Artele tibetane ale iubirii

1 Gedun Chopel: Iconoclastul Provocator

Tratatul despre pasiune al lui Gedun Chopel prezintă cu o claritate evocatoare cele șaizeci și patru de arte ale iubirii, menționate dar nu tot la fel de în detaliu, în faimoasa Kăma Siitra indiană. Astfel, această carte este deosebit de utilă pentru cei care doresc să aprofundeze intimitatea și valoarea erosului în viețile lor. La fel de importantă este tema de bază a cărții, compatibilitatea plăcerii sexuale cu o abordare spirituală. În budismul tantric, cele șaizeci și patru de arte ale iubirii sunt folosite în mod deliberat într-un proces de dezvoltare spirituală, cu scopul de a amplifica starea de orgasm extatic care aduce cu ea manifestarea unui nivel de conștiință mai subtil și mai puternic. Deoarece această conștiință poate revela natura realității cu o forță extraordinară, ea dă un sens dinamic căii spirituale. Gediin Chopel face frecvent referire la valoarea spirituală a plăcerii erotice și astfel această carte, prezentând nenumărate sfaturi despre modul de creștere a plăcerii sexuale, indică de asemenea un fel superior de iubire, practicat în tantrismul indo-tibetan.

În plus, cartea conține numeroase referiri asupra stilului de viață pe care ar trebui să-I adopte o persoană ce trăiește într-o cultură cum este cea din Tibet, care pledează pentru celibat în cea mai mare parte. Aceste pasaje pot fi privite ca o analiză a autorului asupra propriei situații, ca persoană care a renunțat la jurămintele călugărești, dar ele descriu de asemenea o etică budistă despre cum să trăiești cu propriile dorințe. În plus, Gediin Chopel oferă numeroase indicații pentru bărbați despre cum să trateze femeile ca pe adevărați parteneri. De aceea, în ciuda concesiilor sale pentru preferințele sexiste din cultura tibetană pentru descendenții masculini – indicând chiar și cum să asigure descendenți de sex masculin – textul vorbește cu o serioasă îngrijorare și despre plăcerea sexuală a femeilor și cum poate fi ea atinsă.

AUTORUL

Gedun Chopel s-a născut ca Rik-dzin-fiam-gyef în anul 1905.în satul Sho-bang în districtul Rep-gong din provincia de nord-est a Tibetului numită Am-do. (Chinezii nu consideră Am-do ca fiind parte a Regiunii Autonome Tibetane; în radicala lor remodelare a hărților Tibetului și Chinei ea este provincia Ch”ing-hai). Tatăl său, A-Iak Gyel-bo a fost un preot laic tantric al ordinului budist Tibetan Nying-ma-ba, l-a învățat cititul, scrisul, ortografia, gramatica, poezia și un mare număr de ritualuri Nying-ma-ba. Acesta a murit pe când Gedun avea doar șapte ani, iar familia lor a fost deposedată de toate proprietățile de către un unchi fără scrupule.

Gedun a fost recunoscut ca fiind reîncarnarea unui lama Nying-ma-ba și astfel a fost numit A-Iak Di-tsa,În Am-do, termenul A-lak se referă la reîncarnarea unei ființe speciale, un Tulku, iar Di-tsa este numele mânăstirii lamaiste anterioare.

La vârsta de treisprezece ani, el și-a demonstrat geniul compunând două structuri poetice complicate cu formă de dreptunghi care pot fi citite din mai multe direcții. A fost hirotonisit la mânăstirea Re-gong, și aici a primit și numele de Gedun Chopel,

A petrecut aproximativ doi ani la Universitatea monahală din Gu-bum Jamba-ling, de la periferia localității Xining, unde prin intermediul metodei tibetane a dezbaterii scolastice a studiat logica elementară și epistemologia din tradiția Geluk-ba. Aici a devenit faimos pentru abilitățile sale în dezbateri și, în timpul unui test major, el a respins peste măsură de arogant manualele propriului său coleg (țam-yang-shay-ba, o figură religioasă renumită de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea), moment în care învățații de la Jam-ba-ling au fost reduși la tăcere. Mai târziu, când Gediin Chopel trăia în Tibetul Central, și reîncarnarea marelui maestru Jam-yang-shay-ba era în vizită la o casă de oaspeți din Lhasa, el s-a temut că acesta ar putea fi supărat pe respingerea lui față de predecesori și s-a dus să-i prezinte omagiile, oferindu-i o ceremonială eșarfă albă. Maestrul însă, departe de a se fi supărat, s-a ridicat în picioare la intrarea în cameră a lui Gedun Chopel și a rămas așa până când acesta s-a așezat.

În anul 1921, Gediin Chopel s-a transferat la o mare universitate monastică Ge-luk-ba, numită Dra-shi-kyil, fondată de Jam-yang-shay-ba în anul 1710, mult spre est în Am-do (inclusă în prezent în Provincia Gansu). El a devenit chiar și mai faimos pentru abilitățile sale în dezbateri și pentru atitudinea sa nonconformistă, precum și pentru că a construit o mică barcă mecanică ce a traversat lacul din apropierea orașului Dra-shi-kyil. În această perioadă el a cunoscut un misionar american, pe Părintele Griebenow, care trăia de câțiva ani într-un oraș la marginea mânăstirii, și care i-a dat câteva idei pentru barcă.

În anul 1927, pe la vârsta de douăzeci de ani, sub presiunea colegiului său din Dra-shi-kyil, după remarcile critice pe care le-a făcut cu privire la manualele sale, el a fost transferat în centrul Tibetului, la Go-mang, la colegiul din Dre-bung” al Universității Monastice de la marginea orașului Lhasa. La Go-mang el a devenit student al influentului savant Shay-rap-gya-tso, un însoțitor al celui de-al treisprezecelea Dalai Lama, care după instalarea regimului comunista devenit președinte al Asociației tuturor budiștilor tibetani din China și vicepreședinte al Provinciei Ch”ing-hai. Atât profesorul cât și studentul au fost personalități active, iar Gedun Chopel a contestat frecvent învățăturile lui Shay-rap- gya-tso. Gediin Chopel – pe care profesorul său nu îl chema pe nume ci cu apelativul „nebun” – a renunțat să mai participe la cursurile sale. Despre aceasta el spunea: Deși Shay-rap pretinde să îmi predea textele, el nu este deloc egalul meu. Eu refuz orice spune el. Noi doi întotdeauna ajungem la o dezbatere. Pe de altă parte, el mă numește nebun, nu îmi spune pe nume.

Îi plăcea să provoace la dezbateri pe alți învățați. Odată el a venit la dezbaterea din curte îmbrăcat ca un călugăr-polițist analfabet, provocându-l și învingându-l pe învățatul mongol Ngak-wang-lek-den, care mai târziu a devenit stareț la Go-mang. Cu o altă ocazie, el a luat o poziție atât de neobișnuită împotriva savantului Lo-sel-ling, de la Go-mang, colegiul rival din cadrul Universității Monastice Dre-bung, încât adversarul său a fost redus la tăcere.

Gediin și-a exprimat chiar ideea că starea de Buddha nu există, ceea ce a condus la iritarea unui grup de călugări care l-au bătut cu forță, obligându-l să fie de acord că aceasta există. Această poveste spune foarte multe despre puterea grupului de control care stabilea limitele programei analitice ale colegiilor din Ge-luk- ba. Gediin Chopel pare să nu se angajeze întotdeauna în declarațiile de fațadă obișnuite, prin care maeștrii tibetani pretind că înaltele lor analize critice sunt doar clasificări, și nu revizuiri sau contestații, ale opiniilor unor figuri celebre. El aparent a acordat puțină atenție studiilor sale, cât timp a fost la Go-mang și a plecat chiar înainte să își ia examenele pentru gradul de geshay, evitând vanitatea unei poziții înalte.

Gedun Chopel a fost pasionat de desen, făcea schițe atât în timp ce era la Go-mang, cu scopul de a-și umple burta cât și în timp ce călătorea cu Rahula Sankrityayana (1893 – 1963), la nord de Lhasa, în anul 1934, în căutarea manuscriselor sanscrite și a importantelor locuri de pelerinaj budiste din sudul

Pag. 11 – 16