Cartea celor cinci cercuri [editura Polirom]

Legendă și adevăr

Shinmen Musashi no Kami, Fujiwara no Genshin – cunoscut sub numele de Miyamoto Musashi – s-a născut în satul Miyamotomura, în provincia Harima (din actuala prefectură Hyogo), în 1584. „Musashi” este numele unui teren de la sud-vest de Tokyo, iar „No Kami” înseamnă persoană nobilă din zona respectivă, în timp ce „Fujiwara” este numele unei familii vestite în Japonia, cu o istorie de peste zece secole.

Strămoșii săi făceau parte din puternicul clan Harima din Kyushu, cea mai sudică insulă din arhipelagul japonez. Hirada Shokan, bunicul său, era un strălucit maestru de sabie, iar seniorul său, Shinmen Iganokami, l-a recompensat permițîndu-i să-i poarte numele. Din acest motiv, Musashi a semnat Cartea celor cinci cercuri cu numele Shinmen Musashi.

Cînd Musashi a împlinit șapte ani, tatăl său, Munisai, a murit.

Deoarece la scurt timp după acest eveniment i-a murit și mama, cel care s-a ocupat de educația sa a fost un unchi din partea mamei, preot. Musashi a rămas orfan în perioada cînd Toyotomi Hideyoshi lupta pentru unificarea Japoniei. Pentru fiul unui samurai, într-o țară devastată de războaie, cariera armelor era dificil de urmat.

La vîrsta de treisprezece ani, Miyamoto Musashi a susținut prima luptă împotriva lui Arima Kihei. în acel an (1596), shogunul Toyotomi Hideyoshi trimitea pentru a doua oară o armată în Coreea. Japonia fiind în stare de război, lupta cu sabia era deosebit de apreciată în această situație. Arima Kihei era un samurai care aparținea școlii de arte marțiale „Shinto Ryu” și era expert în folosirea sabiei și a lăncii.

Din primul moment, lupta s-a dat corp la corp. Deși avea doar treisprezece ani, Miyamoto era foarte bine dezvoltat pentru vîrsta sa, ceea ce i-a permis să pună adversarul la sol.

În momentul cînd Kihei a încercat să se ridice, tînărul Musashi l-a lovit în cap cu un baston. Kihei a murit în urma loviturii primite.

Cînd Musashi avea cincisprezece ani, shogunul Toyotomi Hideyoshi a murit. În loc să susțină legitimitate a fiului acestuia la putere, Tokugawa Ieyasu începe lupta pentru obținerea titlului de shogun. În bătălia care a urmat, la Sekigahara, în 1600, cînd Japonia era practic divizată în două tabere, Miyamoto Musashi a luptat de partea clanului Ashikaga împotriva lui Ieyasu. Musashi a supraviețuit celor trei zile de lupte crîncene, cînd au murit șaptezeci de mii de oameni, și, de asemenea, a reușit să scape cu viață după masacrarea armatei învinse. Miyamoto nu avea decît șaptesprezece ani, iar faptele sale de arme sînt comentate în cronica Niten-ki astfel: „Acțiunile lui Musashi erau deosebit de însuflețite. Toți militarii îl cunoșteau. În urma victoriei obținute, clanul Tokugawa a preluat puterea în 1603, iar shogunul și-a stabilit reședința la Edo (actualul Tokyo). Musashi avea atunci douăzeci de ani.

La douăzeci și unu de ani, pleacă la Kyoto, unde va lupta cu cei trei membri ai familiei Yoshioka. Aceștia erau în mod tradițional maeștrii de arme ai familiei shogunului Ashikaga, care a deținut puterea în Japonia din l338 pînă în 1573. Prima luptă susținută de Miyamoto a fost cu Yoshioka Seijiro, conducătorul familiei. Seijiro era înarmat cu o sabie adevărată, iar Musashi avea doar un boken (sabie de lemn). Dintr-o singură lovitură, Miyamoto Musashi și-a scos adversarul din luptă. După ce și-a revenit, Seijiro a abandonat complet meseria armelor.

Al doilea frate din familia Yoshioka, Denshichiro, l-a provocat pe Musashi la duel, pentru a răzbuna umilința fratelui său. În mod intenționat, Miyamoto a ajuns tîrziu în ziua cînd trebuia să se desfășoare duelul. Deși Denshichiro avea o ținută impunătoare și lupta cu o sabie lungă, nu a avut nici o șansă împotriva lui Musashi, care i-a dat o lovitură mortală cu sabia sa de lemn.

în final, familia Yoshioka lansează a treia provocare, prin fiul lui Seijiro, Matashichiro. Yoshioka Matashichiro nu împlinise zece ani, dar era ferm convins că trebuie să răzbune onoarea familiei sale. Confruntarea a avut loc într-o lizieră de pini, la marginea unui cîmp de orez.

De această dată, Musashi a așteptat disimulat în umbra pinilor, înainte ca adversarii săi să apară la locul luptei.

Matashichiro a venit echipat în ținută de război, fiind însoțit de mulți oameni înarmați. Miyamoto a apărut prin, surprindere, a ucis copilul și a luptat folosindu-se de orice particularitate a terenului, pentru a face față numărului mare de adversari și a-și salva viața.

Cînd și-a reamintit această luptă, Miyamoto Musashi a spus: „Venerați-l pe Buddha și divinitățile, dar nu vă lăsați numai în seama lor”, referindu-se la faptul că și-a întrerupt rugăciunea pe care o făcea într-un templu din apropiere pentru a ajunge la locul luptei înaintea adversarilor săi.

După acest episod, în 1605, Miyamoto Musashi a început mushashugyo (pelerinajul războinicului), faptele sale de arme fiind cunoscute în întreaga Iaponie, el a devenit astfel o legendă a timpului său. Numele său, însoțit de abilitatea deosebită în mînuirea sabiei, este întîlnit în povestiri, scris în registre sau pe monumente, de la Tokyo la Kyushu. Pînă la VÎrsta de douăzeci și nouă de ani, a luptat în peste șaizeci de duel uri, cărora le-a supraviețuit. La un secol după moartea sa, apare lucrarea biografică Niten-ki (Biografia celor două ceruri), care este prima mărturie scrisă despre luptele și viața lui Miyamoto Musashi.

După confruntarea cu familia Yoshioka, în același an, Musashi a vizitat templul Hozoin, situat la sud de Edo (Tokyo), la invitația trimisă de călugărul Oku Hozoin, adept al budismului Zen, în varianta Nichiren. Acest călugăr era expert în lupta cu lancea, dar în întîlnirea de arme care a urmat nu l-a putut învinge pe Musashi, care era înarmat doar cu o sabie de lemn. Tactica folosită de Miyamoto Musashi a fost deosebit de apreciată, acesta fiind invitat să rămînă un timp la templu. Miyamoto a acceptat și s-a folosit de această ocazie pentru a studia strategia folosirii lăncilor în luptă și a discutat mult cu preoții Zen.

în provincia Iga, renumită în Japonia pentru școala sa tradițională de spionaj, Musashi l-a întîlnit pe Shishido Baikin, expert în Kusari Kama (armă formată dintr-o greutate și o seceră, legate cu un lanț; greutatea era lansată spre arma și brațul adversarului, ce erau ulterior trase cu lanțul, iar adversarul era omorît cu secera).

Lupta a avut loc pe un cîmp, iar în momentul cînd Shishido a început să desfășoare lanțul, Musashi a scos sabia mică și a străpuns pieptul atacatorului. Elevii lui Shishido au degajat săbiile și l-au atacat pe Musashi, dar nu au avut nici o șansă.

Atunci cînd Musashi se afla la Edo, a fost vizitat de un luptător numit Muso Gonnosuke, care l-a provocat la duel. Gonnosuke avea o sabie de lemn, iar Miyamoto Musashi, care în acel moment tăiase un lemn pentru a-și face un arc, s-a pus imediat în gardă. Gonnosuke a fost învins categoric și după această luptă s-a retras pe muntele Honman, în insula Kyashu, unde a perfecționat o tehnică de luptă cu bastonul, numită ulterior Jada.

Se spune că, după cîțiva ani, Gonnosuke a solicitat din nou o luptă, dar atunci cînd s-au pus în gardă, Miyamoto Musashi i-a zis: „Ai învins”. Musashi a confirmat faptul că bastonul mediu (fii), mînuit corespunzător, poate să reziste atacului cu sabia, iar Gonnosuke a rămas consemnat în istoria artelor marțiale ca singurul om care l-a învins pe Miyamoto Musashi. Muso Gonnosuke a fost convins că zeii (Kami) l-au condus și l-au inspirat în meditația și în cercetarea sa. De aceea el a numit școala sa de baston]O Shindă Muso (Shin înseamnă inspirație divină).

Trecînd prin provincia Izumo, Musashi l-a vizitat pe seniorul Matsudaira și i-a cerut permisiunea să lupte cu cel mai puternic expert de Kendo din Izumo. Această provincie era renumită pentru experții în lupta cu diverse arme. Matsudaira a acceptat cererea lui Miyamoto Musashi.

Provocarea a fost susținută de un samurai înarmat cu un baston lung, cu secțiunea hexagonală. Miyamoto a ales două săbii de lemn. Lupta s-a dat în grădina bibliotecii seniorului Matsudaira. Musashi l-a împins pe samurai spre cele două trepte ale verandei bibliotecii, a lansat un atac spre fața acestuia, atunci cînd samuraiul era pe cea de-a doua treaptă, și i-a lovit brațele cînd acesta s-a retras.

Matsudaira l-a felicitat pe Miyamoto Musashi și, spre surprinderea tuturor celor prezenți, i-a cerut să lupte cu el. Musashi a aplicat aceeași tactică, împingîndu-și adversarul spre treptele verandei, iar atunci cînd Matsudaira a încercat să adopte o poziție de luptă decisivă, i-a rupt sabia cu tehnica denumită sekka - lovitura „piatra și scînteia”. Matsudaira l-a salutat pe Miyamoto Musashi, acceptînd înfrîngerea, și l-a rugat să mai rămînă cîteva zile în Izumo, în calitate de invitat și profesor.

Aceste fapte de arme sînt foarte cunoscute, dar cea mai celebră dintre ele a fost considerată lupta cu samuraiul Sasaki Ganryu Kojiro, Kojiro, un samurai tînăr, de asemenea neînvins în luptele pe care le susținuse în întreaga Japonie, era maestrul de arme al seniorului Hosokawa Tadaoki din Kokura, provincia Buzen, la nord de insula Kyusha, Sasaki Kojiro era renumit pentru abilitatea și viteza sa de reacție. El putea să taie cu sabia o rîndunică în zbor, iar tehnica de atac inspirată de schimbarea direcției de zbor datorită mișcării cozii rîndunicii a denumit-o tsubame-gaeshi (lovitura „rîndunicii”). Lovitura „rîndunicii” consta într-un atac executat spre capul adversarului, pentru a-i duce sabia spre sol. Astfel, garda era distrusă, iar cînd acesta încerca să schimbe garda, Kojiro îl tăia de jos în sus, înainte ca adversarul să realizeze ce s-a întîmplat.

Miyamoto Musashi, care exersase această tehnică, și-a dat seama că ea era consecința abilității, și nu a strategiei de luptă. Musashi i-a cerut seniorului Tadaoki permisiune a să lupte cu Kojiro, prin intermediul samuraiului Nagaoka Sato, un fost elev al tatălui său.

Seniorul Hosokawa Tadaoki și-a dat acordul ca lupta să se desfășoare pe insula Funajima, a doua zi dimineața, la ora opt.

Funajima este o insulă nelocuită, situată între Kyushu și Hondo, la o distanță egală de Kokura (insula Kyăshu) și Shimonoseki (extremitatea sudică a insulei Hondo). Datorită acestei lupte, insula a devenit celebră, fiind ulterior denumită insula Ganryu, după numele familiei din care făcea parte Kojiro.

în noaptea care a precedat duelul, Musashi s-a mutat de la Nagaoka Sato la comerciantul Kobayashi Tarozaemon din Shimonoseki. Deoarece Sato îi oferise barca sa pentru a ajunge pe insulă, gestul lui Musashi a fost interpretat ca o retragere din fața renumitului samurai Kojiro,

În realitate însă, Miyamoto Musashi motivează astfel plecarea sa, în scrisoarea adresată samuraiului Nagaoka Sato: „Sînt foarte emoționat de faptul că mi-ați oferit ambarcația dumneavoastră pentru duelul de mîine. Vă mulțumesc foarte mult pentru atenția dumneavoastră, dar, în aceste circumstanțe, Kojiro și cu mine sîntem dușmani. El va veni pe insulă cu ambarcația seniorului Tadaoki, iar atît timp cît și dumneavoastră aparțineți de același senior, situația de față v-ar pune într-o lumină defavorabilă. Pe de altă parte, nu este nici o problemă să ajung pe insulă, deoarece gazda la care stau acum s-a oferit să mă ducă la Funa-jima cu barca sa. Sper să mă înțelegeți. Miyamoto Musashi, 12 aprilie 1612.

A doua zi dimineața, la ora opt, la mult timp după ce soarele răsărise, Musashi încă nu se trezise din somn. Comerciantul Tarozaemon i-a spus că a venit un mesager din partea oficialităților, care deja așteptau pe insulă.

Miyamoto Musashi a luat micul dejun și i-a cerut gazdei sale să-i dea o vîslă. între timp, un alt mesager a venit, cerîndu – i să se grăbească, deoarece era așteptat.

Musashi i-a cerut gazdei un prosop pe care l-a înfășurat în jurul taliei, a îmbrăcat o vestă peste chimonou și s-a suit în barcă. în timp ce se îndrepta spre insulă, și-a legat mînecile chimonoului cu o sfoară pentru a avea mîinile libere și a început să lucreze o sabie de lemn din vîsla pe care o ceruse.

Deoarece lemnul era de stejar roșu, de esență tare, prelucrarea sa a fost foarte dificilă. După ce Musashi a terminat sabia, s-a întins în barcă să se odihnească.

Trecuse mult de ora zece cînd au ajuns pe insulă. Musashi i-a cerut vîslașului să oprească înainte de a ajunge pe plajă, a lăsat în barcă vesta și sabia lungă și a sărit în apă. Armele sale erau sabia scurtă și sabia de lemn pe care tocmai o terminase.

În timp ce mergea spre plajă prin apa puțin adîncă, Musashi și-a legat părul cu prosopul și a continuat să înainteze, ținînd sabia de lemn în apă.

Sasaki Kojiro îl aștepta pe plajă, ascunzindu-și cu greu nerăbdarea și furia provocată de faptul că Musashi venise atît de tîrziu. Kojiro era înarmat cu o sabie de oțel, de aproape un metru lungime, forjată de armurierul Naga-mitsu din Bizen, și era îmbrăcat cu pantaloni de piele și vestă roșie.

Pag. 17 – 23