Mă uit prin găurile umbrelei din iarbă-de-mare la cel mai albastru cer – un albastru de vară, un albastru mediteranean – și scot un oftat de mulțumire. Soțul meu – soțul meu frumos și sexy, cu bustul gol și pantaloni scurți făcuți dintr-o pereche de blugi – citește o carte care prezice prăbușirea sistemului bancar occidental. Din câte îmi pot da seama, se citește pe nerăsuflate. Nu l-am văzut niciodată stând atât de liniștit. Seamănă mai mult cu un student decât cu un CEO al uneia dintre cele mai mari companii private din Statele Unite.
Suntem în ultima parte a lunii de miere și lenevim sub soarele de după-amiază pe plaja Beach Plaza Monte Carlo din Monaco, deși nu stăm în acest hotel. Deschid ochii și mă uit la iahtul Pair Lady, care e ancorat în port. Bineînțeles că suntem cazați la bordul unui iaht de lux. Construit în 1928, plutește maiestuos pe mare, regina tuturor iahturilor din port. Seamănă cu o jucărie cu motor. Christian îl adoră – cred că e tentat să-I cumpere. Băieții și jucăriile lor...
Stau întinsă pe spate și ascult pe iPod mix-ul pe care mi l-a pregătit Christian și moțăi în soarele după-amiezii târzii, amintindu-mi de cererea lui în căsătorie. Cererea de vis din adăpostul pentru bărci... Aproape că simt în nări mirosul florilor de câmp...
*
— Putem să ne căsătorim mâine? îmi murmură Christian la ureche.
Sunt întinsă pe pieptul lui, sub baldachinul de flori din adăpostul pentru bărci, copleșită de plăcere – tocmai am făcut dragoste.
— Hm.
— Ãsta e un da? întreabă el surprins, plin de speranță.
— Hm.
— Un nu?
— Hm.
Îi simt zâmbetul.
— Domnișoară Steele, ești incoerentă.
Zâmbesc și eu.
— Hm.
Izbucnește în râs și mă strânge în brațe cu putere, sărutându-mă pe creștet.
— Atunci mâine, în Las Vegas.
Ridic capul cu un aer somnoros.
— Nu cred că părinții mei or să fie foarte încântați.
Își plimbă degetele pe spatele meu gol, mângâindu-mă tandru.
— Ce vrei, Anastasia? Las Vegas? O nuntă mare, cu tot dichisul? Spune-mi.
— Nu mare... Doar familia și prietenii.
Mă uit la el, emoționată de rugămintea mută care r se citește în ochii cenușii și scânteietori. Ce vrea?
— Bine, încuviințează el din cap. Unde?
Ridic din umeri.
— Am putea s-o facem aici? întreabă el ezitant.
— Acasă la părinții tăi? Nu i-ar deranja?
Pufnește.
— Mama ar fi în al nouălea cer.
— Bine, atunci o facem aici. Sunt sigur că mamei și tatei o să le convină.
Mă mângâie pe păr. Oare aș putea fi mai fericită de-atât?
— Deci am stabilit locul. Acum, data.
— Cred că ar fi bine s-o întrebi pe mama ta mai întâi.
— Hm, zâmbește el. Dar n-o să fie mai târziu de o lună. Te vreau prea mult ca să mai aștept.
— Christian, mă ai deja. Mă ai de ceva vreme. Dar bine – o facem peste o lună.
Îl sărut pe piept – un sărut delicat și cast –, apoi îi zâmbesc.
— Ai să te arzi, îmi șoptește Christian la ureche, trezindu-mă din moțăială.
— Ard doar pentru tine, răspund eu cu cel mai dulce zâmbet de care sunt în stare.
Soarele după-amiezii târzii și-a schimbat poziția, iar acum sunt scăldată în razele sale. Surâde și, cu o singură mișcare rapidă, mă trage sub umbrelă.
— Pleacă din soarele mediteranean, doamnă Grey.
— Mulțumesc pentru altruism, domnule Grey.
— Cu plăcere, doamnă Grey. Și nu sunt deloc altruist. Dacă te arzi, n-am să te mai pot atinge.
Ridică o sprânceană, cu bucurie în ochi, și simt că-mi crește inima.
— Dar presupun că știi asta și doar îți râzi de mine.
— Aș face eu una ca asta? pufnesc, mimând un aer inocent.
— Da, ai face una ca asta și chiar o faci. Deseori. E unul dintre multele lucruri care îmi plac la tine.
Se apleacă și mă sărută, mușcându-mi jucăuș buza de jos.
— Speram că o să mă mai ungi cu loțiune de bronzat, îmi țugui eu buzele.
— Doamnă Grey, e o muncă murdară... dar e o ofertă pe care n-o pot refuza. Ridică-te în capul oaselor, îmi poruncește el cu glas răgușit.
Fac ce-mi cere, iar el începe să mă ungă cu mișcări lente și meticuloase ale degetelor sale suple și puternice.
— Chiar ești foarte frumoasă. Sunt un bărbat norocos, murmură, în timp ce degetele lui mi se plimbă pe deasupra sânilor, întinzând loțiunea.
— Da, ești norocos, domnule Grey, îi răspund, uitându-rnă la el sfios, pe sub gene.
— Ești întruchiparea modest iei, doamnă Grey. Întoarce-te, vreau să te ung pe spate.
Zâmbind, mă întorc cu spatele, iar el îmi desface sutienul de la exorbitantul meu costum de baie.
— Cum te-ai simți dacă aș face plajă fără sutien, la fel ca alte femei din jurul nostru? îl întreb.
— Aș fi nemulțumit, spune el fără ezitare. Nu-mi place nici că acum ești îmbrăcată atât de sumar, adaugă, apoi se apleacă și îmi șoptește la ureche: Nu-ți forța norocul.
— E o provocare, domnule Grey?
— Nu. E o afirmație, doamnă Grey.
Oftez și clatin din cap. Oh, Christian... iubitul meu posesiv, gelos și maniac al controlului.
După ce termină, îmi dă o palmă peste fund.
– Gata, domnișorică.
BlackBerry-ul lui omniprezent și hiperactiv bâzâie. Mă încrunt, iar el zâmbește superior.
— Ești doar pentru ochii mei, doamnă Grey, ridică jucăuș dintr-o sprânceană, în chip de avertisment, apoi îmi dă încă o palmă peste fund și se întinde pe șezlong să vorbească la telefon.
Pag. 14 – 17 | 
Adevăr Divin
