Viața completă a lui Krishna

Krishna, unul din cele mai iubite personale ale panteonului hindus, a fost portretizat în multe aspecte: un zeu-copil, pus pe șotii, un iubit model, un erou divin, un conducător exemplar și Suprema Ființă.

În „Viața completă a lui Krishna″, Mataji Devi Vanamali, provenind dintr-o lungă linie de proeminenți adoratori ai lui Krishna, pune la dispoziție prima carte ce acoperă întreaga manifestare din timpul vieții avatarului.

Cuvânt înainte de Swami Krishnananda
Prefața: Krishna – o perspectiva istorică
Introducere: Krishna – Încarnarea Supremului

PARTEA ÎNTÂI. BALA LILA – JOCUL COPILULUI

1. Venirea
2. Nașterea celui nenăscut
3. Copilul divin
4. Hoțul de unt
5. Limitarea celui fără limite
6. Brahma se amuză
7. Flautul fermecat
8. Krishna ridică muntele
9. Iubitul divin
10. Domnul din Vraja

PARTEA A DOUA. RAJA-LILA – JOCUL REGAL

11. Profeția împlinită
12. Uddhava la Gokula
13. Stăpânitorul din Dwaraka
14. Răpirea lui Rukmini
15. Nestemata blestemată
16. Pandava-șii
17. Soțul divin
18. Fiii lui Krishna
19. Conducătorul divin
20. Sacrificiul Rajasuya


PARTEA A TREIA. UTTAMA-LILA – JOCUL SUPREM

21. Jocul de noroc
22. Exilul
23. Krishna Ambasador
24. Declarație de război
25. Srimad Bhagavad Gita
26. Războiul Mahabharata ..
27. Sfârșitul războiului
28. Sfatul lui Bhishma
29. Povestea lui Sudama
30. Regulile supreme ale dharma-ei
31. Blestemul înțelepților
32. Sfatuirea lui Uddhava
33. Moartea celui fară de moarte...

EPILOG - Lila-Jocul Cosmic

APENDIX 1 – Listă a mantra-elor în ordine alfabetică
APENDIX 2 – Glosar al termenilor în sanscrită
APENDIX 3 – Lista personajelor

CAPITOLUL 1. VENIREA

Ori de câte ori scade virtutea și nelegiuirea predomină, Eu mă manifest pentru a proteja binele, a distruge răul și pentru a restabili dharma. Pentru aceasta mă nasc în fiecare epocă!

Aceasta a fost promisiunea solemnă făcută de Domnul și pentru aceasta el s-a încarnat în orașul Mathura, ca fiu al lui Devaki și al lui Vasudeva.

În urmă cu cinci mii de ani, orașul Mathura era condus de tiranicul rege Kamsa. El era conducătorul tribului Yadava-șilor, care era alcătuit din mai multe elanuri diferite, cum ar fi Bhoja, Vrishni, Dasharha și Andhaka. El avea reputația de a fi întruparea teribilului demon Kalanemi, iar acțiunile sale dovedeau acest lucru. Nici unul dintre șefii Yadava nu îndrăznea să spună un cuvânt împotriva lui, deoarece Kamsa era cunoscut pentru atrocitățile sale.

În alte părți ale Bharathavarsha, părea că există, de asemenea, o creștere a numărului de conducători tiraniei și, în consecință, o amplificare a comportamentelor nedrepte, pentru că așa cum era regele, tot așa erau și supușii. Pământul gemea sub fărădelegile lor și ajungând în imposibilitatea de a mai suporta apăsarea acestor răutăți, se spune că ea (zeița Pământ) a luat forma unei vaci și l-a abordat pe Domnul Vishnu, în sălașul său divin – Vaikuntha. Ea ia amintit de promisiunea lui, conform căreia el însuși se va încarna ori de câte ori dreptatea și virtutea intrau într-un declin îngrijorător.

„Așa să fie”, a spus el. „Mă voi întrupa în orașul Mathura, în clanul Yadava, ca fiu al lui Devaki și Vasudeva, cărora le-am tacut o promisiune într-o altă epocă, că mă voi naște ca fiul lor.”

Mulțumită de asigurarea primită, Zeița Pământ a început să se pregătească pentru venirea Domnului. Scenă a fost pregătită pentru ce avea să urmeze. Toți zeii mai mici și ființele cerești au ales să se nască în clanul Yadava ca să fie gata să-l primească pe Domnul și să participe la fila sa sau jocul său. Pentru ce motiv ar fi dorit cel nemanifestat să se manifeste, dacă nu pentru a se bucura de propriile sale planuri jucăușe? Ființele celeste știau că aceasta urma să fie punctul culminant suprem al tuturor încarnărilor sale – un joc extraordinar al Divinului, îmbrăcat în formă umană, in explicabilă și misterioasă ca natura însăși, dar în același timp, simplu și ușor de iubit, ca o floare, care poate fi apreciată chiar și de către un copil, dar care își păstrează din plin semnificația profundă pentru omul de știință, pentru un privitor și pentru un înțelept. La fel și viața lui Dumnezeu, atunci când este privită cu ochii înțelepciunii, ne va revela nu numai natura universului, ci propria noastră natură, pentru că el nu este nimeni altul decât Sinele nostru, aflat în fiecare dintre noi.

Kamsa avea o soră numită Devaki, care, pe cât era el de depravat, pe atât era ea de pură. Frumusețea ei rivaliza cu cea a ființelor celeste și era întrecută doar de strălucirea minții ei, care era atât de perfectă pe cât poate fi mintea unei femei muritoare. Ea era un vas potrivit pentru a primi onoarea de a deveni mama lui Dumnezeu. În existențele sale anterioare, ea s-a supus mai multor austerități, în scopul de a obține grația de a îl avea pe Domnul drept fiul ei. Aceasta era ultima sa încarnare și pentru a treia oară, ea avea să-l poarte pe Domnul în pântecele ei. Vasudeva, de asemenea, era un suflet nobil, care aparținea clanului Yadava.

Atunci când s-a ridicat cortina pentru primul act, scena a fost una de mare sărbătoare și bucurie: Devaki, singura soră a lui Kamsa, i-a fost dată în căsătorie lui Vasudeva. Mirii au ieșit din palat, precedați de Kamsa și urmați de o mulțime de rude și alți oaspeți regali. Fanfara de goarne și sunetul cântecelor melodioase au umplut aerul, care a fost invadat de parfum uri îmbătătoare care se ridicau din sutele de vase de ars tămâia și de la florile de iasomie împrăștiate din abundență. Devaki avea doar șaisprezece ani, strălucind de fericire și frumusețe, împodobită cu bijuterii, ținându-și capul aplecat cu modestie, precum greutatea florilor pe care le purta ca podoabe. Ea se agăță de brațul fratelui în timp ce acesta a ridicat-o în carul nupțial împodobit din belșug cu flori. Vasudeva a sărit lângă ea, pregătit să înceapă călătoria către palatul lor. Apoi, spre surprinderea tuturor, Kamsa i-a ordonat vizitiului să coboare, iar el a preluat frâiele pentru a-și arăta dragostea pentru sora lui dragă. Acest gest nu a trecut neobservat. Faptul că Regele Bhoja s-ar coborî să fie doar un simplu vizitiu de dragul surorii sale aceasta era cu adevărat o noutate! Populația l-a ovaționat frenetic. Deși îl urau, nu puteau trece cu vederea acest gest special, fără să-I aprecieze, Devaki fiind foarte iubită. Mai mult decât atât, era întotdeauna util să ridici moralul regelui, nu știai niciodată ce spioni erau în jur și al cui cap putea cădea a doua zi.

Dar Devaki era extrem de încântată. Cupa ei de fericire era plină până la refuz și i-a aruncat o privire șovăitoare, plină de recunoștință fratelui său cel sever, care până în acel moment îi arătase doar bunăvoință. Era ziua nunții ei și ea se căsătorea cu bărbatul pe care și-l alesese. Ce și-ar putea dori mai mult? Dar fericirea ei avea să fie de scurtă durată, așa cum este fericirea omenească. Mințile celor răi și perverși sunt imprevizibile. Ei nu știu ce înseamnă dragostea adevărată. Aceștia pot iubi numai atâta timp cât au beneficii de pe urma acestui gest, fiind incapabili de o iubire care transcende propria persoană. Acest lucru urma să fie în curând dovedit.

Procesiunea se pornise, se auzeau sunetele de bun augur ale scoicii și ale timpanelor, iar cei patru cai ageri s-au avântat la drum sub biciul lui Kamsa, mergând în ritmul loviturii de bici a vizitiului. Dar abia dacă parcurseseră câțiva metri când cerul a fost acoperit de nori, tunete și fulgere se auziră și un glas puternic a tăiat norii, împietrind toată petrecerea nuntașilor,

„O Kamsa, ia aminte! Ceasul morții tale se apropie! Al optulea fiu al lui Devaki te va ucide și va elibera acest pământ de răutatea ta”, a tunat vocea din cer.

Pentru un scurt moment, nimeni nu vorbea si Kamsa se uita fără să vadă la cer, în timp ce din degetele-i neputincioase i-au alunecat frâiele, nebăgate în seamă, iar în inima lui a crescut o frică atât de mare încât tremura de forța emoției copleșitoare, așa de înfricoșătoare a fost vocea. Devaki se agăță de brațul soțului ei și își ascunse fața, îngrozită. Într-o clipită, cerul s-a înseninat, soarele a apărut, zgomotul fulgerelor și al tunetelor s-a stins, iar oamenii impresionați au început să murmure. Dar Kamsa nu irosit nici o clipă. Sărind din car, el a prins-o de părul plin de iasomie pe Devaki și a tras-o jos lângă el. Scoțându-și sabia din teacă, a ridicat-o, pregătindu-se să o înfigă în gâtul împodobit cu bijuterii și lipsit de apărare al surorii lui. În acel moment, Vasudeva a sărit jos între cei doi și prinzându-l de mână pe Kamsa, i-a spus, „O, Kamsa! Unde s-a dus onoarea ta? Unde a dispărut codul de onoare al Kshatriya, de te poți gândi la uciderea surorii tale, cu atât mai mult în ziua nunții sale, înainte ca dorințele ei să fi fost îndeplinite? O, eroule! Tu ai consolidat faima Bhoja (unul dintre elanurile Yadava) prin faptele tale eroice și acum te înjosești printr-un astfel de act atroce? Moartea este sigură pentru toată lumea. Aceasta poate veni astăzi sau peste o sută de ani, dar sigur va veni. Cei care fac astfel de lucruri vor avea de suferit atât aici, cât și în Viața de Apoi. Fata asta este sora ta și este la fel de neajutorată ca o păpușă. Este cel mai necuviincios din partea ta să te gândești la uciderea acestei creaturi nevinovate!” Kamsa și-a scuturat mâna din strânsoare, spunând:

„Femeie sau fată sau soră, ce-mi pasă? Începând de astăzi, ea este dușmanul meu. Pentru mine, viața mea este mult mai importantă decât cea a unei surori!” Din nou brațul cel crud s-a ridicat și din nou Vasudeva îl opri și încercă un alt argument pentru a-l convinge să se abțină de la decizia lui cea rea. „O, dragă cumnate! De ce trebuie să o omori pe Devaki? Ce a făcut? Potrivit vocii celeste, este vorba doar de cel de al optulea copil al ei, care este sortit să te omoare. Cruță-i viața, prin urmare și eu îți dau cuvântul meu ca om de onoare de a-ți aduce ție fiecare copil al nostru, fie el băiat sau fată, ca să faci ce dorești cu el.

Această logică părea să dea roade. În cele din urmă, brațul amenințător a fost coborât și cruda strânsoare a părului lui Devaki a fost slăbită. Kamsa se Întoarse și se uită pătrunzător la Vasudeva. „Ceea ce spui este adevărat. Te știu că pe un om de onoare și trebuie să te cred pe cuvânt. Mai mult decât atât, am căi și mijloace de a mă asigura că nu uiți de promisiunea ta. Du-te! Și ia-o și pe ea cu tine. Nu mai pot suport să-i văd chipul.”

Cu doar o clipă în urmă nu exista nimeni care să-i fie mai drag decât sora lui, iar acum nu era nimeni pe care să-l urască mai mult. Fără să privească înapoi, Kamsa a lăsat cuplul abandonat pe străzi și a plecat: în timp ce oamenii, tremurând de frică, i-au făcut loc să treacă. În exterior, aceștia au încetat să se mai bucure, dar în interior inimile lor se bucurau când se gândeau că sfârșitul său se apropie și au binecuvântat-o pe Devaki să aibă câte un copil în fiecare an, astfel încât timpul să treacă mai repede și al optulea copil, eliberatorul lor, să se nască mai curând. Copleșit de tristețe, Vasudeva și-a condus mireasa la casa lui, neînsoțit de muzică și dans. în urmă cu o oră, erau cuplul cel mai invidiat din întregul regat, iar acum, nimeni nu îndrăznea să se uite la ei. Rugăciunile oamenilor au primit răspuns și după un an, Devaki a dat naștere unui băiețel minunat. Cordonul ombilical abia ce a fost tăiat și Vasudeva a luat grăbit copilul și a mers la palatul lui Kamsa, neținând cont de rugămințile lui Devaki că ar trebui să i se permită să alăpteze copilul cel puțin o dată. Pentru un om înțelept, nu există nici un obiect la care nu se poate renunța și nici durere care să nu poată fi suportată.

Impresionat de felul în care Vasudeva și-a respectat cuvântul dat și de profundă lui liniște interioară, Kamsa a spus, „Fie ca acest copil să fie dus înapoi. El nu reprezintă o amenințare pentru mine. Doar la cel de-al optulea copil mi-a fost rânduit să mor. Du copilul înapoi la sora mea și spune-i că fratele ei nu este atât de crud cum crede ea.

Departe de a fi fericit cu această dovadă de clemență, Vasudeva era tulburat de întorsătura neașteptată a evenimentelor, pentru că știa bine cât de oscilantă este mintea celor răi. Într-o zi el ar vorbi într-un fel, iar în următoarea s-ar răzgândi; și până atunci ei ar fi deja atașați de copil. Ar fi fost mai ușor să se fi despărțit de copil acum, când stă liniștit și inocent în brațe, decât mai târziu, când va începe să zâmbească și să vorbească și să-și vânture micuțele sale brațe, agățându-se de gâtul și de inima lui, făcând astfel despărțirea cu mult mai sfâșietoare.

Așa gândea Vasudeva în timp ce pleca de la palat, cu capul aplecat, ținând în brațe copilul și încercând să nu se uite la el, încercând să nu-l iubească prea mult, pentru că era un om înțelept și știa că era mai bine să nu devină prea atașat de ceva de care ar fi putut fi în curând despărțit,

Astfel, au trecut șase ani cu o viteză uimitoare și în fiecare an cuplului i se năștea un alt băiat. Vasudeva își ducea fiecare copil la Kamsa, așa cum promisese, care i-l returna ca pe un cadou. Cei doi părinți aveau toate motivele să fie extrem de fericiți. Se aveau unul pe altul, aveau șase băieței minunați, fiecare mai frumos decât cel de dinaintea ultimului și s-au ținut deoparte de viața potrivită rangului lor, trăind cu discreție, fără a se amesteca în viața de la curte și în intrigile acesteia. Ei își taceau rugăciunile și se purificau prin jurăminte, posturi și o practică spirituală susținută pentru a se pregăti cum se cuvine pentru apariția celui de al optulea copil al lor, care era Domnul însuși. Dar tot timpul se simțeau că și cum toată viața lor atârna în echilibru pe marginea unei prăpăstii. Nimeni nu purea spune când delicatul echilibru ar putea fi afectat și ei ar fi fost aruncați în apele învolburate.

Tot în acea perioadă, înțeleptul Narada a mers la curtea lui Kamsa pentru a-și împlini rolul său în grăbirea venirii Domnului. Dacă regele Kamsa ar fi arătat semne de clemență, Domnul ar mai fi amânat momentul noii sale încarnări, pentru că numai atunci când răutatea ajunge la apogeu este necesară manifestarea unei astfel de încarnări. Deci, înarmat cu vina lui (lăuta), a intrat în camera de audiență a regelui. Kamsa abia de se uită la el, pentru că el nu considera că un cerșetor ca el, care umbla cântându-i laude lui Dumnezeu, ar fi demn de respect. Cu toate acestea, Narada, era neperturbat.

Ciupind coardele vina-ei lui, el a spus încet, „Am auzit, o, Rege, că nu te simți prea bine zilele astea, nu mai ești în formă maximă și puterea ta de observare nu mai este așa cum era înainte.

„Ce!”, a spus Kamsa, ridicându-se furios. „Ce te face să vorbești astfel de prostii? Nu m-am simțit mai bine în viața mea!”

Acum, că regele se ridicase, Narada i-a luat liniștit locul, neinvitat și a continuat să spună, amical: „Am auzit că ți-ai avut inamicul la îndemână și totuși l-ai lăsat să scape ca pe un pește viclean din cârligul unui pescar nepriceput.”

„Ai auzit greșit”, a strigat regele înfuriat. „Nu este nici un dușman, fie el mic sau mare, care să fi ajuns vreodată în mâna mea și care să fi trăit pentru a spune povestea. Dar ce poți ști tu, un simplu interpret de balade, despre faptele de vitejie?”

„Cred că memoria îți slăbește, o, Kamsa!”, îi spuse Narada zeflemitor. „Ai uitat profeția din momentul căsătoriei lui Devaki de ai permis ca șase dintre copiii ei să-ți scape din mână? Oare așa acționează un om experimentat?”

„Și de ce nu?”, strigă regele iritat. „Din moment ce pari să știi atât de multe despre profeție, ar trebui să știi, de asemenea, că aceasta facea referire la al optulea copil și nu la primul sau al șaselea sau oricare altul!”

„Sărmane Kamsa” îl compătimi Narada cu glas blând.

„Sunt atât de multe pe care tu nu le știi. Dar nu face greșeala de a-ți subestima dușmanul. El este Vishnu, maestrul magician, care poate înșela întreaga lume, făcând-o să creadă orice. El poate face opt într-unul și unul în opt. Dacă numeri de sus în jos, ultimul este al optulea, dar dacă numeri de jos în sus, ce se întâmplă? Primul devine al optulea. Și dacă îi pui într-un cerc și îi numeri, ce se petrece atunci? Oricare dintre ei ar putea fi cel de-al optulea! Locuiești într-un paradis al nebunilor, sărmane om, amăgit de un fals sentiment de securitate, care este exact ceea ce vrea El să simți. Mai mult decât atât, ar trebui să realizezi că totul este un mare complot pus la cale de deva-și (zei) pentru a îi ucide pe asura-și (demoni). Tu, o, Kamsa, ești marele asura din vechime, numit Kalanemi. Restul celor din clanul tău, cu câteva excepții, sunt toți deua-șu, implicați în acest complot puternic pentru a te anihila pe tine și pe toți cei asemeni ție. Din acest punct de vedere ești ignorant, sărmane Kamsa și de aceea, în cele din urmă, chiar dacă știu că mă disprețuiești, am venit să te avertizez, pentru că eu sunt un adevărat binevoitor pentru această lume. Nu doresc nimic altceva decât bunăstarea universului.

Spunând acestea, Narada a plecat în liniște, ciupind încetișor coardele vina-ei lui, la fel cum a venit, neanunțat și neînsoțit. El a lăsat în urmă un Kamsa șocat, înspăimântat de prostia lui de a lăsa șase copii să plece liberi. Nu era nici un moment de pierdut. Șase ani de nebunie trebuiau recuperați într-o singură zi. El și-a chemat toți consilierii malefici, pe Kesi, Putana și alții și a început o campanie în toată regula de suprimare a Yadava-șilor, cu sprijinul socrului său, Jarasandha, puternicul rege din Magadha. A urmat o campanie de teroare în care el i-a ucis fără milă pe toți cei pe care i-a suspectat a fi deva-și, astfel că era o mare panică printre toți oamenii buni și

Pag. 21 – 27