Terapia PSI

pag. 10-11

PENTRU ÎNCEPUT, SÃ ELIMINÃM BARIERELE!

Nu fac terapie pentru că mi-e frică...
Știu că mulți nu recunosc asta, sau nu sunt conștienți de asta, dar nu se apropie de omul bolnav pentru că nu le este confortabil să vadă suferința și le este frică să nu preia boala.
Nu-i sistem spiritual care să nu amintească de faptul că facem parte dintr-un întreg, că suntem Unul, sau măcar de faptul că suntem datori celorlalți și că asta o putem manifesta prin compasiune. Adică prin grija față de celălalt, față de egalul nostru, practic prin grija față de noi înșine. Deci nu pot să întorc privirea de la omul suferind pentru că întorc privirea de la mine însumi. E ca și cum aș avea o bubă și aș refuza să o văd, mi-ar fi scârbă să o văd.
Cu siguranță îmi dați dreptate acum, dar tot veți fugi la vederea bolii... După ce veți fi lucrat suficient cu voi, pe voi, după ce veți fi început să manifestați compasiunea față de ceilalți, veți vedea că bubele nu mai sunt atât de înspăimântătoare. Dar cel mai mult vă va ajuta înțelegerea faptului că respectiva persoană este bolnavă pentru că a greșit la nivel spiritual, mental, emoțional sau fizic și că acum învață o lecție. Dacă nu ați făcut aceeași greșeală, nu aveți cum să preluați. Dacă ați făcut aceeași greșeală, nu aveți cum să evitați boala, dar contactul cu acel caz o să vă ajute să vă înțelegeți greșelile și să luați măsuri.
Este motivul pentru care, la început de drum, vin la proaspătul terapeut mai ales persoane care au făcut greșeli similare cu ale acestuia. Dacă ai mințit, un pacient care suferă consecințele minciunii lui o să-ți vină la terapie. Dacă știi deja de greșeala ta, este bine. Poți să-l sfătuiești în cunoștință de cauză, poți să lucrezi în continuare și pe tine, până la învățarea deplină a lecției. Dacă nu știi de greșeala ta, uite că universul te trage de mânecă și te vei dumiri și tu pe parcursul ședinței de terapie. Dacă intri în contact cu celălalt după ce ai trecut printr-o școală de terapie, de evoluție spirituală, ai toate informațiile necesare pentru a trage concluzia corectă, atât pentru tine cât și pentru celălalt.
Totul este să accepți că, indiferent ce altceva ai face, exceptând înțelegerea cauzei spirituale a bolii și lucrul cu tine în acest sens, fie că intri, fie că nu intri în contact cu omul bolnav, dacă insiști în greșeală boala aceea va fi oricum a ta. Astăzi sau mai târziu, în funcție de ceea ce faci, de intențiile cu care faci, de lecțiile pe care le accepți și le înveți.

Nu fac terapie pentru că aș putea să-t fac rău celuilalt...
Nu poți să-i faci rău cuiva așa cum, de fapt, nici nu-i faci tu bine, ci universul se ocupă de el pe măsură ce el însuși își învață lecțiile, se supune plăților, se acceptă, se împacă, se cunoaște, se stăpânește...
Terapeutul este un simplu facilitator al întâlnirii respectivului cu el însuși și cu întregul univers. Suntem precum centralistele de la începutul secolului trecut, care...

pag. 84-85

Ascultați-vă intuiția - în spatele ei este posibil să stea un ghid spiritual! Poate că nu sunteți compatibil cu celălalt, poate că nu sunteți cel mai potrivit să lucrați cu el. Poate că nu trebuie să se vindece acum. Poate că este un cal troian...

NU vă implicați emoțional!
Dacă nu rămâneți detașat sub aspect emoțional, o să faceți greșeli, o să vreți să se vindece mai repede decât trebuie și o să-i faceți rău, o să suferiți emoțional în prezența celuilalt și veți prelua energii și entități la nivelul corpului emoțional. Se poate ajunge până la a nu mai putea face terapie pentru că „sunteți prea milos/nu vă lasă sufletul să o faceți”.

NU utilizați pe cealaltă persoană simboluri pe care nu le-ați aplicat și pe dumneavoastră în prealabil!
Elementar, dar primesc în continuare întrebări despre cum se protejează cineva atunci când utilizează un simbol. Și-l pune și pe el și, în acest fel, se echilibrează acțiunea simbolului, va fi doar de la voi către celălalt. Aici putem discuta mult despre simboluri care ar putea înlocui mai multe simboluri, dar păstrați lucrurile cât mai simple!

NU vă rugați pentru cealaltă persoană cât timp stați cu palmele pe corpul acesteia!
Pentru că preluați la nivelul corpului spiritual. Mai rar se întâmplă, probabil că la terapia făcută la un seminar, pe un coleg, nu există nici un risc. Dar în practică o să întâlniți persoane care au de învățat lecții la nivelul corpului spiritual, care nu au învățat acele lecții la timp și plătesc acum la greu.

NU încercați să vă faceți protecție în timpul terapiei cu alte tehnici, din alte sisteme decât cele pe care tocmai le utilizați în terapiei
Dădeam în Dincolo de frontierele Reiki următorul exemplu, apropo de Reiki și autocontrol, și cred că el este lămuritor: Reiki este o formă „intermediată, protejată” de lucru cu energia și informația, într-un fel și limitată, iar autocontrolul este direct și neprotejat, dar nelimitat. Cât timp transmitem afirmațiile și ne manifestăm intenția, fiind canale deschise pentru energia de la Sursa Universală, suntem, în mod automat, protejați. Când transmitem afirmațiile și ne manifestăm intenția conectați la toate fluxurile energetice și informaționale disponibile, trebuie să ne protejăm.
De aici și aparent ciudata indicație de a nu utiliza tehnicile de autocontrol simultan cu Reiki. Este simplu: obișnuiți să fim protejați în cadrul Reiki, atunci când inserăm tehnici de autocontrol considerăm că protecția este prezentă, dar noi facem apel și la alte pachete de energie și de informație, unele potențial periculoase, dar ne protejăm numai prin Reiki. Sau credem că o facem... Ba mai mult, considerând că am „evoluat”, nu mai pierdem timpul cu toate tehnicile Reiki și utilizăm la modul empiric ceea ce cunoaștem despre autocontrol, mai puțin partea cu protecția...
în mod asemănător putem descoperi că nu acoperă integral același spectru energetic și alte perechi de tehnici în mod uzual utilizate, de aici și regula de a folosi aceleași tehnici în protecție și în acțiunea asupra celuilalt.

pag. 148-149

Dacă mai mișcă pe aici, prin planul material, înseamnă că nu și le-a rezolvat!
Nu-l amăgiți că este rămas pe aici să-i ajute pe ceilalți, pentru că ăștia sunt puțini (cam 200 în România), și au sufletul strălucitor, nu le plânge după ceva nedefinit cum se întâmplă cu ei.
Ajutați-i să se împace cu ceea ce sunt, să accepte că pot avea probleme, că au ceva de rezolvat, că merită rezolvată pata de pe sufletul lor, chiar dacă, nu-i așa, uite că pot sta în două picioare (și trăi ca niște robotei...).
Spuneți-le că nu este nici o rușine să ai ceva de rezolvat, că rușine este să nu accepți asta și să nu încerci să rezolvi.
Sprijiniți-i, promiteți-le că veți fi lângă ei în momentul vindecării, când s-ar putea să-i doară, mai ales dacă au ascuns mult timp ce este acolo.
Și dacă nu aveți cui să spuneți toate astea, poate că e momentul să vă apropiați de oglindă și să începeți...

De ce răspundem pulsiunilor negative?

De ce răspundem pulsiunilor negative? De ce, după toate cele auzite în copilărie, de la bunici, de la părinți, de la profesori, de ce după toate cele citite, văzute prin filme, de ce după toate cele ascultate în biserică, în cabinetul medical, la terapeut, de ce după toate cele aflate de la polițist, de la procuror, de la judecător, sunt atâtea lucruri ilegale, imorale și care îngrașă (în sens larg, care încalcă drepturile altora, care jignesc pe alții și care fac rău sănătății noastre) pe care continuăm să le facem de parcă nimic nu am fi citit, auzit, aflat?
Cu puține excepții, ale celor crescuți și educați în medii precare, violente, care nu au auzit mai nimic bun de la colegi, rude, educatori, ba chiar au fost învățați să facă răul în mod firesc, toți ceilalți care au cedat pulsiunii negative, adică nu au reușit să se împace cu ei, să se cunoască și să se stăpânească suficient pentru a nu încălca legea - fie ea divină, morală sau administrativă - știau foarte bine ceea ce fac.
Hoțul știe că este ilegal să fure, cel care bea fără măsură știe că-și face rău lui și celor din jur, cel care încalcă li¬bertatea celorlalți, schimbându-le firul vieții (prin constrângere, minciună, manipulare) știe că încalcă legi morale și divine. Dar cedează pulsiunii negative fără să fie vorba de supraviețuirea lui și a apropiaților.
Nu că este scuzabil, dar este explicabil când cineva fură o pâine dacă altfel moare de foame. Sigur că trebuie reeducat, trebuie să i se explice că munca ar fi o soluție mai bună, eventual și că, pentru a putea munci, trebuie mai întâi să înveți o meserie.
Ce facem cu cel care, deși știe că este ilegal, deși nu moare de foame, uneori nici pe departe, continuă să fure? De ce nu se oprește nici după ce i se explică, nici după ce primește o pedeapsă? Pentru că el știe sigur că, indiferent ce altceva ar face, nu poate obține altfel nivelul de trai pe care îl atinge furând. Chit că-l obține doar pentru o săptămână sau pentru un an.
Și violatorul violează pentru că știe că nu ar putea fi iubit de o anumită femeie, sau nu ar putea fi iubit de nici o femeie.