Siberia
este considerată locul clasic al șamanismului. Este locuită de diferite grupuri
etnice și multe din populațiile ei uralice, altaice și paleo-siberiene continuă
să acorde un profund respect practicilor arhaice chiar și în timpurile moderne.
În Shamanism în Siberia M. A. Czaplicka realizează o expunere comprehensivă
a surselor etnografice referitoare la șamanismul siberian.
• M.B. Kenin-Lopsan
Șamanismul
este un fenomen extrem de interesant în istoria religiilor. Studierea concretă
a șamanismului se bazează înainte de toate pe studierea cultului șamanilor și a
accesoriilor acestora, cu precădere veșmintele și tamburina șamanului, iconografia,
diversele edificii de cult, tipuri de ritualuri etc., deopotrivă cu explicarea
funcțiunilor acestora, simbolisticii, semanticii denumirilor etc.
• L.P. Potapov
Suflet
are și omul și copacul și animalul, tot ce este viu are suflet. Dacă pomul este
părăsit de suflet, acesta se usucă, dacă omul este părăsit de suflet, acesta se
îmbolnăvește. Însă, dacă sufletul nu l-a părăsit pe om, dar el se comportă anormal,
nici un medicament nu-l poate vindeca, ci numai sunetul tamburinei. Sunetele-semnal
din ceruri și cântecul melodios al tamburinei șamanului, mai întâi încet, apoi în creștere și în final îndepărtându-se, creează o armonie
deplină, care mai întâi îl liniștește pe bolnav, după care îl vindecă... Când șamanul
face ritualul de chemare pentru regăsi rea sufletului plecat, sunetele tamburinei
par să se asemene cu sunetul metalului, cu șuieratul unui vânticel, cu foșnetul
pădurii, cu lătratul unui câine, cu mugetul vacii sau nechezatul iepei. Șamanul
se întâlnește cu sufletul, invită la el sufletul pierdut. Numai șamanul poate
vorbi cu sufletele viilor și ale morților.
Șamanismul
este un element socio-religios ce va caracteriza întotdeauna trăirea spirituală
a omului.
• Octavian
Simu |