CÃTRE O SOCIETATE TREZITÃ
Timp de secole, Mama Divină a rămas ascunsă în înălțimile
refugiului său. Ea s-a revelat ghizilor spirituali ai popoarelor doar sub forme
voalate. Iată că ea se apropie din nou de umanitate și de pământ cu chipul strălucind de lumină. Ea se manifestă prin
înțelepții tuturor popoarelor și vorbește prin Școala lui Dumnezeu. Ea dorește
să ne îmbrățișeze cu înțelepciunea sa, să ne arate drumul care conduce la Tatăl
și care aduce lumina, iubirea și pacea. învățătura sa nu se adresează celor plini de teamă. Ea spune: „Cufundați-vă
în oceanul păcii.”
Nimic nu este mai prețios decât cunoașterea.
Cine preferă să se culce când poate aduna aur cu pumnul?
Cine va dormita când hoțul se pregătește să-i înhațe comoara?
Dacă am număra momentele petrecute în somnolentă și nemulțumire,
ne-am cutremura în fața ocaziilor pierdute și am lăuda binecuvântarea cunoașterii.
Doar ea este capabilă să folosească obstacolele ce se ridică în calea noastră drept pietre de temelie pentru o nouă
lume. Pacea nu se obține cultivând pasiv somnolența și nemulțumirea, ci fiind constructiv
și folosind toate materialele lumii pentru a realiza o operă armonioasă.
Trebuie să descoperim pacea în interiorul ființei noastre,
apoi să facem ca ea să se extindă asupra casei noastre, a familiei noastre, a
relațiilor noastre...
Nimeni nu va reuși să aducă pacea în întreaga lume atât
timp cât aceasta nu se va instaura într-un număr suficient de mare de persoane,
de cămine, de familii. Astfel, omul devine fundamentul păcii colective, și de
aceea trezirea conștiinței și a responsabilității personale este fundamentală. Totodată
trebuie ca noi înșine să ne trezim, să ne luminăm și apoi să ne unim în gând și în inimă cu toți cei care se trezesc și se luminează. Astfel noi îi
dăm putere Mamei Divine.
A te cunoaște pe tine însuți este adevărata cheie a
tuturor cunoștințelor inițiatice. Războiul și pacea se află în noi înșine. Identificându-se
cu trupul, omul cunoaște energia războiului, în timp ce înălțându-se către conștiința
superioară, el își găsește pacea. Cel care nu a găsit pacea în el însuși nu va
putea niciodată să o instaureze în afara sa. Cum ar putea să dăruiască ceva ce nu are?
Pentru a găsi pacea în noi înșine, trebuie ca toate acțiunile
noastre să fie în acord cu Inteligența Divină.
Dacă o singură lege este încălcată, atunci apare războiul.
Inteligența divină este una cu conștiința Mamei Divine.
Atunci când te pregătești să meditezi, să intri în comuniune
cu Mama Divină, îndepărtează-te de zgomotul, agitația și supărarea lumii.
Oferă-i
trupului tău o clipă de liniște, de destindere.
Permite minții tale să se liniștească.
Pătrunde în inima ta, acolo unde domnește tăcerea,
armonia, bunăstarea, pacea.
Așează-te în brațele iubitoare ale Mamei Divine. Ea are
puterea de a potoli valurile oceanului furtunos al vieții exterioare.
Nerespectând prezența Mamei Divine, oamenii provoacă furtuni în sufletul lumii.
Așa cum Iisus a potolit furtuna ce amenința barca discipolilor săi, tu trebuie
să înveți să-ți liniștești valurile gândurilor dezordonate, ale sentimentelor distrugătoare,
ale dorințelor bolnăvicioase care te năpădesc din toate părțile. Trebuie să-ți păstrezi
permanent vigilenta trează pentru a cultiva în interiorul tău sentimentul de
pace și armonie. Astfel, Mama Divină va putea să își găsească refugiu în tine, să iubească, să lumineze, să vindece. Un discipol spiritual va spune: „Fă
din mine un instrument al păcii, un receptacul al lui Dumnezeu.” Atunci oglinda
va reflecta omul.
Această oglindă este oceanul păcii în care Mama Divină ne
invită să plonjăm. Ea poate fi regăsită în privirea unui copil. Cine poate citi
în ochii unui copil viitorul lumii? Cine poate întina sufletul unui copil cu
propriile mizerii, fără ca acestea să se reflecte în oglinda conștiinței sale?
Fie ca ochii noștri să devină receptaculul Mamei Divine.
Noi am creat atâtea imagini false despre noi înșine, încât acum ne este dificil
să urcăm muntele ce conduce către ea, cu inima ușoară și veselă. Doar bucuria
ne aproprie de înălțimile Mamei. De aceea, în fața evenimentelor lumii, noi
trebuie să înlăturăm toate aceste false imagini, una câte una, pentru a lăsa să
apară ceea ce este etern și sublim.
Pag. 17 – 21 |