Spiritualitatea și limbajele secrete

Aceasta s-a petrecut în condițiile în care în Întreaga lume predomină, la nivel de masă, unele convenții sociale și religioase bigote, osificate, care condamnă pe baza unor preconcepții lipsite de fundament erosul și viața amoroasă a ființelor umane, considerându-le ca fiind rușinoase, obscene și înjositoare, marginalizându-le și exilându-le, adeseori fără o înțeleaptă discriminare, în sfera vulgarului și a pornografiei. Atitudinile de acest gen, cumulate în ultima vreme cu degradarea morală galopantă a societății, favorizează o viziune și o abordare neautentică, ascetică a spiritualității. În plus, în mod paradoxal, în societatea zilelor noastre puritanismul, pudibonderia, moralismul excesiv și fanatismul religios își dau, adeseori, mâna cu ateismul și cu materialismul, într-o bizară amalgamare doctrinară, stranie și constrângătoare, ce limitează accesul ființelor umane la informații pertinente, pline de Înțelepciune ce sunt tangente cu sfera spiritualității.

Importat din India în lumea vestică, sistemul milenar Tantra Yoga a fost o vreme, și încă mai este, destul de greu de Înțeles, de cuprins și de pus în practică într-un mod plin de bun-simț, înțelept și autentic de către occidentalii lipsiți de deschidere, lipsiți de pregătire minimă și de o Înțelegere corespunzătoare, atât din cauza diferențelor culturale, cât și datorită faptului că transmiterea acestui sistem s-a realizat de mii de ani cel mai adesea în secret, „de la gură la ureche”, adică doar În cadrul restrâns al relației dintre Ghizii spirituali ce au atins realizarea spirituală deplină și aspiranții sinceri. Scrierile tantrice sunt, chiar și acum, când deja au fost traduse În majoritatea limbilor occidentale, inteligibile doar pentru cei puțini care dețin cheia simbolismului spiritual și a anumitor semnificați i tainice, doctrina tantrică fiind, deloc întâmplător, supranumită Vidya Gupta (cunoașterea plină de înțelepciune, ascunsă, ce este accesibilă celor puțini și care sunt apți să o recepteze și să o pună așa cum trebuie în practică).

PREFAȚÃ

UNELE ASPECTE ESENȚIALE REFERITOARE LA TRADIȚIA TANTRICÃ SECRETÃ ȘI LA SHIVAISMUL CAȘMIRIAN 

Tantrismul în lumea occidentală

Yoga simțurilor

Originile tantrismului

Înflorirea shivaismului cașmirian și influența lui asupra celorlalte curente spirituale  

Relația Ghid spiritual – aspirant și transmiterea învățăturii spirituale

Reintegrarea Totului

INTRODUCERE

Capitolul 1

INTRODUCERE IN TAINELE TANTRISMULUI SECRET

Capitolul 2

YOGA ȘI TANTRISMUL

Iconografie, vizualizare, nyasa, mudra

Mantra, dharani

Excursus: dhikr

Mandala

Capitolul 3

ELOGIUL TRUPULUI. HATHA YOGA

Nadi-urile: Ida, Pingala, Sushumna

Chakra-ele

Kundalini Shakti

Capitolul 4

EROTISMUL SPIRITUAL EXTATIC

Maithuna – unirea amoroasă transfiguratoare fără de sfârșit

„Unirea contrariilor” complementare

Capitolul 5

YOGA ȘI ALCHIMIA

Capitolul 6

TANTRISM, HATHA YOGA ȘI ALCHIMIE

Anexă

CUPLUL PERFECT CONTINENT, ȘCOALÃ A VIEȚII ÎMPLINITE PRIN IUBIRE TRANSFIGURATOARE

Capcana idealizării fantasmagorice

Schemele amoroase parentale care ne condiționează

Puterea imaginației creatoare

Ce îmi spune cuplul amoros în care mă integrez despre mine însumi?

Un exercițiu yoga care asigură detașarea față de evenimentele cotidiene nefaste

Unele conflicte ce s-au petrecut în existențele noastre anterioare

Ființa umană masculină (+) și ființa umană feminină (-),

energia subtilă solară (+) și energia subtilă lunară (-)

aspectul Yang (+) și aspectul Yin (-)

O tehnică yoga ce permite integrarea armonioasă a aspectului feminin Yin (-) pentru bărbați și a aspectului masculin Yang (+) în cazul femeii

Cuplul amoros perfect continent ce se află în deplină armonie

Concluzie

GLOSAR DE TERMENI

UNELE ASPECTE ESENȚIALE

REFERITOARE LA TRADIȚIA TANTRICÃ SECRETÃ ȘI LA SHIVAISMUL CAȘMIRIAN

În vreme ce unii cad din cauza pământului, alții, inteligenți, se ridică tocmai cu ajutorul pământului.”

„Nimeni nu va reuși vreodată să atingă perfecțiunea prin metode dificile sau procedee plictisitoare; perfecțiunea poate fi însă obținută cu ușurință prin satisfacerea plenară și armonioasă a tuturor dorințelor benefice ale ființei. II („Kularnava Tantra”)

TANTRISMUL ÎN LUMEA OCCIDENTALÃ

Din ce în ce mai multe ființe umane din Occident sunt astăzi mai mult ca niciodată interesate de spiritualitatea tantrică autentică, în legătură cu care au fost, însă, vehiculate în ultimul secol numeroase concepții pline de prejudecăți sau eronate. Aceasta s-a petrecut în condițiile în care în întreaga lume predomină, la nivel de masă, unele convenții sociale și religioase bigote, osificate, care condamnă pe baza unor preconcepții lipsite de fundament erosul și viața amoroasă a ființelor umane, considerându-le ca fiind rușinoase, obscene și înjositoare, marginalizându-le și exilându-le, adeseori fără o înțeleaptă discriminare, în sfera vulgarului și a pornografiei. Atitudinile de acest gen, cumulate în ultima vreme cu degradarea morală galopantă a societății, favorizează o viziune și o abordare neautentică, ascetică a spiritualității. În plus, în mod paradoxal, în societatea zilelor noastre puritanismul, pudibonderia, moralismul excesiv și fanatismul religios își dau, adeseori, mâna cu ateismul și cu materialismul, într-o bizară amalgamare doctrinară, stranie și constrângătoare, ce limitează accesul ființelor umane la informații pertinente, pline de înțelepciune ce sunt tangente cu sfera spiritualității.

Importat din India în lumea vestică, sistemul milenar Tantra Yoga a fost o vreme și încă mai este, destul de greu de înțeles, de cuprins și de pus în practică într-un mod plin de bun-simț, înțelept și autentic de către occidentalii lipsiți de deschidere, lipsiți de pregătire minimă și de o înțelegere corespunzătoare, atât din cauza diferențelor culturale, cât și datorită faptului că transmiterea acestui sistem s-a realizat de mii de ani cel mai adesea în secret, „de la gură la ureche”, adică doar în cadrul restrâns al relației dintre Ghizii spirituali ce au atins realizarea spirituală deplină și aspiranții sinceri. Scrierile tantrice sunt, chiar și acum, când deja au fost traduse în majoritatea limbi lor occidentale, inteligibile doar pentru cei puțini care dețin cheia simbolismului spiritual și a anumitor semnificații tainice, doctrina tantrică fiind, deloc întâmplător, supranumită Vidya Gupta (cunoașterea plină de înțelepciune, ascunsă, ce este accesibilă celor puțini și care sunt apți să o recepteze și să o pună așa cum trebuie în practică).

Cu excepția mai multor lucrări de valoare, informațiile general accesibile despre tantrism frizează senzaționalul și sunt în cel mai bun caz tangențiale cu adevărul. În Încercarea de a prezenta pe Înțelesul cititorului occidental tantrismul, ne confruntăm imediat cu un obstacol semantic major: cuvântul „sex”. Niciun alt simbol sau cuvânt din limbajul nostru nu este atât de încărcat emoțional și nu a fost vreodată supus unei siluiri mai’ intense, pentru a ajunge să aibă o accepțiune și un înțeles atât de îngust și de limitat.

Până acum câteva generații, cuvântul în sine era tabu în conversația publică, mulți creștini asociindu-i în mod habotnic un singur înțeles, acela al procesului biologic al procreației. Este semnificativă În acest sens propagarea interpretări i literale a unui pasaj din „Facerea” biblică: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creșteți și vă Înmulțiți și umpleți pământul și-l supunețil-„ (Facerea 7, 27-28). Astfel, În această interpretare, singura menire a relației amoroase dintre bărbat și femeie este aceea a procreării și a înmulțirii speciei umane. Remarcăm asemănarea până la identitate a acestui pasaj biblic cu versetele tradiției vedice: „Unul a devenit, prin puterea yogăi, doi; jumătatea dreaptă era bărbat, iar jumătatea stângă era femeie și a fost numită Prakriti” și „Eu, unul, voi deveni multiplu” („Brahma Vaivartta Purana”), care evidențiază mai întâi polarizarea fundamentală și apoi multiplicarea Divinului În procesul emanației universale. Ceea ce le scapă unora este că procesul invers, cel al resorbției universale, este la fel de legitim și de necesar și că din această cauză unirea masculinului cu femininul nu poate fi redusă doar la împreunarea trupească și la actul biologic al reproducerii, după cum Dumnezeu nu poate fi redus la actul emanației și la Manifestare.

Așa cum sămânța cauzală unică devine generatoare și dă naștere întregii Manifestări, tot așa, orice a fost odată manifestat poate fi și chiar este resorbit, la un moment dat, în sămânța cauzală din care provine. În fapt, unirea complementară a femininului cu masculinul implică în simultaneitate toate nivelurile ființei, iar limitarea ei la actul procreației trupești ar constitui un act reducționist și o adevărată amputare. Ființa umană poate atinge împlinirea prin redobândirea asemănării cu chipul Divinului după care a fost creată, ceea ce înseamnă totodată unificarea tuturor aspectelor polare, reconstituirea androginului primordial și regăsirea comuniunii plenare cu Divinul.

Deoarece tantrismul nu exclude sexualitatea din spectrul preocupărilor sale (precum o fac predicatorii moraliști ai unui așa-zis creștinism bazat pe reguli rigide și închistate și rupt de curgerea vieții), mulți oameni mai cred și în zilele noastre, în mod naiv, că practicile tantrice se reduc automat la sexul în grup și la unele ritualuri magice absconse. Acest tip de gândire îngustă și înclinată să judece numai după aparențe, fără să cerceteze natura reală a lucrurilor, situează În cel mai bun caz Tantra În rândul practicilor sexuale exotice.

YOGA SIMȚURILOR

În realitate, este vorba despre o confuzie privitoare la unul dintre aspectele cele mai delicate din „yoga simțurilor”, pe cât de celebru, pe atât de puțin înțeles. În societatea noastră, negarea, reprimarea și exilarea cvasi-generală a erosului și a sexualității din cadrul preocupărilor așa-zis decente ale vieții a făcut ca industria pornografică să dobândească monopolul asupra acestui domeniu, călcând în picioare orice principii spirituale și predicând chiar prin mass-media desfrânarea în numele libertății de exprimare. În viziunea tantrică, sexualitatea nu poate fi izolată de celelalte preocupări ale ființei, ci trebuie considerată ca fiind pur și simplu una dintre numeroasele fațete ale energiei umane care, dacă nu este integrată în mod armonios în căutarea spirituală, conduce chiar la confruntarea cu unele blocaje majore și la Înfruntarea mai mult decât neplăcută cu unii „demoni” (vezi cazul multor sfinți creștini, care s-au luptat uneori ani de zile cu „ispita”, până când au reușit să-și sublimeze și să-și orienteze într-un mod ascendent energia sexuală reprimată).

Libertatea tantrică cere aspirantului o practică spirituală profundă, care atinge toate învelișurile și nivelurile ființei, până în străfundurile nesondate ale acesteia. Sexualitatea cuprinde, din perspectiva spirituală a tantrismului, integrarea conștientă, permanentă și perfect lucidă a interacțiunilor cu realitatea prin intermediul simțurilor. În viziunea tantrică, toate contactele cu realitatea sunt amoroase, prin faptul că ele implică simțurile și iubirea care unește totul. Astfel, privirea care se contopește cu cerul, pielea care simte mângâierea vântului, auzul care percepe o melodie și respirația care participă la pulsul lumii sunt resimțite, dacă sunt trăite plenar, ca fiind acte amoroase. La cealaltă extremă, în lumea așa-zis civilizată a Occidentului, există destule persoane care cred că respectând doar anumite prescripții morale cu privire la sexualitate, ele sunt automat caste și pure. Textele hinduse clasifică însă, în mod înțelept, interacțiunea amoroasă în opt aspecte:

1)          smarnanam sau evocarea în gând a actului amoros;

2)          kirtanam sau conversația despre actul amoros;

3)          keli sau socializarea cu persoanele de sex opus;

4)          prekshenam sau flirtul;

5)          guhyabashanam sau conversația intimă cu o persoană de sex opus;

6)          samkalpa sau dorința de împreunare amoroasă;

7)          adhyavasayam sau hotărârea de a face dragoste;

8)          kriyanishpatti sau angrenarea fizică a actului amoros.

Astfel, în lumina acestei foarte dare și nuanțate diferențieri, realizăm amăgirea în care cad persoanele care cred că ele sunt morale și caste dacă doar se abțin și nu consumă trupește actul amoros, pentru că În realitate interacțiunea amoroasă are loc pe multiple niveluri ale ființei (vital-emoțional, psihomental și spiritual), dintre care doar unul este trupesc, celelalte fiind situate la nivel subtil. Interacțiunea amoroasă, chiar dacă este mai puțin vizibilă, poate avea loc și fără împreunare trupească. De altfel, ca o confirmare a acestui fapt, Iisus Hristos afirma în mod foarte semnificativ, referindu-se la prescripția religioasă cu privire la adulter: „Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârșești adulter». Eu însă vă spun vouă că oricine se uită la femeie poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea În inima lui.” (Matei 5,27-28)

Putem să realizăm în final că dincolo de litera interdicției religioase, libidoul manifestat ca dorință sexuală are implicații mult mai profunde decât pare la prima vedere și poate fi categorisit ca „desfrânare” doar Într-o viziune simplistă, el fiind mai degrabă o oglindire obiectivă a dorinței de Împlinire și de completare polară a ființei umane, care aspiră, În mod conștient sau inconștient, să atingă unificarea lăuntrică și starea androginală prin fuziunea integratoare a aspectelor sale polar opuse.

Străvechea scriere a shivaismului „Vijiiana Bhairava ‚Tantra” consemnează anumite modalități de trezire plenară a conștiinței, care se întemeiază tocmai pe conștientizarea, acceptarea și integrarea neîncetată, firească și profundă, a totalității senzațiilor trăite, fără prescripții apriorice și fără convenții rigide. Această plenară atenție și comunicare, această atentă și lucidă prezență În lume, În chiar esența realității, se realizează prin conștientizarea desfășurării ciclice a fiecărei senzații, a fiecărei percepții senzoriale. Acceptarea realității se extinde apoi, puțin câte puțin, la gândurile noastre, la emoțiile noastre, la respirația noastră. Ne putem trezi astfel din ce În ce mai mult la realitatea divină a lumii și a propriei noastre ființe, în vreme ce în universul nostru lăuntric se dezvăluie sensul divin al acestei comunicări profunde, care resoarbe totodată angoasele, limitările cognitive și fricile primare. Tot ceea ce apare în câmpul conștiinței noastre ajunge în final să se auto-elibereze, într-o mișcare continuă, ciclică.

Este transpusă astfel în realitate rostirea celebră din „Vishvasara Tantra”, care indică importanța primordială acordată realității În tantrism: „Ceea ce este aici este pretutindeni, ceea ce nu este aici nu este nicăieri.” În acest fel, este definită totodată o cale a acțiunii detașate în lumea simțurilor, pe care și Krishna o enunță În ,,Bhagavad Cita”, atunci când afirmă că acțiunea divin integrată este superioară non-acțiunii. În acest fel, fiecare percepție, fiecare gând, fiecare emoție manifestată permite În cazul aspirantului atent și conștient scufundarea și reîntoarcerea spontană la sursa matricială din care provin toate aceste manifestări, ce sunt în realitate străfulgerări ale conștiinței divine. Practica spirituală nu mai este atunci privită ca fiind o retragere ascetică din lumea fenomenală, ce permite apoi accesul la puritatea divină, ci este, dimpotrivă, resimțită ca o scufundare completă în tot ceea ce viața are mai viu și mai fremătător.

Considerând integralitatea a ceea ce există ca făcând parte din calea spirituală, tantricul se eliberează ‚puțin câte puțin de rănile și de suferința provocate de propriul egoism și de interacțiunile dizarmonioase cu ceilalți și cu mediul înconjurător. Practicantul ajunge treptat să se simtă aproape în permanență inundat de o stare de calm și de armonie care îi permite să acceadă la iubirea divină. În mod tradițional, Ghidul spiritual îi conferă aspirantului inițierea „sexuală” a „marii uniuni” abia după ce continua sa ancorare în prezent și profunda sa conștientizare a lumii l-au condus deja pe practicant la extazul divin. Această inițiere poate fi transmisă prin intermediul privirii, al atingerii, în vis sau prin îndeplinirea unui ritual. În mod semnificativ, marele înțelept shivait Kshemaraja scria: „Pentru a trăi experiența acestei stări de chaya krama, un yoghin trebuie să fi atins deja plenitudinea inimii. Spiritul lui trebuie să fie infinit precum Oceanul divin, căci acesta este Oceanul în care toți curenții și toate tendințele lăuntrice ating împăcarea și liniștea repausului deplin.”

ORIGINILE TANTRISMULUI

Tantrismul în general și tantrismul secret shivait din Cașrnir în particular ocupă un loc excepțional în istoria spiritualității și a gândirii universale. Învățăturile și mijloacele sale de realizare spirituală sunt perfect adaptate condițiilor din epoca actuală a omenirii. După tradiția shivaismului, școala Pratyabhijna a fost întemeiată cu câteva mii de ani în ‚urmă, la începutul lui Kali Yuga, era întunecată a decadenței spirituale a omenirii. Legenda spune că Voința Divină a hotărât atunci, prin manifestarea lui Shiva, să reînvie shivaismul, transrnițându-i înțeleptului Durvasa, pe muntele Kailasha, principiile acestuia. Shiva i-a expus tantra-ele, cerându-i să le transmită mai departe. Durvasa a avut mai întâi un fiu pe care nu l-a considerat demn de a primi învățăturile ultime, astfel că i-a transmis doar doctrinele dualiste. Mai târziu, el a avut un alt fiu, căruia i-a transmis tantraele care se încadrează între dualism și non-dualism. În sfârșit, el a avut o fiică, Ardhatryambaka, iar aceasta s-a dovedit singura capabilă să înțeleagă cele 64 de versete supreme ale învățăturii non-dualiste. Ea a fondat o cale și o descendență spirituală care există și în zilele noastre și nu se transmite decât femeilor. De atunci datează importanța femeilor-Ghid spiritual din cadrul shivaismului, căci ele sunt capabile, se spune, să realizeze învățăturile tantrice de 365 de ori mai repede decât bărbații. Shivadanath, fondatorul din secolul al VII-lea al școlii Krama a shivaismului, a transmis învățătura unui număr de trei yoghine,care la rândul lor au transmis-o bărbaților și femeilor. Abhinavagupta, marele înțelept cașmirian din secolul al X-lea, cea mai mare autoritate a shivaismului, împărtășea această viziune a superiorității femeilor. În scrierea sa „Tantra/oka”, el afirmă: „Tratatele spun despre femeie că în cazul ei, calea mediană (sushumna) se deschide plenar. Prin urmare, numai ei trebuie guru-ul să-i transmită integral doctrina secretă și, prin intermediul ei, grație practicii uniunii amoroase, să o transmită și bărbaților.” Abhinavagupta este de aceeași părere cu Ghidul său spiritual, Kallata, pentru care „femeia este înzestrată în ce privește trupul cu o substanță pură și sublimă”.

Pag. 5 – 9