre ele și vor răspunde invariabil: spre stânga. La stângaci, simbolismul dreptei și al stângii ar putea fi inversat, după cum am avut ocazia să descopăr. Urmează să fie întreprinse cercetări ulterioare pentru a afla dacă acesta ar putea fi într-adevăr un factor ce condiționează psihic preponderența utilizării mâinii stângi în sine, fiind necesar ca stângacii să se supună analizei pentru a elucida acest aspect.
Percepția conform căreia dreapta este masculină, iar stânga, feminină este chiar și mai importantă (Adler). Fliess, care a încercat să identifice fundamentul biologic al bisexualității, a descoperit că...

pag. 204-205

REPREZENTAREA EMOȚIILOR ÎN VIS

Ofrandă nopții este viața noastră Și la plăcere visează orice biet om treaz. Nu te lăsa răpit de niciun vag miraj: Ușor de zis, dar câți pot oare s-o săvârșească? - Feuchtersleben

în realitate, nu există vise lipsite de afecte. Nu ne amintim visele neînsotite de afecte sau având doar un colorit afectiv discret. Faptul că procesul oniric începe în momentul în care închidem ochii mi se pare evident. Mai târziu, voi da câteva exemple atunci când vom discuta despre imaginile din stările hipnagogice. Visăm tot timpul atunci când dormim. Când afectul devine atât de puternic încât ne stimulează conștiința, ne trezim. în mod similar, ne amintim doar de visele puternic nuanțate afectiv. Doar aceste vise ne stârnesc atenția. De fapt, atenția este o stare afectivă, după cum a demonstrat Bleuler în mod convingător. Visul este un ansamblu de imagini care servesc afectelor noastre.
Afectele care vor ieși la suprafață în mod limpede prin intermediul visului au o semnificație aparte, pentru că sunt exact afectele refulate.

(83) O femeie visează că sopil ei o înșală. Se repede la el cu un cuțit. îi aruncă injurii și cuvinte urâte.
în vis, femeia dă frâu liber unui imens sentiment de ură. Când se trezește, e fericită că „n-a fost decât un vis”. Dar visul ne dezvăluie faptul că este neîncrezătoare și că-și urăște soțul. Mai mult, încă. Ea caută o justificare pentru această ură. Această femeie i-a spus odată soțului ei: „Dacă aș afla vreodată că nu-mi ești credincios, m-aș răzbuna imediat”. Visul reprezintă o justificare a urii ei și îi acordă o scuză să-și poată urma imboldurile sexuale.
Astfel, ori de câte ori un afect se face simțit în mod evident, ne permite de fiecare dată să pătrundem adânc viața psihică a cuiva.
Dar și afectele sunt înșelătoare. Și afectele pot fi transformate; substituirea joacă un rol semnificativ: respect în locul disprețului, supraevaluare în locul subestimării, iubire în locul urii. Profit de această ocazie pentru a evidenția faptul că visele trebuie să fie simplu de citit chiar și fără transformare. Cele două tendințe emoționale coexistă. Nevroticul — asemenea oricărei ființe umane — este impresionat de contrarii. Toate simptomele, toate manifestările cognițiilor și emoțiilor umane sunt bipolare. Ura și iubirea, respectul și disprețul, încrederea și îndoiala merg mână în mână. Orice afect poate apărea fie sub formă pozitivă, fie negativă — fie cu semnul plus, fie cu semnul minus. Ura este iubire cu semnul minus... în acest context, trebuie...