Marea și minunata putere a pocăinței

Rezultatele pocăinței și ale Mărturisirii sunt minunate 15
Păreri ale Sfinților Părinți despre Pocăință 113
Minunata pocăință a Sfintei Taisia 123
Din viața Sfintei Pelaghia 126
Este Pocăință pentru mine, Avva? 132
Sfânta Maria Egipteanca 134
Dumnezeu nu se leapădă niciodată de lucrul mâinilor Sale 140
Puterea pocăinței 142
Sfaturi practice asupra pocăinței bune 144
Sfântul NicodimAghioritul – Mărturisirea trebuie făcută
înaintea părinților duhovnici înaintați 148
Cea mai mare minune 149
Bolnavii care-și neagă vindecarea 150
Pocăința ne mântuiește 151
Îndrumări ale pustnicului Iosif Atonitul, 1959 152

ANEXE

Pocăința – îndrăznire către Dumnezeu – Sfântul Ioan Gură De Aur 154
Treptele iertării păcatelor (tămăduirii sufletului) – Sfântul
Nicodim Aghioritul 157

Rezultatele pocăinței și ale Mărturisirii sunt minunate

• Regele Manase a ucis mulți profeți, l-a tăiat cu fierăstrăul pe proorocul Isaia, a slujit idolilor; dar după ce s-a pocăit cu adevărat, a primit iertarea de la Dumnezeu (2 Paralipomena 33,13.)

• Proorocul David a săvârșit două păcate mari, adulter și crimă, dar pocăința puternică și lacrimile sale i-au adus iertarea de la Dumnezeu și a primit din nou darul profeției (2 Regi 12, 13)
• Păgânii niniviteni au păcătuit foarte mult, dar l-au ascultat pe proorocul Iona, s-au pocăit adânc și au fost iertați, evitând în acest fel distrugerea lor (Iona, cap. 3).

• În Fapte 2; 14,38, Apostolul Petru a spus: Bărbați iudei, și toți cei ce locuiți în Ierusalim... Pocăiți-vă, și fiecare din voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; și veți primi darul Sfântului Duh, Aceasta înseamnă că Hristos Și-a iertat răstignitorii, pe toți cei care de bunăvoie l-au acceptat cuvântul și s-au pocăit.

Dar noi toți, care în fiecare zi cădem în „păcatul care ne ademenește cu ușurință”, ar trebui să ne pocăim. Sf. Ioan Evanghelistul spune: Dacă zicem că n-am păcătuit, îl facem pe El mincinos (1 Ioan 1, 10)

În discursul său către atenieni, Apostolul Pavel a spus: Dar Dumnezeu, trecând cu vederea vremile neștiinței, le vestește acum oamenilor ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască (Fapte 17,30)

Orice comentarii asupra acestora, iubiților, sunt de prisos.

Faptul că noi ne împotrivirn lui Dumnezeu prin păcatele noastre are implicații globale. Singurul mijloc de mântuire este adevărata noastră pocăință și mărturisire. Pe acestea să le dăruim lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră!

***

Cauza nefericirii noastre este păcatul. Similar, cauza fericirii este pocăința și virtute a în Hristos. Foarte adevărat a scris un preot al Bisericii, într-un discurs care merită menționat:

Iubiții mei frați,

Cel mai mântuitor mesaj pe care l-am auzit până astăzi este acesta: Pocăința.

Cea mai mare sursă de bucurie și fericire este împlinirea Pocăinței.

Investiția cea mai profitabilă pentru viitorul nostru este: Pocăința.

Cel mai eficient medicament pentru a întreține dragostea între membrii familiei este: Pocăința.

Temeiul de bază pentru ca performanța școlară a copiilor să fie aplicată și în sufletele lor este: Pocăința.

Venim la Biserică, ne rugăm, citim Sfânta Scriptură. A lucrat însă pocăința cu adevărat în sufletele noastre?

Domnul ne spune să ne pocăim!

Bărbați, femei și copii, credincioși și necredincioși, păcătoși mari și mici: Pocăiți-vă!

Vestirea mântuirii a fost prima predică a lui Dumnezeu când a devenit Om: Pocăiți-vă!

Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute și să-l mântuiască (Luca 19,10.)

Domnul, din iubirea Sa pentru oameni, a pus bazele tainei mântuitoare a Pocăinței și a Mărturisirii, când a spus ucenicilor și apostolilor Săi: Pace vouă! Așa cum Tatăl M-a trimis pe mine, tot astfel și Eu vă trimit pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt!, cărora le veți ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veți ține, ținute vor fi. (Ioan 20, 21-23)

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că atunci când păcătosul își mărturisește păcatele, Dumnezeu imediat îl găsește drept și explică faptul că părinților duhovnicești care trăiesc pe pământ le-a fost dat dreptul de a porunci în ceruri. Un drept pe care nu l-a dat nici îngerilor, nici arhanghelilor. Căci a zis către ei: Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer (Matei 18, 18)

Sfântul Părinte Nil ne spune: „Acolo unde merge duhul pocăinței, este evident că toate păcatele sunt distruse; și nimeni din cei care au folosit medicamentul minunat al pocăinței nu s-a pierdut”.

Lacrimile pocăinței și ale căinței, frații mei, sunt cel mai bun lucru de pe pământ pentru că atrag milostivirea lui Dumnezeu către noi.

Doar când sufletul nostru este curățit prin baia spirituală a Pocăinței, poate fi împăcat cu Dumnezeu, și apoi sufletul nostru primește pacea conștiinței, sănătate și iluminare. Solzii păcatelor cad doar prin mărturisirea sinceră înaintea unui duhovnic ortodox.

După Sfântul Ioan Gură de Aur, pocăința este absolvirea și îndepărtarea tuturor lucrurilor pe care le-am făcut mai înainte, cele în fapte și cele concepute în gând. Sfântul Ioan Gură de Aur, marele părinte și cel de-al doilea propovăduitor al pocăinței, a considerat ca și caracteristici indispensabile ale pocăinței următoarele trei: căința din inimă, mărturisirea orală și îndreptarea vieții. Deci, să ne pocăim!

La proorocul Iezechiel este scris că: Viu sunt Eu; Eu nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă păcătosul din calea lui și să fie viu. (33, 11)

După cum ne spune Sfăntul Părinte Nil, Dumnezeu nu i-a pedepsit imediat pe cei care au păcătuit El este mai degrabă îndelung răbdător, pentru că așteaptă să ne pocăim și să ne îndreptăm greșelile.

• Pocăința ar trebui urmată de fapte și de lucrări vrednice de pocăință. Pocăința înseamnă mai exact că nu vom mai repeta păcatele pe care le-am făcut

• Sfântul Ioan Gură de Aur ne asigură că, asemenea femeii care este în chinurile nașterii și vrea să dea naștere copilului ei, la fel Dumnezeu vrea să-și dăruiască mila Sa, dar păcatele noastre
îl împiedică; să dărâmăm zidul care împiedică acest lucru.

• După Sfântul Părinte Marcu pustnicul, nimeni nu e atât de bun și milostiv ca Dumnezeu; dar cel care nu se va pocăi nu va fi iertat. Tuturor ne pare rău pentru păcatele noastre, dar acceptăm cu plăcere cauzele lor.

• Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că nimeni nu este refuzat de Ia mântuire. Ești vameș? Poți deveni evanghelist Ești blasfemiator? Poți deveni apostol. Ești tâlhar? Poți pune mâna pe rai... Nu e viciu care să nu poată fi Înlăturat prin pocăință... Deci nu fi rușinat când te pocăiești, ci când păcătuiești.

• Mi-e teamă de un singur lucru, păcatul, obișnuia să spună Sfântul Ioan Gură de Aur. Mai bine s-ar lupta cu mine întreaga lume decât să fiu certat pentru păcat... Ar trebui să faceți la fel. Dacă n-ați comis păcate, Dumnezeu vă poate scăpa din cel mai mare pericol.

• Sfântul Antonie spunea că dacă cineva vrea să devină sfânt, poate împlini aceasta de la răsăritul până la apusul soarelui. Criteriul în pocăință nu e durata timpului, ci dispoziția sufletului.

• După Sfântul Efrem Sirul, Dumnezeu este mulțumit de orice faptă bună și se bucură în special pentru sufletul care se pocăiește, primindu-l în brațele Sale atunci când se întoarce.

• Mărturisirea, dragi frați, se face înaintea Domnului, dar iertarea este dată prin mij locitorul indicat de Dumnezeu, Preotul Duhovnic, și Duhul Sfânt care iartă.

• Un om orb care își găsește lumina este ca un păcătos care se pocăiește.

• După Avva Isaac, oricine își dă seama de păcatele sale este mai presus decât cel care poate ridica morții cu rugăciunea sa... Lucrarea pocăinței este virtutea cea mai înaltă și ajunge la un capăt doar în momentul morții...

• Păcătosul care nu se pocăiește, după cum spune Sfântul Grigorie Teologul, arată ca ariciul, vine cu scuze, pretenții păcătoase, și se ascunde în intriga spinoasă a scuzelor. Nu poate suporta critica, nici admite greșelile sale. Oricine îi dovedește că a greșit îl poate vedea pe păcătosul nepocăit cum se transformă într-o minge de țepi, întocmai ca un arici. Nu mai poți să-I atingi fără să îți pătezi mâinile. Adică fără ca el să te rănească din cauza indignării sale.

• Doar prin plângerea păcatelor poate mintea omului care se pocăiește să fie curățată.

Să ne rugăm, iubiți frați, împreună cu Biserica, să ne învrednicim «să cerem de la Domnul să ne împlinească restul vieții în pace și pocăință.

— Cum pot să mă mântuiesc, părinte? L-a întrebat un frate pe Avva Pimen.

— Dacă ai afla, fiule, că te vei întâlni cu Domnul pe neașteptate, de ce ți-ar păsa mai întâi?

— De păcatele mele, a spus fratele.

— Atunci închide-te în chilie și plângi pentru ele, până ce Dumnezeu se milostivește spre tine, l-a povățuit sfântul.

Pag. 5 – 9