Viața marilor sfinți ortodocși

CUVÂNT ÎNAINTE

Repere cronologice, geograjice, istorice, spirituale și iconografice ale Ortodoxiei

Maica Domnului

Localizare și scurt istoric al orașului Nazaret

Profilul istoric și spiritual al Maicii Domnului

Cinstirea Maicii Domnului în cultul

Sărbătorile închinate Maicii Domnului și instituirea lor

Reprezentarea iconografică a Maicii Domnului

Sfântul Vasile cel Mare, episcop al Cezareei și mitropolit al Cappadociei

Localizare și scurt istoric al orașului Cezareea Cappadociei

Elemente de biografie

Profilul istoric și spiritual al Sfântul Vasile cel Mare

Cinstirea Sfântului Vasile cel Mare în cultul creștin

Sărbătorile închinate Sfântului Vasile cel Mare

Minuni săvârșite de Sfântul Vasile cel Mare

Reprezentarea iconografică a Sfântului Vasile cel Mare

Sfântul Ioan Botezătorul

Date generale despre proroci

Profilul istoric și spiritual al Sfântului Ioan Botezătorul

Sărbătorile închinate Sfântului Ioan Botezătorul

Reprezentarea iconografică a Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Gură de Aur

Localizare fi scurt istoric al orașului Antiohia

Profitul istoric fi spiritual al Sfântului Ioan Gură de Aur

Minuni săuârșite de Sfântul Ioan Gură de Aur

Opera Sfântului Ioan Gură de Aur

Reprezentarea iconogrtifică a Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

Profilul istoric fi spiritual al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

Minuni săvârșite de Sfântul Gheorghe

Reprezentarea iconograffică a Sfântului Gheorghe

Cultul martirilor

Sfinții Împărați Constantin I cel Mare și Elena, mama sa

Profilul istoric fi spiritual al Sfântului Constantin cel Mare

Convertirea Sfântului Constantin cel Mare

Biserica în timpul Sfântului Constantin cel Mare

Reprezentarea iconografică a Sfinților Constantin cel Mare fi Elena, mama sa

Sfântul Apostol Petru

Scurtă prezentare a orașului Betsaida

Profilul istoric fi spiritual al Sfântului Apostol Petru

Chemarea la apostolat a Sfântului Apostol Petru

Activitatea Sfântului Apostol Petru

Opera Sfântului Apostol Petru

Reprezentarea iconografică a Sfântului Apostol Petru

Sfântul Apostol Pavel

Tarsul Ciliciei – scurtă prezentare

Profilul istoric și spiritual al Sfântului Apostol Pavel

Convertirea la creștinism a Sfântului Apostol Pavel

Călătoriile misionare ale sfântului Apostol Pavel

Scrierile Sfântului Apostol Pavel

Reprezentarea iconogrtifică a Sfântului Apostol Pavel

Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul

Galaad – scurtă prezentare

Profilul istoric și spiritual al sfântului Proroc Ilie

Minuni săvârșite de Sfântul Proroc Ilie

Reprezentarea iconografică a sfântului Proroc Ilie

Sfânta Cuvioasă Parascheva

Tracia – scurtă prezentare

Profilul istoric și spiritual al Sfintei Cuvioase Parascheva

Strămutarea moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva

Minuni săvârșite la moaștele Sjintei Cuvioase Parascheva

Reprezentarea iconografică a Sfintei Cuvioase Parascheva

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

Tesalonic – scurtă prezentare

Profilul istoric și spiritual al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Minuni săvârșite de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

Reprezentarea iconografică a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Date generale despre îngeri

Aparițiile Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Sărbătorile închinate Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Reprezentarea iconografică a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Sfântul Apostol Andrei

Betsaida – scurtă prezentare

Profilul istoric și spiritual al Sfântului Apostol Andrei

Chemarea la apostolat a Sfântului Apostol Andrei

Minuni săvărșite de Sfântul Apostol Andrei

Reprezentarea iconografică a Sfântului Apostol Andrei

Sfântul Ierarh Nicolae

Patara – scurtă prezentare

Profilul istoric și spiritual al Sfântului Nicolae

Instituirea cultului Sfântului Nicolae

Minuni săvârșite de Sfântul Nicolae

Reprezentarea iconografică a Sfântului Nicolae

Sfântul Arhidiacon Ștefan

Sfântul Ștefan – primul arhidiacon Treptele clerului

Profilul istoric și spiritual al Sfântului Ștefan

Martiriul Sfântului Ștefan

Reprezentarea iconografică a Sfântului Ștefan

RUGÃCIUNI PENTRU MAICA DOMNULUI

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție. Bucură-te, Maică pururi Fecioară.

MAICA DOMNULUI

Localizare și scurt istoric al orașului Nazaret

Nazaret este orașul în care a fost trimis îngerul Gavriil să-i aducă Sfintei Fecioare vestea cea bună, că ea va naște de la Duhul Sfânt pe Fiul lui Dumnezeu. Aici și-a petrecut Iisus copilăria, a plecat cu părinții Lui la Ierusalim, de sărbătoarea Paștilor, la vârsta de doisprezece ani (Luca II, 39-42). Și tot în Nazaret a stat până la vârsta de treizeci de ani, când a fost botezat de Sfântul Ioan.

După Botez și ispitirea Lui, în pustiul muntelui Karantania, părăsind Nazaretul, a venit și a locuit în Capernaum (Matei IV, 13), de unde și-a început activitatea publică.

Localitatea era situată în nordul Israelului, în ținutul Galileii, la poalele muntelui Tabor, la est de Marea Galileii, fiind capitala administrativă a provinciei.

Orașul este menționat în Noul Testament de șaptesprezece ori, ca fiind casa lui Iosif și a Mariei.

Profilul istoric și spiritual al Maicii Domnului

Maica Domnului era fiica unică a lui Ioachim și a Anei (Evanghelia lui Iacob), din Nazaret, în provincia Galileea (Luca 1, 26-27).

Cele patru Sfinte Evanghelii nu oferă prea multe amănunte despre viața Fecioarei Maria, mai ales despre nașterea și copilăria ei, acest lucru explicându-se prin faptul că figura centrală a Noului Testament este Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Evangheliile nu o amintesc decât tangențial: la Bunavestire, la nașterea lui Iisus și la aducerea pruncului la Templu. Ultima mențiune a Maicii Domnului în Noul Testament o găsim în Faptele Apostolilor, unde se spune că, după Înălțarea lui Iisus la cer, apostolii stăteau ascunși de frica iudeilor într-o încăpere de deasupra casei, alături de ei fiind și „Maria, mama lui Iisus” (Faptele Apostolilor 1, 14). Unii exegeți moderni consideră că ultima mențiune a Fecioarei Maria în Noul Testament este în textul de la Apocalipsă XII, 1, unde se vorbește despre „o femeie înveșmântată cu soarele; și sub picioarele ei, luna, și pe capul său, o cunună din douăsprezece stele”. Conform acestui text, susțin interpreții, Fecioara Maria ar fi un vestitor ceresc al apocalipsei.

Tradiția bisericească a păstrat anumite informații despre Fecioara Maria, care nu se găsesc în Biblie. Astfel, ea ar fi fost fiica a doi bătrâni, Ioachim și Ana, care nu mai aveau alți copii. Tradiția aceasta se întâlnește și într-una dintre scrierile apocrife din secolul al II-lea, În Evanghelia lui Iacob, o lucrare datată În jurul anului 150 d.Hr., numită uneori și „Protoevanghelia lui Iacob”. Deși nu este considerată o scriere canonică, informațiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.

Această scriere, considerată a fi cea mai veche mărturie a cultului și a cinstirii Fecioarei Maria, cuprinde trei părți, a câte opt capitole fiecare. Aceasta se referă la rugăciunile înălțate de Ioachim și Ana, pentru a avea un copil la bătrânețe, la nașterea Mariei, în pofida vârstei înaintate a părinților ei, la închinarea ei lui Dumnezeu prin aducerea la vârsta de trei ani în Templul din Ierusalim, la scandalul care s-ar fi ivit Între iudeii din Templu după ce Maria a devenit adolescentă, la încredințarea ei lui Iosif, un văduv care trebuia să fie ocrotitorul fecioriei sale, la zămislirea minunată, la nașterea lui Iisus și fuga în Egipt.

Despre părinții săi știm că erau originari din Nazaret – potrivit Evangheliei lui Iacob. Tatăl Fecioarei Maria se numea Ioachim și era din neamul lui David. Soția lui Ioachim, Ana, era fiica preotului Mathan. Astfel, tatăl Fecioarei Maria era un urmaș al regelui David, iar mama, o descendentă din familia preoțească a lui Aaron, împlinindu-se prin aceasta profeția că Mesia va avea o dublă ascendență: Împărătească și preoțească.

Pentru că nu aveau copii, Ioachim și Ana erau ironizați și batjocoriți de oameni. Lipsa copiilor era considerată, în Vechiul Testament, un blestem din partea lui Dumnezeu. Și totuși, Ioachim și Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nu au renunțat la viața lor virtuoasă, rugându-se în continuare cu lacrimi și nădăjduind în bunătatea Lui. Tradiția spune că, în al cincizecilea an al căsătoriei lor, marele-preot al Templului a refuzat În public jertfa lor, numindu-i blestemați.

Întristați, cei doi s-au îndreptat spre casa lor și au hotărât să se retragă separat pentru post și rugăciune, în locuri singuratice. Aici au postit, s-au rugat și au lăcrimat până ce Dumnezeu le-a trimis răspuns, prin Îngerul Gavriil, că cererea lor va fi primită. Așa s-a născut Sfânta Fecioară Maria.

Iar când Maria a împlinit trei ani, conform Evangheliilor apocrife, părinții și-au ținut promisiunea și au dus-o la Templul din Ierusalim. Aici era arhiereu Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Tradiția ne spune că în ziua înfățișării Fecioarei Maria la Templu, Zaharia a fost luminat de razele Duhului Sfânt. El a văzut și a crezut că izbăvirea lui Israel s-a arătat, că Maria era Fecioara de care Isaia vorbea în profețiile sale. De aceea, marele-preot, cuprins de o mare veselie, a luat copilul în brațe și, binecuvântându-l pe Dumnezeu, a dus-o în Sfânta Sfintelor, unde se aflau Chivotul Legii, toiagul lui Aaron și alte lucruri sfinte. După ce s-au închinat, a luat-o și a dus-o în casa fecioarelor, unde a locuit doisprezece ani. În jurul Templului existau mai multe lăcașuri, ca niște chilii, unde erau instruiți preoții, sfintele femei și fecioare închinate Domnului. Acolo se rugau, lucrau și citeau din Sfânta Scriptură.

În luna a șaptea - adică în martie, pentru că anul evreiesc începe la 1 septembrie –, Sfântul Arhanghel Gavriil a fost trimis în Nazaret, la Maria, fecioara logodită cu Iosif. Numele lui este menționat în genealogia redată de Evanghelia după Matei (1, 16), cu scopul de a arăta că Iisus aparține, după nașterea Sa fizică, poporului iudeu, înscriindu-se în linia descendentă a lui David. Ascultând cu mare atenție cuvintele îngerului și înțelegând ce fel de chemare are de la Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria a primit cuvintele lui și a zis cu smerenie: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1,38).

Dumnezeu, voind să se facă om pentru a ne mântui, a cerut consimțământul liber al omenirii, al cărei sol a fost smerita Fecioară Maria. Nimeni nu va ști vreodată ce întorsătură ar fi luat planul pentru mântuirea lumii dacă, în acel ceas unic, Sfânta Fecioară n-ar fi consimțit.

Aflând că Elisabeta îl va naște pe Sfântul Ioan, Maica Domnului a plecat să o viziteze. În clipa în care Maria a salutat-o, aceasta i-a răspuns: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1, 42). La auzul cuvintelor mamei sale, pruncul s-a bucurat în pântecele ei. Maica Domnului i-a răspuns Elisabetei cu smerenie, aducând slavă lui Dumnezeu și recunoscând că Domnul i-a făcut mărire. Încrederea în Dumnezeu și modestia Mariei sunt trăsături scoase în evidență în Evanghelia după Luca, însușiri care au stat la baza venerării Mariei, în mediile creștine de mai târziu.

Luca ne spune că Maica Domnului a mai rămas la mătușa sa, Elisabeta, încă trei luni. Neștiind ce mare minune se va întâmpla Fecioarei Maria, Iosif s-a hotărât să o părăsească într-o noapte. Fiind un om drept, sfânt și temător de Dumnezeu, nu dorea să o aducă în fața judecătorilor – așa cum se proceda în acele timpuri. Pe când se frământa cum să procedeze, un înger al Domnului i s-a arătat și, dezlegându-i nedumerirea, l-a învățat ce să facă.

Împăratul roman Augustus (19 î.Hr.-14 d.Hr.) a ordonat un recensământ, obligând pe fiecare om să meargă să fie luat în evidență în localitatea unde s-a născut. Bethlehemul era cetatea regelui David și, pentru că Iosif și Maria erau din acest neam, trebuiau să meargă acolo. Astfel, au fost nevoiți să parcurgă un drum de aproape o sută douăzeci de kilometri. Ajungând aici, toate han urile și locurile de popas erau ocupate. Pentru că orașul era foarte aglomerat, cei doi au fost nevoiți să rămână în afara lui, unde se găsea un staul acoperit. Aici se aduceau vitele la adăpost atunci când erau surprinse pe câmp de ploaie sau de vânt. În această „locuință” sărăcăcioasă s-a născut Iisus Hristos. Toată creația a luat parte la acest moment: îngerii L-au slăvit pe Dumnezeu și au dus mai departe vestea cea bună, păstorii și magii au venit să se închine, animalele au suflat pentru a-L încălzi și pentru a împlini profeția lui Isaia: „Boul își cunoaște stăpânul, și asinul ieslea Domnului său, dar Israel m; mă cunoaște...” (Isaia 1, 3).

La opt zile de la naștere, pentru a respecta tradiția iudaică, pruncul a fost circumcis, pentru a arăta lumii că a fost Om adevărat, ca să împlinească legea dată de Moise. Acum i s-a dat și numele vestit de Sfântul Arhanghel Gavriil. La patruzeci de zile de la naștere, Maica Domnului împreună cu Iisus și cu Iosif au mers la Templu. Conform legii iudaice, primul născut trebuia dus în Templul din Ierusalim, părinții plătind pentru el o răscumpărare: bani, doi pui de turturea sau animale de jertfă. Maica Domnului s-a supus acestui obicei și a adus două turturele. La Templu se afla și dreptul Simeon, căruia i se promisese că nu va muri până nu-L va întâlni pe Mesia. Acesta l-a recunoscut și a dat slavă lui Dumnezeu că a ajuns în acest moment. Împlinind legea, ei s-au întors în Nazaret.

Temându-se că își va pierde tronul, Irod I a poruncit să fie omorâți toți copiii cu vârsta sub doi ani, crezând că-I va ucide și pe Iisus Hristos. Îngerii I-au avertizat pe Iosif de acest plan, îndemnându-l să-I ia pe prunc și pe mama lui și să plece în Egipt. După moartea lui Irod I, îngerul i s-a arătat din nou, sfătuindu-I să se întoarcă pe pământul lui Israel. Astfel, s-au întors în Nazaret.

Maica Domnului a fost prezentă la minunea săvârșită de Mântuitor la nunta din Cana Galileii. Începând din acest moment și până la răstignirea Mântuitorului pe cruce, Maica Domnului va fi doar amintită: „a coborât din Capemaum, EI și mama Sa... și ucenicii Săi” (Ioan II, 12), pentru că activitatea lui Iisus Hristos devine centrală în cele patru Evanghelii.

Fecioara Maria a fost martoră la răstignirea unicului ei fiu, Iisus Hristos.

Sfinții Părinți afirmă că Maica Domnului a venit în Ierusalim după duminica în care Mântuitorul a intrat în oraș urcat pe un asin (Duminica intrării în Ierusalim / Duminica Floriilor).

Pag. 7 – 11