Acest prim volum – din cele
trei preconizate – conține perioada 1943 și până în 1949, adică până când
intervine prima arestare, în 1950. Demn de menționat este faptul că Părintele
Arsenie a suferit și în această perioadă. A fost arestat pentru prima oară la
Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945, dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945, pentru că nu i s-a găsit nicio vină.
Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina de a-i fi ajutat creștinește cu
hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Atât pentru aceste
bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este
schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarațiii, fiind apoi eliberat.
George Enache susține că prima arestare a Părintelui Arsenie a avut loc în vara
anului 1945 și că totul a plecat de la excesul de zel al proaspătului ministru
al Cultelor, Constantin Burducea, care, pentru a se face util guvernului Groza, promisese că va curăța Biserica de persoanele vinovate de
participarea la crime de război și la dezastrul țării.
Pentru
prima oară au fost studiate toate dosarele Părintelui Arsenie Boca. Spunem
toate, pentru că două dintre acestea au fost îndosariate de Securitate sub numele de Boka Zian.
De altfel, numele Părintelui Arsenie Boca se mai regăsește notat în Arhiva CNSAS
nu doar ca Zian Boka, ci și ca Zian Vălean sau Boca Vălean Zian, lucru care a
scăpat numeroșilor cercetători.
Cele
șase volume, plus cele conexe, care-l privesc pe Părintele Arsenie Boca,
demonstrează atenția pe care i-au dat-o autoritățile române, fie ele antonesciene
sau comuniste. De altfel, Părintele Arsenie Boca a fost urmărit de Securitate
și pe patul de moarte. În perioada 1983-1989 a locuit la Sinaia. A făcut unele deplasări scurte și discrete în țară. În aprilie 1989,
fiind imobilizat de boală la pat, este vizitat ultima dată de securiști, iar la
28 noiembrie trece în Biserica Biruitoare. |