Vorbește cu copilul tău

Cartea abordează înțelegerea copiilor ținând cont de lumea în care trăiesc aceștia. Autoarea pune accent pe una din experiențele însemnate ale vieții noastre, aceea în care ne lăsăm amprenta asupra celorlalți, în special asupra copilului nostru. Perspectiva acestei cărți te poate ajuta să vezi mai ușor adevărurile care există oricum în tine, să le înțelegi sau să ți le reamintești dacă le-ai uitat.

Cuvânt înainte

1. Tu și copilul tău – o relație pe viață

2. Lumea în care trăiește copilul tău

3. Vorbește cu copilul tău!

4. Locul în care’ copilul tău se simte protejat

5. Tu îți înveți copilul să iubească

6. Fabrica de gânduri a copilului tău

7. Tu ești învățătorul copilului tău!

1. Tu și copilul tău – O relație pe viață

Câți dintre noi realizează, în momentul în care așteaptă un copil, că se naște o relație pe viață? Câți dintre noi își dau seama că, din momentul concepției, fiecare gând, fiecare cuvânt sau gest reprezintă o cărămidă la baza acelei relații?

Atunci când așteaptă un copil, și chiar după ce el s-a născut, părinții abordează mica ființă doar prin prisma nevoilor acesteia, reale sau presupuse. Se întâmplă deseori ca părinții să facă acest lucru toată viața, adică toată concentrarea lor să se canalizeze pe ceea ce își imaginează că ar avea nevoie copilul, sau pe ceea ce își doresc ei înșiși ca el să aibă. Accentul cade pe faptul de „a avea”. De la mâncare, haine și jucării – de la cele mai simple până la cele mai sofisticate – și până la un serviciu bun, o casă, o mașină... tot ceea ce crede omul modern că are nevoie pentru a fi fericit.

Prinși în vâltoarea eforturilor de a asigura o viață confortabilă copilului, de multe ori părinții nu conștientizează că, în viața lor, a apărut nu doar o nouă ființă, ci și o nouă relație. Și, ca orice relație durabilă, aceasta se construiește conștient. În fiecare moment trebuie să îți dai seama unde pot duce lucrurile pe care le spui sau le faci.

Relația cu copilul tău este unică prin longevitatea ei. Este o relație care începe în momentul în care ai hotărât să îi dai viață. Din acel moment, poți să te gândești la cum ai vrea să fie viața lui sau viața ta de acum înainte, două lucruri distincte, de altfel, dar și relația dintre voi. Dincolo de viitorul lui și al tău, există un viitor comun, la construirea căruia TU ai cea mai mare contribuție.

Relația cu copilul tău este fundamentală atât vieții tale, cât și vieții lui. Este o legătură în care influențele reciproce sunt majore și nici unul dintre voi doi nu își poate construi fericirea în afara acestei influențe. Oricât de multe lucruri ai realiza în viață, fericirea ta va fi umbrită, dacă ființa căreia i-ai dat viață se înstrăinează deține. Din momentul în care s-a născut, inima ta de părinte a tresărit la fiecare bucurie sau durere a lui. Și așa va fi și pe mai departe. Și, oricât de mult vei dori să-l ajuți, când va fi adult, cu un sfat sau o vorbă bună, nu vei putea face asta decât dacă ai construit în timp o relație bazată pe încredere și iubire.

Odată cu intrarea în adolescență și, mai târziu, în viața adultă a copilului tău, te vei transforma din jucător în prima linie în spectator. Dar nu în orice fel de spectator, ci într-unul implicat până în străfundul sufletului în jocul de pe teren. Și abia atunci îți vei da seama cât de bun jucător ai fost în echipa pe care ai făcut-o cu copilul tău, în perioada copilăriei lui. Orice mișcare bună a copilului tău te va face să sari în sus de bucurie și orice ratare sau accidentare te va durea mai tare decât propria-ți rănire. Și, oricât de mult ți-ai dori ca tu să fii cel rănit în locul lui, îți vei da seama că, ceea ce poți să faci, ca părinte, pentru el, a fost deja făcut. Și că ceea ce contează acum în viața lui este ceea ce i-ai dăruit sau nu până atunci, încât să facă față provocărilor vieții.

Relația cu copilul tău este un dat, din perspectiva duratei. Calitatea ei, însă, nu mai este ceva de la sine înțeles, ci este rezultatul a ceea ce ai construit în ani de zile. Și tot ceea ce ai pus de-a lungul timpului în ea se va vedea. Vei culege prin copilul tău roadele gândurilor, cuvintelor și faptelor tale.

Fiecare pas pe care îl faci în această relație își are ecoul peste ani. Dacă îți dorești încrederea și respectul lui de adult, ai grijă la ce îi dăruiești cât este mic. Când este copil, nu știi ce se ascunde sub ascultarea lui față de tine. Poate să te asculte pentru că înțelege sensul a ceea ce îi spui, sau poate să te asculte de frică, de nevoie, pentru că este mic și nu are cum să se impună în fața unui adult. Armele sunt inegale.

Ca în orice relație, partea ascunsă este cea care contează cel mai mult. Adică ceea ce gândește și simte fiecare. Gândirea și simțirea străjuiesc relația și dau pulsul acesteia. Nu contează cum arată ea din afară, contează ceea ce este, în fapt.

Sunt multe situații în care oamenii se mulțumesc cu forma, fără să ia seama la întunericul din adâncul sufletului celuilalt. În cazul părinților, se întâmplă ca aceștia să își facă un țel din reușitele sociale ale copiilor, așa cum arată ele în viziune a proprie și indiferent de cum sunt resimțite în sufletul copilului. Iar sufletul unui copil este extrem de expus în relația cu un adult, care de multe ori uită că a fost și el copil și începe să aibă așteptări de adult de la cel mic.

Dacă ai putea deschide sufletul unui copil, ai avea posibilitate a să vezi câte răni sunt acolo. Viața le îngroapă adesea, dar asta nu înseamnă că ele dispar. Din când în când, își fac simțită prezența sub diferite forme. Agresivitate fără motiv, tristețe și depresie fără cauză. Și rănile astea prind rădăcini ce se întind în viața de adult, făcând-o din când în când să se cutremure.

Se întâmplă frecvent ca părinții, deși au suferit ca și copii de pe urma unui anumit tip de comportament părintesc, să re producă în mod inconștient acel comportament în relația cu copilul lor. În situația aceasta, lucrurile pot lua o întorsătură mult mai gravă. Dacă generația anterioară a greșit poate din cauza ignoranței, generația următoare, scutită de ignoranță, reia aceeași greșeală. O frustrare adânc ascunsă a copilăriei îl împinge pe cel ajuns adult, pe măsura trecerii timpului, să schimbe rolurile și să devină el cel ce produce, nu suferă, frustrări. Iar instrumentele de repetare a greșelii devin cu atât mai rafinate și mai perfide, cu cât cel care le folosește este mai evoluat.

Ca și viața însăși, o relație nu e statică. Dinamica ei depinde de persoanele implicate. Până la adolescență și până ce devine adult copilul tău, dinamica relației voastre depinde în mare parte de tine, de timpul pe care i-l acorzi ‚și de ceea ce faci efectiv împreună cu el. De cât de mult vorbești, te joci cu el, sau de câte lucruri împărtășiți.

Dinamica relației voastre nu seamănă cu dinamica nici unei alte relații. Ea pornește de la un raport inegal de forțe, când copilul e mic și abia descoperă viața, iar tu, adult, trebuie să fii puternic pentru a-l apăra și ajuta. Apoi, trece printr-un raport de relativă egalitate, când adultul din el vrea să își trăiască viața așa cum consideră de cuviință. Iar, în final, raportul de forțe devine invers inegal, când puterile tale fizice scad, ca și implicarea socială, iar el se află în plenitudinea forțelor sale.

Dacă vei aborda relația cu el din perspectiva acestui joc de forțe, pregătește-te să fii tare pentru momentul în care nu vei mai fi tu cel care dictează regulile jocului.

Dacă, în schimb, vei aborda relația din perspectiva iubirii și a respectului față de o altă individualitate, atunci fii gata să guști din plenitudine a unei relații fericite. Fiecare dintre voi va putea găsi resursele de a se împlini nu doar prin sine însuși, ci și prin celălalt. Fiecare dintre voi va putea fi izvor pentru bucuria celuilalt.

Relația pe care o construiești cu copilul tău va constitui un tipar pe care el îl va recrea de-a lungul vieții. Și, chiar dacă relațiile lui nu vor fi similare, legătura dintre voi va constitui cel puțin punctul

Pag. 13 – 19