Căi adevărate și false în investigația spirituală

Lucrarea cuprinde o serie de 11 conferințe ținute de Rudolf Steiner în perioada 11-12 august 1924, la Devon, în care vorbește despre felul în care lumea în care trăiește omul poate fi cunoscută în totalitatea ei, pe de o parte prin examinarea mediului fizic înconjurător și, pe de altă parte, prin perceperea spiritualului. În acest mod, Rudolf Steiner vrea să indice metodele și căile prin care se ajunge la cunoașterea spirituală.

SINOPSIS AL CONȚINUTULUI

Scopul sinopsisului ce urmează este de a facilita referirea la un anume subiect ce este tratat în aceste conferințe, în ordinea în care sunt prezenta te diferitele teme.

CONFERINȚA I

Această serie de conferințe se referă la căile ce duc către lumea spirituală.

Omul înțelege realitatea prin combinarea cunoașterii exterioare și a cunoașterii spirituale. Lumea fizică este formată de către spiritual iar Spiritualul este activ în fizic. Maya – lumea Marii Iluzii. „Cunoaște-te pe tine însuți!” – căutarea cunoașterii de sine. Din aceste două surse a apărut căutarea cunoașterii spirituale. Lumea Mayei nu poate conferi cunoașterea ființei interioare a omului. În vechile Misterii, aceasta era căutată în lumea spirituală. Metodele ce duc la cunoașterea lumii fenomenelor nu pot oferi cunoașterea lumii spirituale. Aceasta duce la iluzie. În aceeași măsură, misticismul vag și fanteziile visătoare amplifică ignoranța. Acestea sunt căi false.

Căi adevărate: (1) Cunoașterea exterioară, valabilă pentru lumea dintre naștere și moarte. (2) Nici chiar expresia artistică a acestui tip de cunoaștere derivată din percepția senzorială nu poate răspunde problemelor vieții. Sculptorii greci și pictorii renascentiști nu lucrau după modele. Arta este la origine inspirată de învățătura Misteriilor. (3) Cunoașterea spirituală necesară pentru vindecare. Vechile remedii își aveau originea în Misterii.

Totalitatea cunoașterii lumii în vechea Caldee. Viața de veghe numită Apsu. Viața de somn revela ceea ce se numea Tiamat. Formele astrale, demonice din Tiamat învinse de Ea sau Sophia (înțelepciunea), care este reprezentată de Marduk sau Michael. Marduk a creat Cerul și Pământul din cadavrullui Tiamat. În decursul vremii viziunea lumii spirituale s-a pierdut și a fost înlocuită de cunoașterea intelectuală. Astăzi avem nevoie să transformăm vasta noastră cunoaștere a lumii fenomenelor Într-o nouă cunoaștere a Misteriilor și să redescoperim sursa religioasă a artei și arta vindecării.

CONFERINȚA a II-a
Diferitele stări de conștiență ale omului

În cadrul conștienței normale din zilele noastre, omul face o distincție clară între între starea de somn și starea de veghe. În vechea Caldee nu exista o diferențiere clară între conștiența de zi și cea de noapte. Caldeenii trăiau în conștiența lunară până la vârsta de 21 de ani. Calendarul lor era bazat pe fazele Lunii. În cadrul dezvoltării lor, ei treceau prin mari schimbări la fiecare șapte ani, în concordanță cu fazele Lunii. Conștiența de veghe o viețuiau pentru prima dată la 21 de ani. Aceasta persista până la vârsta de 50 de ani, iar la bătrânețe deveneau foarte clarvăzători. În Misterii, ei erau numiți „Eroi solari” la 50 de ani și „Părinți” la bătrânețe.

Caldeenii cunoșteau trei tipuri de conștiență: conștiența diminuată, până la vârsta de 20 de ani, conștiența trează, până la 50 de ani, iar după această vârstă, conștiența clarvăzătoare.

Omul de astăzi cunoaște două stări de conștiență, și încă una, suplimentară: starea de veghe, starea de somn, starea de vis. A treia stare de conștiență a caldeenilor poate fi comparată cu starea de somn fără vise. Astăzi noi nu punem preț pe experiențele pe care le avem în cursul somnului fără vise.

Viața caleidoscopică a viselor din prezent: fantastică, patologică, simbolică etc. Este posibil, cu ajutorul anumitor exerciții, să prelungim viața de vis în decursul stării de veghe. Acesta este primul stadiu al inițierii.

Atunci când suntem deplin conștienți în timpul stării de vis dezvoltăm o a doua stare de conștiență; o realitate mai înaltă se adaugă realității vieții de zi cu zi. Vedem „sufletele-grup” ale animalelor. Devenim conștienți de lumea astrală.

Dacă exersăm mai departe putem ajunge la.... „conștiența golită”.

Printr-un act de voință este posibil să rămânem treji în această stare și devenim conștienți de arhetipurile plantelor în lumea stelelor. Acoperământul de plante al Pământului este imaginea reflectată a Cerurilor înstelate. Acesta este stadiul de mijloc al inițierii.

Cele trei lumi de pe Pământ:

O ființă cu trup, suflet, spirit – om.

O ființă cu trup și suflet pe Pământ, dar al cărei spirit sălășluiește în lumea astrală – animal.

O ființă cu trup pe Pământ, suflet în lumea astrală și spirit în lumea spirituală – plantă.

Cosmosul și regnurile naturii sunt unite în om.

CONFERINȚA a III-a
Metamorfoza conștienței deschide noi căi pentru investigarea altor lumi

Prin transformarea experiențelor necoordonate ale viselor în experiențe deplin conștiente în stare de veghe noi putem percepe regnul animal în totalitatea lui. Cu ajutorul unei conștiențe de veghe lipsită de impresii senzoriale ne ridicăm până la lumea stelelor și acolo aflăm adevărul despre acoperământul vegetal al Pământului. Deasupra este viața cosmică, iar dedesubt, plantele; formele arhetipale prezente în Cosmos se reflectă în Pământ ca într-o oglindă.

După ce am dezvoltat al doilea nivel de conștiență – o conștiență de veghe independentă de impresiile senzoriale –, putem dezvolta o atitudine de iubire față de tot ceea ce aparține Creației. Ajungem la perceperea clarvăzătoare a regnului mineral-cristal. Acesta nu este reflectat de Pământ și Pământul dispare din raza vederii noastre. Teama și autocontrolul spiritual.

Regnul mineral-cristal este creat din interacțiunea curenților cosmici. În cristale se reflectă zeii. Sufletul nostru ar trebui să se umple de uimire și venerație; viața noastră de gândire nu ar trebui să se bazeze pe intelect. Odată cu perceperea clarvăzătoare a permeabilității anumitor cristale noi viețuim și o teamă reînnoită. Într-un stadiu mai avansat al cunoașterii devenim conștienți de „metalitatea” metalelor și de formele lor cristaline.

Centrul de greutate al omului este inima. Atunci când suferim durere, conștiența este amplificată iar când suferim un șoc ne pierdem conștiența. Centrul stabilității este inima și acest centru are legătură cu aurul. Aurul armonizează și aduce stabilitate.

Meditație asuprajierului. Conștiența se ridică în laringe. Pătrundem în lumea astrală și percepem sufletele-grup ale animalelor.

Meditație asupra cositorului. Conștiența se află în regiunea dintre ochi. Începem să ne părăsim corpul și urcăm în Cosmos până la sfera lui Jupiter. Conștiența-fier cuprinde sfera lui Marte, iar aurul sfera Pământului.

Meditație asupra plumbului. Ne părăsim complet corpul și urcăm în sfera lui Saturn.

Meditație asupra cuprului. Conștiența-cupru ne străbate întreaga ființă. Ea radiază din centrul aflat dedesubtul inimii și se ivește un „al doilea” om. Acesta a ieșit din spațiu și a pătruns în timp. El este treaz în lumea celor morți.

Vechii caldeeni trăiau în conștiența-fier (Marte). Ei au învățat despre viața de după moarte de la ființele lunare. În prezent, acest lucru nu mai este necesar.

Cei vii ne apar ca ireali, în comparație cu cei morți. Descrierea cazului lui Strader.

Secretul investigației spirituale este transformarea conștientă a conștienței.

CONFERINȚA a IV-a

Relația dintre metalitate și alte stări de conștiență la om

În vechime se obișnuia să se inducă alte stări de conștiență prin administrare internă de metale, dar numai după ani de pregătire. Acest lucru nu mai e posibil astăzi deoarece constituția internă a omului e diferită. Acum metoda trebuie să fie una spirituală. Cartea Cunoașterea lumilor spirituale dă indicații indirecte pentru meditația asupra metalelor.

Relația dintre boală și conștientă. Tulburările funcțiilor digestive indică faptul că conștiența-cupru lucrează prea puternic, în mod inconștient, în lumea celor morți. Echilibrul se restabilește prin administrarea de cupru. Acesta este domeniul medicului. Toate substanțele au un aspect fizic și unul moral. Relația dintre știința medicală și știința morală trebuie reînnoită pe o nouă bază.

Nivelele de conștiență ale clarvăzătorilor din secolele al X-lea, al XI-lea și al XII-lea. Cărturarii Școlii de la Chartres aveau o palidă amintire a Proserpinei-Persefona. Un sentiment de tragică pierdere. Ei nu mai puteau viețui somnul clarvăzător al celor vechi. Aceasta era trăirea lui Alanus ab Insulis, Bernardus Silvestris, Gioacchimo da Fiore și mai ales Brunetto Latini. Conversațiile lor cu elevii. Brunetto Latini a primit revelația zeiței Natura în cursul unei insolații.

Misteriile din Efes. Conversațiile dintre elevi și inițiați după participarea la Misterii. Formele străvechi de cunoaștere, care în vremea lui Homer erau încă păstrate în cadrul Misteriilor, s-au pierdut treptat în vremea lui Heraclit. Învățătorul descria lumea exterioară ca fiind veșmântul lui Demeter țesut de către Persefona. Elevul viețuia forțele eterice ascendente ale naturii; învățătorul, forțele cosmice formatoare descendente. Astfel, cunoașterea devenea un întreg.

Astăzi noi trebuie ca, prin exerciții spirituale, să căutăm forme de cunoaștere care să ne conducă de la exterior înapoi la interior, de la sus la jos, iar apoi de la interior la exterior și de la jos la sus.

Pag. 13 – 17