Adevăr Divin
Aripile bucuriei (CD audio inclus)
Căutarea căii către armonia interioară
| Această nouă carte a lui Sri Chinmoy se înscrie pe linia celorlalte opere ale acestui maestru contemporan, prin intermediul cărora își răspândește mesajul de pace, bucurie și înțelegere între toate ființele umane. |
30.00 28.50 RON (Stoc 0)
Indisponibil
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
| Această nouă carte a lui Sri Chinmoy se înscrie pe linia celorlalte opere ale
acestui maestru contemporan, prin intermediul cărora își răspândește mesajul de
pace, bucurie și înțelegere între toate ființele umane. Căci, spune autorul în prefața volumului de față: „Simt că prin rugăciune, meditație și serviciu dedicat, poate fi obtinuță pacea lumii. Fiecare dintre noi trebuie să încerce a-i face fericiți pe ceilalți, căci numai prin intermediul fericirii putem avea pace. Dacă putem oferi fericire cuiva, cu dragoste și sinceritate, atunci acea persoana va avea doar bunăvoință față de noi. Deci, din fericire noi obținem pace și din pace obținem fericire. Cele două sunt inseparabile. Din păcate această lume a noastră nu a văzut încă fața păcii și nu a simțit încă inima păcii. De ce? Cu siguranță din cauza faptului că încercăm să obținem pacea doar cu strălucirea și efortul minții noastre. Dar atâta timp cât vom încerca să stabilim pacea numai prin capacitatea minților noastre, vom eșua în mod lamentabil. Experiențele inimii noastre ne lărgesc perspectivele și ne fac să simțim că suntem toti o familie, cu o singura casă. Fiecare dintre noi este un pelerin. Cu aripi de bucurie și cu vise mereu înnoite, haideți să zburăm în cerul dragostei și speranței. Prin dragostea noastră vom vedea și vom simți lumea ca fiind a noastră proprie. Cu speranțele noastre vom mări frumusețea și divinitatea tuturor ființelor umane și a tuturor națiunilor. Cu cea mai mare umilință, sinceritate și însuflețire mă rog Tatălui nostru Ceresc să ne binecuvanteze cu un nou mileniu de vise, care va eleva conștiința umanității și va face fiecare ființă umană absolut perfectă“. |
Cuprins:
Prefață CAPITOLUL UNU Trăind în bucurie CAPITOLUL DOI Meditație: Cheia Vieții Interioare .... CAPITOLUL TREI Îndoiala-Otravă și Credința-Nectar CAPITOLUL PATRU Inamicul-Frică și Eroul-Curaj CAPITOLUL CINCI Giuvaierul Umilinței CAPITOLUL ȘASE De la îngrijorare la încredere CAPITOLUL ȘAPTE Puterea Dragostei CAPITOLUL OPT De la Febra-Gelozie la Inima-Unitate CAPITOLUL NOUÃ Doi Alergători Rapizi: Voioșia și Entuziasmul CAPITOLUL ZECE Coborârea Compasiunii CAPITOLUL UNSPREZECE Cultivând Pomul-Răbdării CAPITOLUL DOISPREZECE Adierea unei Noi Speranțe CAPITOLUL TREISPREZECE Pacea: întoarcerea la Sursă CAPITOLUL PAISPREZECE Prietenii Noștri pe Viață – Simplitatea și Sinceritatea CAPITOLUL CINCISPREZECE Înflorirea Purității Albe ca Zăpada CAPITOLUL ȘAISPREZECE Dansul de Lumină CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Aripile Bucuriei |
Fragment:
Capitolul unu. Trăind în Bucurie Adevărata bucurie interioară este auto-creată. Noi toți suntem căutători și țelul nostru este același: să obținem pace, lumină și bucurie, să obținem unitatea inseparabilă cu Sursa noastră și să trăim vieți pline de satisfacție adevărată. A trăi în bucurie înseamnă a trăi în viața interioară. Aceasta este viața care conduce la realizarea-de-sine. Realizarea-de-Sine este Realizarea-lui-Dumnezeu, căci Dumnezeu nu este nimic altceva decât Divinitatea care se află adânc în interiorul fiecăruia din noi, așteptând să fie descoperită și revelată. Putem de asemenea să ne referim la Dumnezeu ca fiind Pilotul Interior sau Supremul. Dar indiferent de termenul pe care îl vom folosi, avem în vedere Ceea Ce Este Cel Mai Înalt în interiorul nostru și care este țelul ultim al căutării noastre spirituale. Doar dacă hrănim viața interioară poate viața exterioară să aibă un sens real. De trei ori pe zi ne hrănim corpul fără să uităm vreodată. Dar de asemenea, există adânc în interiorul nostru un copil divin numit sufletul nostru; însă noi nu găsim timp să hrănim acest copil. Sufletul este reprezentantul conștient al lui Dumnezeu din noi. Până când copilul-suflet nu este împlinit, noi nu putem fi niciodată împliniți în viața exterioară. Cum facem conexiune a Între viața interioară și cea exterioară? Dacă cunoaștem arta divină a meditației, în mod conștient și treptat putem uni aceste două lumi. Atunci când practicăm meditația, fiecare moment devine o oportunitate de aur pentru a renunța la depresie, frustrare, teamă, frică și alte calități negative și de a pune în lumină calitățile divine ale lumii interioare: dragostea, pacea, bucuria și lumina. O persoană spirituală trebuie să fie o persoană normală, o persoană de calitate. Pentru a-L atinge pe Dumnezeu o persoană spirituală trebuie să aibă o spiritualitate practică în activitățile cotidiene. Prin practica divină, noi împărtășim bogăția noastră interioară. Simțim o motivație divină în spatele fiecărei acțiuni și împărțim rezultatul cu ceilalți. Spiritualitatea nu neagă viața exterioară. Viața exterioară ar trebui să fie manifestarea vieții divine din interiorul nostru. Conștiința: Scânteia vieții Conștiința este scânteia vieții care ne leagă pe fiecare din noi cu Viața Universală. Este legătura dintre Dumnezeu și om, dintre Rai și pământ. Fără conștiință, totul este un deșert arid. Atunci când intrăm într-un loc întunecat, luăm cu noi o lanternă pentru a vedea pe unde mergem. La fel dacă vrem să știm ceva despre viața noastră lipsită de lumină, trebuie să apelăm la ajutorul conștiinței. Conștiința este ca o scară. Poți urca sau coborî diferitele trepte. Dacă poți medita adânc, fiecare plan de conștiință se va înfățișa el însuși în fața ta. Prima treaptă este corpul fizic. Cea de a doua treaptă este vitalul. Vitalul este un termen folosit de filosofia indiană. El reprezentă calitățile emoționale, agresive și dinamice. Cea de a treia treaptă este mintea. Dincolo de minte se află inima spirituală. Inima spirituală este cea care simte animația sufletului. Sufletul care stă în lumina sa proprie, este mesagerul lui Dumnezeu din noi. El nu cunoaște nașterea decăderea sau moartea. Este etern. Este nemuritor. El vine direct de la Dumnezeu, rămâne în contact cu Dumnezeu și se va întoarce la Dumnezeu. Înainte de a avea o încarnare umană, sufletul primește un mesaj interior despre scopul său divin pe pământ. EI este pe deplin conștient de misiunea lui. Dar în timpul vieții noastre, activitatea minții noastre fizice s-ar putea să acopere uneori inspirația divină a sufletului și scopul lui adevărat. Apoi misiunea sufletului nu poate să se facă auzită. Doar dacă aspirăm cu mintea, inima și sufletul putem învăța scopul existenței noastre aici pe pământ. Sufletul meu este răspunzător de faptele mele pline de strălucire.
Plânsul interior Aspirația este plânsul continuu, plânsul care urcă mereu în inima noastră. Putem intra într-o conștiință divină cu ajutorul plânsului nostru interior. Acest plânset nu este nici pentru nume nici pentru faimă. Acest plâns este pentru unitatea noastră totală, necondiționată și nerezervată cu Dumnezeu care este Pilotul Interior al bărcii vieții noastre. Unii oameni au uitat în totalitate de Pilotul Interior. De asemenea, alții știu de existența Pilotului Interior, dar nu vor să aibă nici o legătură sau comuniune cu El. Un căutător sincer simte necesitatea comuniunii constante cu Pilotul Interior. El nu se mulțumește doar cu faptul de a ști de existența lui Dumnezeu în interiorul lui. El vrea să fie în conștiința lui Dumnezeu și să comunice cu El douăzeci și patru de ore pe zi. Noi trebuie să facem din Dumnezeu o realitate vie în viața de zi cu zi. Trebuie să simțim că prezența lui Dumnezeu este de o importanță capitală. Dacă nu mâncăm în fiecare zi ne înfometăm corpul. Similar, trebuie să simțim că dacă nu ne rugăm și nu medităm în fiecare zi, ne înfometăm corpul nostru spiritual. Când aspirăm cu lacrimile inimii noastre, vedem cum Dumnezeu vine către noi, coborând din înalt. Este ca și cum două persoane s-ar întâlni; una este la primul etaj iar cea de a doua este la etajul trei. Noi urcăm la etajul doi, iar Dumnezeu coboară la același etaj doi. Acolo noi ne întâlnim și ne împlinim unul pe celălalt. Scara către etajul al doilea este creată de plânsul inimii noastre. Acesta este plânsul aspirației; și nu este asemănător cu plânsul datorat comiterii unui lucru greșit. Inima plânge și tânjește precum o flacără mereu arzând către în sus, mereu urcând. Dumnezeu coboară cu Grația Lui, asemeni unui râu ce curge la vale. Atunci când aspirația și Grația se întâlnesc, ajungem să experimentăm împlinirea divină a uniunii cu Dumnezeu. Nu, nu este posibil Dacă acceptăm viața spirituală în adevăratul sens al cuvântului, nu renunțăm la lume și nici nu încercăm să evadăm din lume. Noi îmbrățișăm lumea și încercăm să împlinim lumea într-un mod divin, în modul în care Dumnezeu dorește. Nu sunt de acord cu cei care spun că Dumnezeu este doar în Rai și nicăieri altundeva. Dumnezeu este în Rai și este de asemenea și pe pământ. Creatorul niciodată nu poate fi separat de creația Lui. Această lume a noastră este creația Lui. El este aici. El se află în toate lucrurile. Trebuie să acceptăm lumea așa cum este. Dacă nu acceptăm ceva, cum vom transforma acel lucru? Dacă olarul nu atinge bulgărele de lut, cum va da el forma unui vas? Dacă vrea să facă un vas sau un ulcior, atunci trebuie să atingă lutul. Acest lut este lumea. Noi trebuie să transformăm fața lumii prin puterea dedicației noastre către divinitatea din umanitate. Nu trebuie să vă gândiți că rugându-vă la Dumnezeu și meditând asupra lui Dumnezeu, voi vă îngrijiți doar de voi și nu și de restul umanității. Dacă veți merge la rădăcina copacului-creație vei vedea că Dumnezeu este rădăcina. Dacă veți uda rădăcina copacului, atunci copacul-creație va crește în modul în care Legea divină o dorește. Grija pe care voi o arătați pentru rădăcina copacului, pentru Dumnezeu, va hrăni toate ramurile, care apoi vor trăi potrivit cu Perfecțiunea Lui Dumnezeu Ramurile Copacului-lui-Dumnezeu Realizarea-Iui-Dumnezeu înseamnă descoperirea de sine în cel mai înalt sens al termenului. Se realizează unitatea conștientă cu Dumnezeu. Atât timp cât un căutător rămâne nerealizat, el va simți că Dumnezeu este altcineva care are Putere infinită, în timp ce el, căutătorul este cea mai neputincioasă persoană de pe pământ. Dar în momentul în care el îl realizează pe Dumnezeu, află că el și cu Dumnezeu sunt absolut unul atât în viața interioară cât și în cea exterioară. Realizarea-de-sine înseamnă identificarea cuiva cu Sinele său cel mai înalt. Fiecare individ trebuie să-I realizeze pe Dumnezeu conform capacității lui interioare. Și fiecare persoană poate alege acel aspect a lui Dumnezeu care îl mulțumește cel mai mult. Cuiva s-ar putea să-i placă aspectul personal a lui Dumnezeu – Dumnezeu ca cea mai luminoasă Ființă – în timp ce altcuiva s-ar putea să-i placă aspectul impersonal – Dumnezeu ca Energie infinită. De asemenea un altul ar putea să fie mulțumit doar dacă Dumnezeu pe care îl realizează este dincolo de imaginația lui. Dumnezeu este atât personal cât impersonal. Dumnezeu va veni la fiecare individ în funcție de alegerea lui, astfel încât acesta să fie mulțumit în felul lui propriu. Dumnezeu este atât masculin cât și feminin. Termenul „Tată” este mult mai des folosit pentru Dumnezeu în Vest. În Orient noi adesea vorbim de Zeitatea Supremă. Însă atunci când sunt cu vesticii, folosesc termenul care vă este cel mai familiar, căci simt că va fi mult mai ușor să îmi împărtășesc experiențele cu voi în acest fel. Cineva poate practica spiritualitatea indiferent de religia de care aparține. Religia poate fi comparată cu o casă. S-ar putea ca voi să trăiți într-o casă iar eu să trăiesc în alta. Deși noi trăim în case diferite, noi vrem să învățăm despre același subiect, Realizarea-lui-Dumnezeu. Deci noi mergem, la aceeași școală, o școală interioară. Atunci când ne rugăm la Dumnezeu și medităm asupra Lui, mergem la această școală interioară. Pentru a merge la Școală s-ar putea să nu folosim aceeași stradă. Dar atât eu cât și tu trebuie să ieșim din casă pentru a merge să studiem. Un adevărat căutător spiritual va avea cel mai adânc respect și venerație pentru toate religiile. Putem prețui toate religiile și le putem considera ca fiind ale noastre proprii. Fiecare religie este ca o ramură din Pag. 11 – 15 |