Transa extatică

Mă bucur enorm să am privilegiul de a publica în limba română acest ghid compact și ușor de consultat și de folosit despre posturile corporale de transă ecstatică.

Primul meu contact cu practica posturilor corporale ecstatice, așa cum sunt ele prezentate de Institutul Cuyamungue fondat de dr. Felicitas O. Goodman, a fost în 2006, în cadrul unui workshop de vindecare șamanică susținut de Howard G. Charing – primul astfel de workshop din România. Howard, care le cunoaște personal atât pe regretata Dr; Felicitas O. Goodman, cât și pe dăruita artistă și învățătoare, Nana Nauwald – autoarea principală a cărții pe care o țineți în mână, a lucrat cu noi postura de transă vindecătoare a Bunicului Urs – o postură regăsită de cel puțin 6000 de ani încoace pe toate continentele. Cu acea ocazie am trăit o experiență intensă și relevantă, în care - ca să descriu în doar câteva cuvinte – m-am simțit susținut și ghidat și ajutat cu blândețe și putere pentru a lăsa unele apăsări și greutăți să fie luate de la mine.

Efectele posturii Bunicului Urs au fost puternice și relevante. De atunci am mai trecut și prin alte experiențe din această zonă; mi-a folosit foarte mult și interesul meu a crescut.

a altă experiență notabilă a fost aceea în care, sub îndrumarea Barbarei Gramlich, am lucrat cu postura Cuplului de la Cernavodă. Torente de energie vindecătoare au trecut prin ființa mea uimită de experiența prin care treceam.

Din Cuvântul înainte al editorului

Posturile corporale ritualice și transa extatică – un drum al cunoașterii prin lumile conștienței șamanice

„Starea naturală a omului este uimirea extatică, n-ar trebui să ne mulțumim cu mai puțin de-atât.”

Midpeninsula Free University Bulletin, California 1969

Călătoriile interioare și exterioare în lumile conștienței ale culturilor șamanice mi-au colorat viața în toate nuanțele posibile în ultimii 28 de ani. În aceste lumi am experimentat cu toate simțurile miraculosul, incredibilul și inexplicabilul.

Am încercat mult timp să explic și să fundamentez aceste experiențe cu ajutorul modelelor de gândire familiare. Această încercare de înțelegere a eșuat, deoarece ea avea loc în cadrul gândirii mele. Ea nu m-a condus către o realizare senzorială a șamanismului viu din popoarele indigene.

În cele din urmă, în timpul unui ritual nocturn de vindecare șamanică din jungla amazoniană, mi-a devenit clar că șamanismul poate fi explicat într-un mod cuprinzător în toate aspectele lui multiple, dar că pentru a fi înțeles există o singură cale: prin experiență directă. Cu toate acestea, nici cea mai intensă experiență nu are efect dacă nu este integrată în viața cotidiană prin acțiune conștientă.

„Experiența nu este ceea ce ni se întâmplă. Ea este ceea ce facem cu ce ni se întâmplă.” – Aldous Huxley

Avusesem deja experiențe multicolore și uneori chiar derutante în lumile șamanice indigene. În 1991, cu inima palpitând de emoție și cărând cu mine un sac plin de întrebări intelectuale despre posibilitatea integrării ritualurilor și metodelor șamanice în societatea noastră urbanizată, am pornit la drum prin deșertul din New Mexico.

Cu siguranță că n-a fost o călătorie „ordinară” aceea care m-a purtat către lumea „non-ordinară” a lui Fe li citas Goodman din Cuyamungue, în apropiere de centrul New Age Santa Fe.

Ea stătea în fața casei ei mici din lut cu o singură cameră, construită pe dealurile line ale podișului deșertic și sărăcios, scrutându-mă cu ochi ageri din spatele ochelarilor cu lentile mari. Fusesem deja la câteva dintre seminariile ei în Germania și totuși acum în fața ei stăteam plină de așteptare și nesiguranță. Ce mai căutasem pe drumurile mele o femeie mai în vârstă care putea să-mi fie învățătoare, care să mă instrui as că și să mă provoace și care să mă susțină pe calea mea! Și iat-o stând în fața mea pe această femeie remarcabilă! Remarcabilă prin claritatea cuvintelor și a faptelor sale, impresionantă prin alăturarea fină a științei, cunoașterii, prezenței și smereniei.

Am fost ucenica ei timp de 13 ani până în 2005, când s-a întors în lumea spiritului. După câțiva ani am devenit prietene apropiate și, pe lângă faptul că, fascinate și însoțite de gașca noastră de spirite alia te, am explorat împreună „celelalte realități” și am cercetat posturile corporale ritualice și efectele lor asupra corpului si spiritului, am avut parte și de mult râs și am închinat câteva pahare de tequila în cinstea frumuseții acestei vieți bogate și misterioase în toate dimensiunile realității.

Așa a început acest drum pe care l-am parcurs până astăzi în domeniul realității reprezentate de trăirea transei extatice cu ajutorul posturii corporale și al ritmului:

Bătăile de tobă răsunau insistente prin aerul de un albastru clar și unduitor al deșertului din New Mexico. Felicitas Goodman stătea la intrarea în kiva emanând râsul ei fin” și șăgalnic și liniștea de nezdruncinat a vârstei ei înaintate și, cu bătăi de tobă, invita participanții la atelier la un ritual de posturi corporale de transă. Ușa kivei construite în pământ, inima ținutului și a ritualurilor din Cuyamungue, a fost închisă. Felicitas a făcut ritualul pregătitor pentru transă purificând participanții cu salvie, oferind făină de porumb pentru zuruitoare și spirite și salutând puterile direcțiilor cardinale. După un timp de concentrare tăcută cu respirații ușoare, am adoptat poziția corporală ritualică indicată de Felicitas și ne-am închis ochii.

Ritmul regulat și rapid al zuruitorii (210 bpm-bătăi pe minut) a stimulat tranziția de la conștiența obișnuită la o stare de conștiență extinsă lucidă, postura corporală reprezentînd poarta către un anumit spațiu din lumile conștienței.

Poate că după colț m-așteaptă
O gaură în zid, o poartă
Așa des am trecut-o cu vederea
Dar voi porni cândva liber prin ea
Pe drumul care duce la mister
La vest cu soarele, la est cu luna de pe cer.

J. R. R. Tolkien

A durat ceva timp până am găsit „gaura” din zidul meu de rezistență la transă făcut din gânduri, în capul meu bâzâiau prea multe gânduri despre cotidian. Am auzit în mine cuvintele de avertizare ale lui Felicitas pe care le spusese în cadrul instrucțiunilor clare oferite înainte de transă: „Atunci când gândurile blochează accesul la trăire a transei, concentrează-te complet pe sunetul zuruitorii!” Am făcut asta și am observat cum „hamsterul gândirii” mele s-a liniștit și sunetul s-a modificat zuruitoarea a început să cânte. Dar nu s-a oprit aici - în jurul meu cântau și dansau din ce în ce mai multe zuruitori. Nu una, ci multe! Corpul mi-a fost traversat de căldură și m-am scufundat într-o mare de nuanțe de albastru care s-au transformat într-un portocaliu profund și radiant care se unduia de la sine. Nu mai percepeam zuruitoarea, devenisem o apă de culoarea turcoazului și curgeam printr-un trunchi gol de copac către o lumină. Când am ieșit din trunchiul copacului, am devenit o apă care strălucea în culorile curcubeului și care îmi oferea cumva o senzație de dulce. Am devenit o tobă galbenă care dansa în spirală prin universul întunecat și care vibra singură. Am fost înconjurată de forme geometrice colorate. Sub mine puteam să văd foarte clar Pământul cu toate particularitățile lui. Atunci zuruitoarea s-a oprit. Amețită, am ieșit lent din postură și m-am relaxat întinzându-mă pe spate; corpul meu a rămas mult timp ocupat de un sentiment de plenitudine dulce.

Felicitas Goodman ne ghidase să experimentăm o „postură corporală ritualică” foarte potrivită pentru activarea propriei puteri de vindecare: „Postura Tschiltan”, Aceasta reprezintă una dintre cele aproximativ nouăzeci de posturi corporale ritualice cercetate până în acest moment de către Felicitas Goodman și colegele ei. În combinație cu stimularea ritmică de circa 210 bpm (bătăi pe minut), această postură deplasează filtrul percepției și facilitează experimentarea multiplelor realități din câmpul conștienței prin inducerea unei transe lucide.

Cum a ajuns un distins doctor în antropologie să se ocupe de domeniul științific de graniță al „posturilor de transă”?

Punctul de pornire pentru Felicitas Goodman a fost atunci când a cercetat glosolalia, „vorbirea în limbi”, într-o comunitate penticostală din Mexic. Glosolalia reprezintă una din formele de manifestare ale transei de posesie, așa cum se practică, de exemplu, și în tradiția braziliană Candomble.

pag. 7 – 11