Eliberează-te din temnița emoțională

Niciodată omul nu a fost atât de liber în societate și atât de prizonier în secretul ființei sale!

Tulburările emoționale, respingerile, traumele, pierderile, frustrările și stimulii stresanți sunt înregistrați în memorie ca zone de tensiune. Astfel, ne fabricăm singuri o temniță redutabilă...

Milioane de oameni suferă de frică, depresie, anxietate, stres, gelozie, dependențe de substanțe nocive sau de persoane toxice. Nu este târziu să te eliberezi și să fii stăpânul vieții tale! Află de la dr. Augusto Cury cum să-ți dezvolți inteligență emoțională și cum să navighezi cu succes pe valurile emoțiilor, astfel încât să te bucuri de fericire, libertate și înțelepciune în frumoasă și tumultuoasă noastră existența.

În funcție de intensitatea acestor înregistrări, un gândac poate deveni un monstru, o pierdere poate bloca entuziasmul, o confruntare cu o anumită persoană poate bloca inteligența, atunci când acea persoană este de față. Matricele memoriei noastre generează temnița emoțiilor.

Temnița fricii, a depresiei, a anxietății, a stresului, a geloziei, a dependenței psihologice de droguri a cuprins până în prezent milioane de oameni. Omul n-a fost niciodată atât de liber la exterior și atât de prizonier în interior.

Să nu credeți că suntem liberi, numai pentru că trăim în societăți democratice. Putem fi liberi să ne exprimăm ideile, dar nu suntem liberi să gândim. Toți avem dificultăți în a ne administra gândurile, dar putem să facem acest lucru, într-un mod care să ne permită să fim fericiți, înțelepți și siguri, în frumoasa și tumultuoasa noastră existență.

Obiectivul acestei cărți este acela de a-l învăța pe cititor cum să-și dezvolte inteligența și cum să „navigheze” în apele stării emoționale, ajutându-l să înțeleagă câteva dintre fundamentele propriei sale inteligențe.

Putem opta pentru a fi creatori sau victime ale propriilor noastre istorii… Ce rol vreți să jucați?

Introducere

1. Temnița emoțiilor. Scena existenței

1.Inteligența multifocală

2.Prizonieri pe teritoriul emoțiilor

3. Continuăm să fim un mister pentru noi înșine

4. Sindromul trihiper

II. Prizonieri și nefericiți. Pierderea capacității de a simți plăcere

1. Psiho-adaptarea la micile întâmplări ale vieții

2.Pierderea capacității de a simți plăcere

3.Nu renunța niciodată la tine însuți

4.Dumnezeu, psihiatria și psihologia

5.Învingerea haosului

6.O dezbatere serioasă

7.Un război format din multe bătălii

8. Memoria și fundamentele personalității – fenomenul IAM

9. Bătrâni în trupuri tinere

10. Singurul loc în care e inadmisibil să îmbătrânim

III. Caracterul dependenței. Suferința celor care caută libertatea, dar sfârșesc într-o temniță

IV. Modul de funcționare a minții

Știința face cercetări în legătură cu cea mal grava problemă

V.Concepte și definiții. Ce sunt drogurile din punct de vedere științific și psihologic?

1.Psihotrop (toxic)

2.Farmaco-dependența (toxicomania)

3.Dependența psihică

4.Dependența fizică

5.Toleranța la drog

VI. Cauze psihice, sociale și genetice. Cum devine cineva dependent de droguri?

1.Cauze psihice și sociale pentru consumul de droguri

2.Influența prietenilor

3.Curiozitate sau dorința unei noi experiențe

4.Conflicte interioare

5.Sentimentul de respingere

6.Părinți care nu dialoghează

7.Influența traficanților

8.Dificultăți financiare

9.Genetica

VII. Prevenirea în mediul familial

Dialogul în familie constituie cea mai bună metodă de prevenire pentru diferite probleme

1.Prima învățătură e cea care impresionează cel mai mult personalitatea

2.Cum să dialogăm în privința drogurilor

3. Promovarea întrunirilor cu dezbatere de idei

4. Dialog fără dramă

5.Să nu comentăm prea mult

VIII. Revizuirea relației dintre părinți și copii. Principii fundamentale pentru a-i ajuta pe tineri să se elibereze din temnița emoțională

1.Ne-adâncirea în sentimentul de vinovăție

2. Păstrarea calmului – eliminarea agresivității

3.Recâștigarea primei iubiri

4.Revoluționarea relațiilor cu propriii copii

IX. Terapia multifocală. Un ajutor important pentru a termina cu temnița emoțională

1.Corectarea retro-alimentării memoriei generate de fenomenul IAM

2. Activi în producerea de gânduri – fenomenul auto-fluxului

3.Rescrierea memoriei: deschiderea ferestrelor minții

4.Recuperarea capacității Eului de a fi lider

5.Recuperarea capacității Eului de a fi lider în focarul de tensiune

6.Bolile psihice nu se rezolvă cu o tăietură de bisturiu

7.Recuperarea capacității Eului de a fi lider în afara focarului de tensiune – rescrierea istoriei

8.Pași strategici pentru tratamentul prin terapia multifocală

X. Sensul vieții. Prețuirea vieții este o mare dovadă de înțelepciune

Referințe bibliografice

TEMNIȚA EMOȚIILOR SCENA EXISTENȚEI

Viața e cel mai mare spectacol pe scena existenței. Trebuie să fim regizori ai scenariului vieții noastre, dar trebuie să știm că niciodată nu vom reuși să controlăm toți actorii și toate variabilele acestei scene complexe. A trăi e o aventură, a ști să trăiești e o artă. De aceea, e posibil ca marii oameni din lumea culturală și financiară să fie doar niște copii care exersează incintanta artă de a trăi.

Omul modern e preocupat de cucerirea unui spațiu profesional, de intrarea într-o școală bună și de practicarea anumitor exerciții pentru a-și menține corpul în formă. Dar se împotmolește în școala vieții. Dacă vrem să învățăm să fim specialiști în arta de a trăi, avem nevoie de un antrenament diferit, de o „academie’ a inteligenței”. Consumul de informații tip fast food (rapid și de-a gata) nu dezvoltă diferitele zone ale personalității și nici nu distruge temnița emoțiilor.

Trebuie să creăm un laborator intelectual și practic, pentru cele mai importante funcții ale inteligenței, pentru educarea emoțiilor, pentru depășirea provocărilor profesionale, pentru dezvoltarea calității vieții, pentru reeditarea unor zone ale filmului inconștientului.

Crearea unei săli de gimnastică a inteligenței înseamnă să învățăm să ne administrăm gândurile și să navigăm în apele sinuoase ale stării emoționale. Înseamnă să ne antrenăm pentru a fi autori ai propriei noastre istorii – și nu victime ale ei. Altfel, vom avea probleme în a lua decizii și în a avea spirit întreprinzător, siguranță, stimă de sine. Putem să visăm, dar ne va fi foarte greu să ne materializăm visele.

1. Inteligența multifocală

De aproape douăzeci de ani cercetez și dezvolt o nouă teorie – una dintre puținele teorii mondiale, despre modul de funcționare a minții și construcția inteligenței. Au fost zile și nopți de cercetări neobosite. Au fost scrise mii de pagini, care au dat naștere teoriei „Inteligenței Multifocale’”.

Această teorie a fost utilizată în diferite disertații de masterat și teze de doctorat. Ea studiază fenomenele legate de construcția gândurilor și a conștiinței pe care mulți alți gânditori din domeniul psihologiei, precum Sigmund Freud, Carl Gustav Jung, Alfred Adler, Erich Fromm, Victor Frankl, n-au avut prilejul să le studieze.

Din nefericire, psihologia abia acum începe să înțeleagă unele dintre rolurile complexe ale memoriei și ale fenomenelor care transformă energia emoțională și care construiesc lanțurile de gânduri.

Voi juca rolul unui informator științific.

Vom vedea că folosirea continuă a drogurilor poate ardă etape din viața unui tânăr, făcându-l să „îmbătrânească” acolo unde nu e permis să îmbătrânim: pe teritoriul emoțiilor.

Din nefericire, dependența de droguri a creat bătrâni în trupuri de tineri.

Același fenomen s-a întâmplat și în cazul specialiștilor care trăiesc sub stres cronic și continuu. Vârsta emoțională e adesea mai mare decât vârsta biologică. Atunci când un specialist trăiește stresat, poate înregistra în memoria sa experiențe care îi limitează încântarea în fața vieții și îi reduc bucuria de a trăi.

Există directori executivi extraordinari care au îmbătrânit rapid și prematur pe teritoriul emoțiilor. Sunt workoholics, sclavi ai muncii, specialiști în rezolvarea problemelor firmei, dar incapabili să se îngrijească pe ei înșiși. Trăiesc sub un clopot de singurătate, sunt prizonierii propriului succes, de aceea rareori fac ceva în afara programării și nu prea găsesc plăcere în micile întâmplări din rutina zilnică.

Vom ști oare să ne protejăm sentimentele și să avem grijă de calitatea vieții noastre?

2. Prizonieri pe teritoriul emoțiilor
Nimeni nu poate fi liber și fericit dacă este propriul său prizonier. Există diferite tipuri de boli psihice care pot întemnița sufletul sau mintea umană. Cel care e încarcerat de bare de fier, încă mai poate fi liber să gândească și să simtă. Cel care e prizonier în nucleul sufletului său, în afara faptului că îi e greu să-și controleze gândurile, ruinează cea mai frumoasă verigă a existenței.

E un paradox, căci n-am trăit nicicând într-o lume atât de liberă, cu respectabili indici de libertate socială și, cu toate acestea, n-am avut nicicând atâtea victime ale atâtor boli psihice. Sclavii din trecut erau mai liberi decât cei care se află astăzi sub jugul temniței sentimentelor. Însă, când cineva își învinge depresia, anxietatea sau sindromul de panică, devine mai inteligent și mai versat.

O persoană care suferă de fobie, ca cea de a merge cu ascensorul (claustrofobia), cea de înălțimi (acrofobia), cea socială (teamă de a vorbi în public), suferă acțiunea unor fenomene asemănătoare cu cele ce afectează un viciat. În fața unui ascensor sau a unei întruniri sociale, se detonează percutorul memoriei, generând reacții angoasante care închid teritoriile de citire a memoriei și care îi blochează capacitatea de a gândi.

Singurul lucru de care e interesată acea persoană e să iasă din mediul stresant. Cu cât rămâne mai mult timp în acel mediu, cu atât i se va intensifica anxietatea, care va fi canalizată spre producerea de diferite simptome psiho-somatice precum transpirație excesivă, tahicardie, respirație dificilă. Aceste simptome o pregătesc pentru fugă. Fobia e produsă de o imagine distorsionată și amplificată a obiectului fobiei, generând o reacție de aversiune față de acesta. Farmaco-dependența e produsă de o imagine distorsionată și amplificată a drogului, care generează o atracție fatală față de el.

3. Continuăm să fim un mister pentru noi înșine

Copiii cunosc tot mai mult spațiul imens și micul atom, dar nu cunosc construcția inteligenței și modul de funcționare a propriei lor minți.

Această lipsă de interiorizare educațională face ca ei să piardă cel mai bun prilej de a-și dezvolta funcțiile cele mai profunde ale inteligenței: capacitatea de a gândi și de a reflecta la ei înșiși, capacitatea de a-și analiza comportamentele și de a înțelege consecințele acestora, capacitatea de a se pune în locul celorlalți și de a se auto-analiza, de a-și recunoaște limitele și de a da răspunsuri mature în fața frustrărilor. Trebuie să ne revoluționăm relațiile sociale. Din nefericire, părinți și copii, profesori și elevi, manageri și funcționari împart același spațiu fizic, respiră același aer, dar trăiesc în lumi cu totul diferite. A educa nu înseamnă a informa, ci a forma gânditori, oameni care gândesc.

Un copil cuminte, un elev cu note bune și un funcționar care respectă cu rigurozitate normele întreprinderii, nu înseamnă că sunt sănătoși din punct de vedere psihic, creativi, siguri, și că știu să dea răspunsuri inteligente în situații tensionante.

4. Sindromul trihiper

Sindromul trihiper este un sindrom psihic important în societățile moderne, care a generat diferite
tipuri de temniță emoțională. El a primit acest nume, pentru că reprezintă trei funcții importante ale personalității, dar care au fost dezvoltate în mod exagerat:hipersensibilitate emoțională;

Hipersensibilitatea emoțională face ca cineva să trăiască suferința celorlalți, să se îngrijească de toată lumea mai puțin de sine, să sufere intens atunci când i se aduce o ofensă și să fie puternic influențat de niște probleme mărunte.

Hiperproducția de gânduri este sindromul SGA, adică Sindromul Gândirii Accelerate. Prin urmare, sindromul trihiper include sindromul SGA. Acesta generează oboseală excesivă, din pricina furtului de energie cerebrală – provocat de excesul de gânduri, anxietate, concentrare deficitară, memorie deficitară, insatisfacție în fața rutinei.

Hiperpreocuparea față de imaginea socială îl face pe individ să aștepte mult de la ceilalți, să graviteze în jurul a ceea ce spun și ce gândesc ceilalți despre el. O mică dezaprobare sau o critică sunt capabile să-i strice ziua sau chiar săptămâna. În mod normal, cei care suferă de sindromul trihiper sunt niște persoane excelente pentru societate. Sunt minunați pentru ceilalți, dar execrabili pentru ei înșiși. Pentru că au sisteme de apărare mai slabe, sunt mai expuși la tulburări emoționale precum depresia și anxietatea.

E greu de găsit o persoană care să știe să se protejeze sub aspect emoțional și, în același timp, să-și administreze gândurile cu pricepere. Un om care a strălucit în acest domeniu a fost Iisus Cristos. Dacă lăsăm deoparte chestiunea teologică și analizăm omenirea acestui personaj, vom rămâne impresionați de inteligența sa. Comportamentele lui șochează psihologia.

El știa cum și când avea să moară, dar își administra gândurile cu o înțelepciune incredibilă. Nu suferea cu anticipație, nici nu gravita în jurul problemelor Sale. Știa să-și deschidă ferestrele minții în situații în care era aproape imposibil de raționat, ca atunci când a fost rănit la judecată și mutilat pe cruce. A făcut o artă din capacitatea Sa de a gândi. Era pe deplin conștient că, dacă n-ar fi avut grijă de calitatea gândurilor sale, n-ar fi supraviețuit.

Cei mai nefericiți i-au devenit prieteni, iar marginalizații, tovarăși. Întotdeauna a fost fidel gândirii Sale, chiar dacă acest lucru a provocat numeroase tulburări. Nu căuta faima, nici nu trăia în funcție de ceea ce gândeau și spuneau ceilalți despre El. A fost fericit și sigur de sine pe tărâmul nefericirii și al fricii.

Ceea ce gândim determină ceea ce simțim. Ceea ce simțim determină ceea ce înregistrăm în memorie. Ceea ce înregistrăm ne determină fundamentele personalității. A ne îngriji de calitatea vieții, înseamnă a ne îngriji de propriile gânduri.

Pag. 13 – 19