Mituri precolumbiene
Mexic - America Centrală - Peru
33.50 28.48 RON (Stoc 0)
Indisponibil
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Comparând miturile precolumbiene cu legendele Olimpului sau cu mai puțin clasicele istorisiri ale Indiei, asemănările și analogiile sunt frecvente. Dar în studiul amănunțit al miturilor și credințelor din Mexic și Peru suntem șocați atât de stranietatea conținutului cât și de tipul de gândire înfățișat. Rezultatul secolelor de izolare se evidențiază printr-un profund contrast de ”atmosferă”. E aproape ca și când am sta o vreme pe țărmurile încețoșate ale unei alte planete, contemplând faptele unui popor ale cărui moduri de gândire și simțire rămân pentru noi complet necunoscute.
• Lewis Spence
Cuprins:
Capitolul I - CIVILIZAȚIA MEXICULUI ... 7
Civilizațiile Lumii Noi, Mărturia vieții plantelor și animalelor, Originea omului american, Tradiții ale relațiilor cu Asia, Legende ale relațiilor cu Europa, Legenda lui Madoc, Mituri indigene despre descoperire, O profeție peruviană, Profeția Lui Chilam Balam, Tipul civilizației mexicane, Mexicanii, Legende ale migrației mexicane, Revolta toltecă, Natura artificială a miturilor migrației, Mituri ale toltecilor, Legende despre măiestria artistică a toltecilor, Casa penelor, Huemac cel Păcătos, Năpastele toltecilor, Regele Acxitl, O apariție înspăimântătoare, Căderea statului toltec, Exodul chichimec, Dispariția toltecilor, Toltecii au existat?, O tradiție persistentă, Poporul fără nume, Arta toltecă, Alte popoare autohtone, Locuitorii din stâncă, Nahuas, Aculhuaque, Tecpanecii, Aztecii, Caracterul aztec, Legendele întemeierii orașului Mexico, Mexico în momentul cuceririi, O piramidă a craniilor, Nahua, arhitectură și ruine, Vestigii ciclopice, Teotihuacan, Dealul florilor, Tollan, Scrierea picturală, Interpretarea hieroglifelor, Manuscrise autohtone, Codexurile interpretative, ”Cartea morților” mexicană, Anul mexican, Calculul lunar, Gruparea anilor, Groaza de ultima zi, Ciclul nașterii, Limba nahua, Știința aztecă, Stăpânirea nahua, Viața de zi cu zi, O misterioasă carte a toltecilor, Un istoric indigen, Topografia nahua, Istoria nahua, Bătălii nesângeroase, Orașele lacului, Tezcoco, Tecpanecii, Aztecii, Aztecii ca aliați, Noi puteri
Capitolul II - MITOLOGIA MEXICANÃ ... 59
Religia nahua, Cosmologia, Sursele mitologiei mexicane, Povestea manuscrisului ”Sahagiin”, Torquemada, Cultul zeului unic, Tezcatlipoca, Tezcatlipoca, distrugătorul toltecilor, Miturile lui Quetzalcoatl și Tezcatlipoca, Tezcatlipoca și toltecii, Plecarea lui Quetzalcoatl, Tezcatlipoca, cel care face dreptate, Festivalul Teotleco, Festivalul Toxcatl, Huitzilopochtli, zeul războiului, Zeul războiului ca fertilizator, Tlaloc, zeul ploii, Sacrificii pentru Tlaloc, Quetzalcoatl, Om al Soarelui, Diferitele înfățișări ale lui Quetzalcoatl, Originea nordică a lui Quetzalcoatl, Cultul lui Quetzalcoatl, Porumbul, zeii Mexicului, Sacrificiul dansatoarei, Un coșmar pentru arheolog, Ofranda pentru Centeotl, Importanța zeilor bucatelor, Xipe, Nanaliuatl sau Nanauatzin, Xolotl, Zeul foc, Mictlan, Cultul planetei Venus, Cultul Soarelui, Susținând Soarele, O Valhalla mexicană, Banchetul lui Totec, Tepeyollotl, Macuilxochitl sau Xochipilli, Tatăl și Mama zeilor, Zeii Pulque, Zeițele Mexicului: Metzli, Tlazolteotl, Chalchihuitlicue, Mixcoatl, Camaxtli, Ixtlilton, Omacatl, Opochtli, Yacatecutli, Clerul la azteci, Veniturile sacerdoților, Educația, Ordinele clerului, Un ritual riguros
Capitolul III - MITURI ȘI LEGENDE ALE VECHILOR MEXICANI ... n9
Concepția mexicană despre creație, Legenda creației după Ixtlilxochitl, Istoria mixtecă a creației, Mitul zapotec al creației, Mexicanul Noe, Mitul celor șapte grote, Prințesa sacrificată, Prințul fugar, Maxtla cel Crud, O evadare romantică, O urmărire palpitantă, înfrângerea lui Maxtla, Solon din Anahuac, Teologia lui Nezahualcoyotl, Prințul poet, Regina cu o sută de
iubiți, Vârsta de aur pentru Tezcoco, Un palat feeric, Alte relatări, Nobilul tlascalan, Mamele obsesive, întoarcerea prințesei Papantzin, Povestea prințesei Papantzin,
Capitolul IV - MAYAȘH și MITOLOGIA LOR ... 141
Preambul, Erau mayașii tolteci?, Regatul maya, Dialectele maya, De unde vin mayașii?, Civilizația maya, Zapotecii, Huastecii, Tipul civilizației maya, Istoria maya, Nucleul puterii maya, Deplasări de populații, Așezarea în Yucatan, Triburile din Yucatan, Cocomii, Fuga lui Tutui Xius, O revoltă în Mayapan, Hunac Eel, Ultimii cocomi, Poporul maya din Guatemala, Tulan-ul mayas, Dinastiile incerte, Venirea spaniolilor, Enigma scrierii maya, Manuscrisele maya, Sistemul de scriere, Clarificări ingenioase, Metoda de studiu, Sistemul numeral maya, Mitologia maya, Quetzalcoatl la mayași, Un alfabet al zeilor, Dificultăți ale comparației, Conflictul dintre lumină și întu¬neric, Calendarul, Cunoașterea tradițională a zeilor, Politeismul maya, Zeul liliac, Cercetări recente, Zeul A, Zeul B, Zeul C, Zeul D, Zeul E, zeul-porumb, Zeul F, Zeul G, zeul-soare, Zeul H, Zeița I, Zeul K, ”zeul cu nasul împodobit”, Zeul L, bătrânul zeu negru, Zeul M, zeul călătorilor, Zeul N, zeul zilelor nenorocoase, Zeița O, Zeul P, zeul broască, Arhitectura maya, Metodele de construcție, Nicio cunoștință despre cupolă, Structuri piramidale, Precizia proiectului, Districtele arhitecturale, Fascinația subiectului, Misteriosul Palenque, O curiozitate arhitecturală, Templul inscripțiilor, Ake și Itzamal, Casa întunericului, Palatul bufnițelor, Templul lui Itzamna, Zeii cu barbă, Un cap colosal, Chichen - Itza, Mănăstirea de maici, ”Scrierea în întuneric”, Kabah, Uxmal, Casa Piticului, Legenda Piticului, Colina sacrificiului, Orașul fantomă, Zeul cal, Copan, Mitla, Un loc de înmormântare, O veche descriere a Mitlei, Sacrificiul uman la Mitla, Vieți sacrificate, Grota morții, Palatul marelui preot, Mobilierul templului
Capitolul V - MITURILE MAYA ... 201
Mitologia maya, Pierdutul ”Popol Vuh”, Caracterul autentic al lucrării, Asemănări cu alte pseudo-istorii, Istoria creației, Vukub-Cakix, marele macao, Uriașii Pământului, Pierzania lui Zipacna, Răsturnarea lui Cabrakan, Cartea a doua, O provocare din Hades, Păcălirea fraților, Prințesa Xquiq, Nașterea lui Nun-Apu și Xbalanque, Copiii divini, Uneltele magice, A doua provocare, înșelătorii înșelați, Casele încercărilor, Realitatea mitului, Xibalbanii, Cartea a treia, Dăruirea focului, Babel-ul quiche, Ultimele zile ale primilor oameni, Moartea primilor oameni, Migrațiile americane, Cosmogonia din Popol Vuh, Vechimea cărții Popol Vuh, Zeii Tată și Mamă, Gugumatz, Hu-rakan, Hun-Apu și Xbalanque, Vukub-Cakix și fiii săi, Originea metrică a lui Popol Vuh, Pseudoistoria lui quiche, Regina Moo, Camera funerară, Frescele, Prezicătorii, Mireasa regală, Refuzul reginei Moo, Pretendentul respins, Pețirea impulsivă a lui Aac, Prințul Coh, Uciderea lui Coh, Văduvia reginei Moo, Manuscrisul Troano
Capitolul VI - CIVILIZAȚIA VECHIULUI PERU ... 239
Vechiul Peru, Țara, Andinii, Un loc straniu, Sacsa-huaman și Ollantay, Legenda dramatică a lui Ollantay, Povestea de dragoste a prințesei Curi-Coyllur, Mama și copilul, Populațiile din Peru, Venirea incașilor, Quechua-Aymara, Cele patru popoare, Venirea lui Manco Capac, Istoria peruviană a creației, Mituri locale ale creației, Caracterul civilizației Inca, O teocrație absolută, Templul de aur, Marele altar, Templele planetelor, Mumiile din Peru, Legi și obiceiuri, Calendarul peruvian, Sărbătorile, Lama, Arhitectura incașilor, O măiestrie neîntrecută, Templul lui Viracocha, Titicaca, Coati, Misteriosul Chimu, Palatul, Civilizația chimu, Pachacamac, Lucrări de irigații, O descoperire singulară, Populația chibcha, Un cod legal sever, Un straniu sistem mnemonic, Folosirea practică a quipos-ului, Meșteșugarii incași, Ceramica, Schiță istorică a incașilor peruvieni, Monarhii Inca, Primii Inca, Viracocha cel Mare, Câmpia însângerată, Cucerirea Peru-ului de mijloc, Fuziunea triburilor, Două ramuri ale incașilor, Legile lui Ppachacutic, Tupac-Yupanqui, ”Spânzurătoarea”, Huaina Capac, Războiul civil, Situație dramatică, Un despotism feroce
Capitolul VII - MITOLOGIA PERU-ULUI ... 279
Religia vechiului Peru, Totemism, Paccarisca, Cultul pietrelor, Huacas, Mamele, Huamantantac, Huaris, Huillcas, Oracolele Anzilor, Cultul lacului în Peru, Insula pierdută, Zeul tunet din Peru, Marele zeu Pachacamac, Istoriile peruviene ale creației, Pachayachachic, Pachayachachic, Idei despre creație, Pacari Tampu, Cultul mării, Viracocha, Cultul Soarelui în Peru, Posesiunile Soarelui, Titicaca sub ocupația Inca, Pelerinaje la Titicaca, Sacrificii pentru noul Soare, Citoc Raymi, Sacrificiile umane în Peru, Metode ale tămăduitorilor incași, Moarte prin sufocare, Funeraliile unei căpetenii, Mituri peruviene, Viziunea lui Yupanqui, Pasărea mireasă, Thonapa, Mitul lui Manco Capac Inca, Coniraya Viracocha, Avertismentul lamei, Mitul lui Huathiacuri, Paricaca
Concluzie ... 313
Fragment:
pag. 26-27
Toltecii au existat?
Câțiva savanți care au cercetat existenta toltecilor au afirmat că
trebuie să vedem în ei doar o populație cu semnificație mitică. Ei își bazează
această teorie pe faptul că perioada de domnie a mai multor regi tolteci își
are frecvent sfârșitul după exact cincizeci și doi de ani, durata marelui ciclu
mexican al anilor, care fusese adoptat în așa fel încât calendarul ritual să
coincidă cu anul solar. Circumstanța e fără îndoială suspicioasă, la fel și
faptul că multe dintre numele regilor tolteci sunt, în același timp, cele ale
principalelor zeități nahua, și aceasta face ca întregul lanț dinastic să aibă
o valoare îndoielnică.
Dr. Brington recunoaște în tolteci pe acei Oameni ai Soarelui
care, ca și frații lor din mitologia peruviană, au fost trimiși din cer cu
scopul de a civiliza neamul omenesc; această teorie a sa nu este subminată în niciun
fel de faptul că Quetzalcoatl, o zeitate cu semnificație solară, se suprapune
în miturile nahua cu regele toltecilor. Recentele descoperiri și
interpretări i-au obligat totuși pe cei care se ocupă de acest subiect să
accepte existența toltecilor ca populație de sine stătătoare. Eu mi-am
ex-primat opinia despre această problemă în altă parte4 și nu fac parte dintre
cei care admit existența toltecilor fixată din punct de vedere istoric. De
curând, o autoritate care merită întreg respectul, spune la fel că
”relatările despre istoria curentă a toltecilor până la cucerire, conțin
un nucleu de adevăr substanțial”, și scrie convingător: ”A te îndoi
că a existat odată în Tollan o evoluție superioară celei care a predominat la
nahuas până la cucerire, și că poporul de aici a răspândit civilizația sa
pretutindeni în Anahuac, ca și în regiunile din est și din sud, ar însemna să
respingi o concepție universal întreținută, și ea trebuie mai degrabă
confirmată decât să fie negată prin eforturile făcute în ultimul timp, cu
scopul de a realiza pentru Pueblo ceva de natura unei istorii”.
O tradiție persistentă
Teoria noastră privind existența istorică a toltecilor este mai
degrabă non-angajantă. Noi admitem că un foarte persistent corp al tradiției
legat de existența lor a câștigat o recunoaștere generală printre nahuas, și că
anul 1055 al așa-zisei dispersări e admis ca dată aproximativă și probabilă de
acest corp al tradiției. Noi admitem de asemenea că situl Tollan-ului cuprinde
ruine care sunt fără îndoială mult mai vechi decât cele aparținând arhitecturii
nahua așa cum se afla la cucerire, și că există numeroase probe ale unei
civilizații anterioare. Mai credem că primii cuceritori nahua se aflau într-o
condiție mult prea primitivă pentru a reuși să evolueze de unii singuri până la
un înalt nivel de cultură. Prin urmare pare logic ca ei să fi adoptat
elementele unei civilizații mai vechi.
Poporul fără nume
Dacă acest lucru ar fi adevărat, s-ar reuși să se dovedească
faptul că un popor de o cultură relativ înaltă a existat într-o perioadă nu
prea îndepărtată pe platoul mexican. Dar care era numele lui sau afinitățile
sale rasiale, nu putem pretinde că știm. Mulți oameni de știință i-au numit
tolteci si vorbesc cu ușurință despre ”perioada toltecă”, sau ”arta
toltecă”. Poate părea pedant să refuzi să recunoști că oamenii cultivați
care locuiau în Mexic în timpurile pre-nahua erau ”toltecii”. Dar în
absenta unor veritabile si autorizate relatări scrise autohtone, care să se
ocupe de această problemă, noi rămânem rezervați în privința denumirii exacte a
misterioasei...
pag. 101
era întotdeauna asociat cu teotl, zeul, și cultul său se prezenta ca un
fundal pentru cultul tuturor celorlalți zei. Numele său mexican, Ipalnemohuani
(Cel prin care oamenii trăiesc) arată că era privit ca o sursă-cadru a viului,
iar inima, simbolul vieții, era văzută ca sacrificiul său special. Cei care se
trezeau în zori pentru a pregăti hrana zilnică, îi ofereau la răsărit inimile
animalelor ucise pentru a fi gătite; chiar inimile sacrificiilor pentru
Tezcatlipoca și Huitzilopochtli erau la început oferite soarelui, acesta fiind
primul care avea drept asupra jertfei, înainte de a fi așezată în vasul de
copal de la picioarele idolului. Exista credința că astrul se bucura atunci
când i se oferea sânge și că sângele constituia singura hrană ce i-ar fi putut
da suficientă vigoare pentru a întreprinde călătoria-i zilnică spre ceruri. Este
deseori prezentat mpinturas lingând sângele victimelor sacrificate pentru el,
cu limba sa lungă de raze. Soarele trebuia să o ducă bine pentru a continua să
dea lumină vieții și căldură umanității.
Mexicanii, cum am spus deja, credeau că astrul pe care-1 cunoșteau
fusese precedat de alții, fiecare dintre ei fiind stins de un anumit cataclism
natural înfricoșător. Eternitatea, de fapt, era împărțită în epoci marcate de
distrugerea succesivilor aștri solari. în perioada premergătoare celei în care
trăiau, un potop puternic i-a luat soarelui viața și acest gen de catastrofe
era așteptat cu groază la sfârșitul fiecărui ”mănunchi” de cincizeci
și doi de ani. Vechii sori erau morți, iar soarele actual nu era mai nemuritor
decât ei. La sfârșitul unuia dintre ”mănunchiuri” și el se va stinge.
Susținând Soarele
Era de aceea necesar ca soarele să fie susținut prin hrana zilnică
a sacrificiului uman, căci numai împărtășindu-se din viața umană el putea fi
satisfăcut. în mod firesc, un popor cu o asemenea credință va căuta în afara
granițelor proprii mijlocul prin care să-și potolească divinitatea. Și era mai
comod de găsit printre locuitorii statelor învecinate. Astfel...
pag. 157-158
Enigma
scrierii maya
Cele mai valoroase surse ale istoriei maya sunt în prezent
pecetluite pentru noi. Ne referim la manuscrisele maya și la inscripții ale
căror scrieri încă nu pot fi descifrate. Câțiva dintre primii călugări spanioli
care au trăit în timpurile imediat următoare stabilirii în țară a omului alb
erau capabili să citească și chiar să scrie în acest sistem, dar din nefericire
l-au privit numai ca pe o invenție a diavolului, sau, fiindcă era un sistem
autohton, ca pe un lucru lipsit de valoare. în câteva generații toată cunoașterea
descifrării lui s-a pierdut și sistemul de scriere a rămas doar ca o carte
pecetluită pentru lumea modernă, deși știința a risipit cu dărnicie pentru el
toate mecanismele logicii și deducției, și oameni de o abilitate incontestabilă
și-au dedicat viețile problemei dezlegării lui, privit ca una dintre cele mai
mari și mai misterioase enigme căreia omenirea îi așteaptă încă rezolvarea.
Povestea descoperirii sistemului hieroglific egiptean de scriere e
bine cunoscută. Timp de secole simbolurile etalate pe templele și monumentele
din țara Nilului, picturi și semne erau lipsite de înțeles pentru învățații
Europei, până când descoperirea pietrei de la Rosetta a făcut posibilă
elucidarea lor. Această piatră purta aceeași inscripție în greaca populară și
în hieroglife, și astfel descoperirea ”alfabetului” scrierii tainice
a devenit o sarcină relativ ușoară. Insă America Centrală nu a avut o piatră
Rosetta și nici nu e posibil ca un asemenea ajutor să fie găsit vreodată.
într-adevăr, asemenea ”chei”, așa cum au fost descoperite sau
avansate de oamenii de știință, s-au dovedit nefolositoare în cea mai mare
parte.
Manuscrisele maya
Principalele manuscrise maya care au scăpat de ravagiile timpului
sunt codexurile din bibliotecile din Dresda, Paris și Madrid. Acestea sunt
cunoscute drept Codexul Perezianus, păstrat în Biblioteca Națională din Paris:
Codexul Dresda, privit mult timp ca un manuscris aztec, și Codexul Troano,
astfel denumit de unul din proprietarii lui, senor Tro y Ortolano, găsit la
Madrid în 1865. Aceste manuscrise tratează în principal despre mitologia maya.
Sistemul de scriere
”Tableta Crucii” oferă o bună imagine despre înfățișarea
generală a sistemului de scriere al vechilor popoare din America Centrală. Stilul
variază oarecum în multe din manuscrise și inscripții, dar este general admis
că toate sistemele folosite au plecat la început dintr-o sursă comună. Se spune
că figurile pătrate care apar ca o încâlceală de chipuri și obiecte sunt ca
niște calculi, sau au formă granuloasă, o descriere câtuși de puțin
nepotrivită, și se știe din vechile manuscrise spaniole că erau citite de la
cap la coadă, două coloane în același timp. Ca toate limbile native americane,
limba maya punea întreaga frază într-un singur cuvânt pentru a exprima o idee;
se credea că mai multe simboluri sau părți din fiecare pătrat sau schiță formau
o expresie compusă.
Prima cheie (așa numită) a hieroglifelor Americii Cen-trale a fost
cea a episcopului Landa, care în jurul anilor 1576 a încercat să scrie alfabetul
maya din surse native. Din păcate, el era foarte nepopular printre autohtoni,
ale căror comori literare aproape că le-a distrus complet, și aceștia, pentru a
se răzbuna, l-au indus în eroare în mod deliberat în legătură cu adevărata
semnificație a diferitelor simboluri.
Primul pas real în citirea scrierii maya a fost făcut în 1876, de
către Leon de Rosny, care reușește să interpreteze semnele care marchează cele
patru puncte cardinale. Așa cum s-a întâmplat în cazul atâtor descoperiri
importante, semnificația acestor semne a fost simultan descoperită și de Cyrus
Thomas. în două dintre aceste patru semne a fost...
pag. 249
Mituri locale ale creației
în unele din văile cele mai izolate ale Peru-ului întâlnim mituri
locale ale creației. De exemplu, pe coasta văii Irma, Pachacamac nu era
considerat creatorul soarelui, ci un descendent al lui. Prima ființă umană
creată de el fu izolată degrabă, așa că bărbatul muri de foame, dar femeia
reuși să supraviețuiască trăind cu rădăcini. Soarelui i se făcu milă de ea și-i
dărui un fiu, pe care Pachacamac îl ucide și-l îngroapă. Dar din dinții lui
crescu acolo porumb, din coastele sale rădăcinile lungi și albe ale maniocului,
iar din carnea sa diferite plante comestibile.
Caracterul civilizației Inca
Excepție făcând tratamentul aplicat populațiilor supuse, cârmuirea
monarhilor inca era una luminată și conținea elementele unei civilizații
înalte. Nu este foarte clar dacă incașii au sosit în țară la o dată când puteau
profita de adoptarea artelor și științelor populației andine care i-a precedat.
Dar se poate afirma că sosirea lor a avut loc la mult timp după
căderea imperiului megalitic al andinilor, așa că în realitate civilizația lor
a fost o realizare proprie. Ca arhitecți nu au fost deloc inferiori populației
preistorice, iar priceperea inginerească cu care au străpuns tuneluri lungi și
drepte în interiorul munților și au înălțat poduri peste trecători aparent de
netrecut încă mai stârnesc uimirea experților moderni. Au construit drumuri
lungi și drepte, templele și palatele erau decorate cu imagini și ornamentații
din aur și argint, iar în locuințele nobilimii au fost descoperite băi
somptuoase cu apă caldă și rece adusă prin intermediul conductelor trase pe sub
pământ pământ.
pag. 300-301
...mamacuna (mame). Aceste matroane le instruiau
sistematic pe protejatele lor în treburile casnice și în ritual. Reședințe sau
mănăstiri numite aclla-huasi (case pentru Cele Alese) le erau puse la
dispoziție în principalele orașe.
Metode ale tămăduitorilor incași
O relatare bizară cu privire la metodele vracilor din Anzii
peruvieni ilustrează probabil felul în care superstițiile unui popor primitiv
evoluează către un ritual impresionant. O prezentăm alăturat:
”Nu poate fi negat că mohanes (preoții) strângeau, prin
practică și tradiție, cunoștințe despre multe plante și otrăvuri, cu care
făceau tratamente surprinzătoare de vindecare pe de o parte, și făceau mult rău
pe cealaltă parte, dar mania de a atribui totul unei virtuți supranaturale le-a
dat ocazia să amestece practica cu mii de farmece și superstiții. Cea mai
obișnuită metodă de vindecare era să așeze două hama-curi apropiate unul de
celălalt fie în locuință, fie în aer liber: într-unui dintre ele era întins
pacientul iar în celălalt stătea mohane (sau agorero). Ultimul, în contact cu
omul bolnav, începe să se legene pe sine, apoi continuă, chemând păsările,
patrupedele și peștii ca să-i dea sănătate pacientului. Din timp în timp se
ridică de pe locul său și face o mulțime de gesturi neobișnuite asupra omului
bolnav, căruia îi aplică prafuri și ierburi, sau îi suge părțile rănite sau
bolnave. Dacă starea se înrăutățea, agorero, unindu-se cu mulți alți oameni,
cânta un imn scurt, adresat sufletului pacientului, cu acest refren: «Tu nu
trebuie să pleci, tu nu trebuie să pleci». Repetând aceste cuvinte el se unea
în cântec cu oamenii până când, în cele din urmă, se auzea o zarvă teribilă,
aceasta crescând atât de mult încât omul bolnav devenea din ce în ce mai
istovit, și la sfârșit își astupa urechile. Dacă toate farmecele erau nefolositoare
și moartea se apropia, mohane sărea din hamac și începea să alerge în mijlocul
unei mulțimi de bețe, pietre și bulgări de pământ care ploua asupra lui.
Pe rând, toți membrii comunității, împărțiți în grupuri, se
apropiau de bolnav spunând (dacă cel din agonie era un războinic): «Unde te
duci tu? De ce ne părăsești? Cu cine vom continua lupta contra dușmanilor
(aucas)?
Apoi grupul îi reamintește faptele eroice săvârșite, numărul de
dușmani uciși și plăcerea simțită trăind alături de el. Acest lucru se făcea în
tonuri diferite, unii ridicau vocea, ceilalți o coborau, si bietul bolnav era
nevoit să îndure aceste hărțuieli fără să cârtească, până când primul simptom
al morții apropiate își făcea apariția. Apoi era înconjurat de o mulțime de
femei, câteva dintre ele închizându-i cu forța gura și ochii, altele
înfâșurându-l în hamac, apăsându-1 cu întreaga lor greutate, provocându-l să-și
dea duhul înainte să-i fi sosit ceasul, iar altele, la urmă, alergau să stingă
feștila și să împrăștie fumul, încât sufletul, nefîind în stare să perceapă
gaura prin care poate scăpa, să poată rămâne în¬curcat în structura
acoperământului. Ca lucrul să se poată face repede și pentru a preveni
reîntoarcerea lui în interiorul locuinței, femeile înconjurau intrările cu murdărie
de duhoarea căreia el putea fi alungat”.
Moarte prin sufocare
”îndată ce muribundul este sufocat prin închiderea gurii și
nărilor și e înfășurat în cuvertura patului său, cel mai precaut indian, bărbat
ori femeie, îl ia în brațe în cel mai bun mod posibil, și scoate un țipăt
duios, căruia i se răspunde prin lamentațiile dureroase ale rudelor apropiate,
și prin strigătele unei mare număr de bătrâne aduse pentru acest eveniment.
Atât timp cât acest bocet lugubru continua, bătrânele erau supuse unui efort
neîncetat, ridicându-și palma mâinii pentru a-și îndepărta lacrimile și
coborând-o pentru a o șterge de pământ. Rezultatul acestei acțiuni alternante
era că un cerc de țărână, care le dădea cea mai hidoasă înfățișare, se strângea
în jurul pleoapelor și frunții lor, și ele nu se spălau până când dimineața nu
se sfârșea.