Cele patru doctrine principale ale noului Ierusalim

„Dumnezeu mi s-a revelat mie, slujitorului său, în acel an 1743 și mi-a deschis privirile spre lumea spirituală. M-a înzestrat atunci cu puterea de a comunica cu spiritele și cu îngerii. Începând de atunci, am adus la cunoștința oamenilor diferite taine, așa cum mi-au fost ele arătate și revelate.″

Swedenborg urmărește să explice și să argumenteze cu instrumentarul „științific″ inexprimabilul, anulând distanța tradițională dintre „cer″ și „pământ″, dintre "material" și "supranatural", între cele două orizonturi nu există o diferență calitativă, ci doar de frecvență de vibrație.

Între cele două părți complementare ale cosmosului sunt mii de legături, pe baza unui principiu al corespondențelor.
 

Prefața autorului ... 11

   1. Doctrina Noului Ierusalim despre Domnul
Capitolul I ... 13
întreaga Scriptură Sacră vorbește despre Domnul; iar Domnul este Cuvântul
Capitolul II ... 27
Prin împlinirea de către Domnul a tuturor Faptelor Legii se înțelege că El a împlinit toate Lucrările Cuvântului
Capitolului ... 31
Domnul a venit în Lume pentru a îngenunchea iadurile și pentru a preaslăvi Natura Sa Umană; iar Patimile Crucii au fost Ultima înfruntare prin care El a cucerit pe deplin Iadurile și a preaslăvit pe deplin Natura Sa Umană
Capitolul IV ... 37
Prin Patimile Crucii Domnul nu a luat Păcate, ci le-a răbdat
Capitolul V ... 43
Atribuirea Meritului Domnului nu este altceva decât Iertarea Păcatelor ce urmează Pocăinței
Capitolul VI ... 46
în cele privitoare la Umanitatea Divină* Domnul este numit Fiul lui Dumnezeu; iar în cele privitoare la Cuvânt, Fiul Omului
Capitolul VII ... 54
Domnul Și-a făcut Divină Natura Umană prin intermediul Divinului din El însuși și, prin aceasta, a devenit Una cu Tatăl
Capitolul VIII ... 69
Domnul este însuși Dumnezeu, de la Care provine Cuvântul și despre Care el vorbește
Capitolul IX ... 77
Dumnezeu este Unul, iar Domnul este Dumnezeu
Capitolul X ... 79
Sfântul Duh este Lucrarea Divină a Domnului și aceasta este Domnul însuși
Capitolul XI ... 89
Doctrina Crezului Athanasian este în conformitate cu Adevărul, dacă prin Trinitatea Persoanelor se înțelege Trinitatea acelei Persoane care este Domnul
Capitolul XII ... 96
în Apocalipsa, prin Noul Ierusalim se înțelege o Nouă Biserică

   2. Doctrina Noului Ierusalim despre Sfânta Scriptură
Capitolul I ... 103
Sfânta Scriptură, sau Cuvântul, este chiar Adevărul Divin
Capitolul II ... 106
Cuvântul ascunde o semnificație spirituală, rămasă necunoscută omului
Capitolului ... 128
Sensul literal al Cuvântului reprezintă baza, conținutul și suportul semnificației spirituale și â celei celeste
Capitolul IV ... 133
Din perspectiva semnificației literale a Cuvântului, Adevărul divin apare reprezentat în toată plenitudinea, sfințenia și puterea sa
Capitolul V ... 142
Doctrina bisericii derivă din semnificația literală a Cuvântului și este confirmată de aceasta
Capitolul VI ... 151
Semnificația literală a Cuvântului permite fuziunea omului cu Domnul și asocierea lui cu îngerii Săi
Capitolul VII ... 155
Cuvântul se regăsește în toate cerurile și este sursa înțelepciunii Divine
Capitolul VIII ... 157
Biserica există datorită Cuvântului. Natura ei depinde de înțelegerea Cuvântului
Capitolul IX ... 161
Cuvântul descrie până la ultimul detaliu al său fuziunea dintre Domnul și biserică, și implicit fuziunea dintre bine și adevăr
Capitolul X ... 169
Ereziile pot fi formulate pornind de la semnificația literală a Cuvântului, dar confirmarea lor este periculoasă
Capitolul XI ... 176
Domnul a venit în lumea noastră pentru a împlini toate afirmațiile din scriptură (Cuvânt), pentru ca acestea să devină astfel uri Adevăr Divin până la ultimele detalii
Capitolul XII ... 178
înaintea Cuvântului care există la ora actual în lume a mai existat un Cuvânt, care s-a pierdut
Capitolul XIII ... 181
Cuvântul le permite și celor din afara bisericii, care nu îl dețin, accesul la lumină
Capitolul XIV ... 185
Fără Cuvânt, nimeni nu ar putea cunoaște nimic în legătură cu Dumnezeu; cu cerul și cu iadul, cu viața de după moarte, și încă și mai puțin în legătură cu Domnul

   3. Doctrina Vieții pentru Noul Ierusalim, după preceptele Decalogului
Capitolul I ... 189
Credința înseamnă viață, iar viața credinței înseamnă să faci bine
Capitolul II ... 195
Nimeni nu poate face cu adevărat bine, de la el însuși
Capitolul III ... 200
Atât timp cât omul se leapădă de rău și nu pâcătuiște, el face bine, însă nu de la el, ci de la Dumnezeu
Capitolul IV ... 206
Atâta vreme cât evităm răul ca fiind păcat, înseamnă că iubim Adevărul
Capitolul V ... 210
Câtă vreme cineva evită răul ca fiind păcat, va avea credință și va fi un om spiritual
Capitolul VI ... 214
Decalogul ne învață ce rău reprezintă păcatele
Capitolul VII ... 219
Crime, adultere, furturi și minciuni de toate felurile, care sunt îndemnate de senzualitate, sunt faptele rele care ar trebui ocolite precum păcatele
Capitolul VIII ... 221
Iubirea pentru aproape înseamnă a privi uciderea de orice fel ca un păcat și a-l evita
Capitolul IX ... 224
Cel ce nu păcătuiște preacurvind se află de partea castității
Capitolul X ... 227
Cel ce nu păcătuiște furând se află de partea sincerității
Capitolul XI ... 230
Cel care nu păcătuiește mărturisind strâmb, acela se află de partea Adevărului
Capitolul XII ... 232
Nu este posibil ca păcatele să fie evitate, decât dacă le privim cu aversiune și luptăm împotriva lor
Capitolul XIII ... 235
Omul ar trebui să nu păcătuiască și să lupte împotriva păcatelor, de la el însuși
Capitolul XIV ... 237
Omul care se abține de la fapte rele doar pentru că știe că acelea sunt păcate, el nu renunță cu adevărat la a păcătui, ci o face doar de ochii lumii

   4. Doctrina Noului Ierusalim despre Credință
Capitolul I ... 241
Credința este recunoașterea interioară a adevărului
Capitolul II ... 245
Recunoașterea interioară a adevărului nu poate exista decât la cei care sunt caritabili
Capitolului ... 249
Cognițiile referitoare la adevăr și bine nu sunt în legătură cu credința, înainte ca omul să fie caritabil; dar ele reprezintă o acumulare din care poate lua naștere credința bazată pe caritate
Capitolul IV ... 253
Principiile universale ale credinței creștine
Capitolul V ... 254
Principiile universale ale credinței din zilele noastre
Capitolul VI ... 257
Natura credinței care este separată de caritate
Capitolul VII ... 259
Cei a căror credință este separată de caritate sunt reprezentați în Sfânta Scriptură de filisteni
Capitolul VIII ... 261
Cei a căror credință este separată de caritate sunt simbolizați în Apocalipsă de balaur
Capitolul IX ... 265
Cei aflați în credința separată de caritate sunt numiți capre în Daniel și în Matei
Capitolul X ... 271
Credința separată de caritate distruge Biserica și tot ceea ce este în legătură cu ea

1. DOCTRINA NOULUI IERUSALIM DESPRE DOMNUL

Capitolul 1

Întreaga Scriptură Sacră vorbește despre Domnul; iar Domnul este Cuvântul .

1. Citim în Ioan:

La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața și viața era lumina oamenilor: și lumina luminează în întuneric, dar întunericul n-a înțeles-o. (Ioan 1:1-5)

Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl, plină de grație și adevăr. (Ioan 1: 14)

Odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. (Ioan 3: 19)

Câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fiii luminii [ ... ] Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. (Ioan 12: 36,46)

Din aceste pasaje este. evident că Domnul este Dumnezeu în eternitate și că Dumnezeu Însuși este Domnul care S-a născut în lume. Căci se spune că Cuvântul era cu Dumnezeu și că Dumnezeu era Cuvântul; de asemenea, se spune că fără El nimic n-a fost făcut din ceea ce a fost făcut; și iarăși, se spune că Cuvântul a devenit trup... și oamenii L-au privit.

De ce Domnul este numit Cuvântul este foarte puțin înțeles în Biserică. El este numit Cuvântul deoarece Cuvântul semnifică Adevărul Divin sau Înțelepciunea Divină; și Domnul este însuși adevărul Divin sau însăși Înțelepciunea Divină. Din acest motiv El mai este numit și Lumina, despre care de asemenea se spune că a venit în lume. Întrucât Înțelepciunea Divină și Iubirea Divină sunt una, iar în Domnul au fost una din eternitate, se mai spune și că „în El era viața și viața era lumina oamenilor”: viața este Iubirea Divină și lumina este Înțelepciunea Divină. La această unitate se referă afirmați a că la început Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Cu Dumnezeu înseamnă în Dumnezeu, căci înțelepciunea este în iubire și iubirea în înțelepciune.

În alt loc din Ioan se spune:

Și acum, o Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți, cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea. (Ioan 17: 5)

La Tine Însuți înseamnă în Tine Însuți. Astfel, se mai spune: „și Cuvântul era Dumnezeu”; și în altă parte, că Domnul este în Tatăl și Tatăl în El; și, de asemenea, că Tatăl și El sunt una.

Acum, întrucât Cuvântul este Înțelepciunea Divină a Iubirii Divine, rezultă că el este Însuși Iehova și astfel Domnul, prin care toate au fost făcute din câte au fost făcute; căci toate au fost create de la Iubirea Divină prin intermediul Înțelepciunii Divine.

2. Cuvântul despre care se vorbește aici în mod specific este același cu cel care s-a manifestat prin Moise, prin Profeți și prin Evangheliști, fapt care rezultă cu claritate din aceea că acest Cuvânt este însuși Adevărul Divin, din care apare toată înțelepciunea îngerilor și inteligența spirituală a oamenilor. Căci îngerii au în ceruri exact același Cuvânt pe care îl au oamenii pe pământ; cu singura mențiune că în lume, la oameni, el este natural, pe când în ceruri este spiritual. Mai mult, întrucât Cuvântul este Adevărul Divin, el face să apară ceea ce este Divin; și el este nu doar de la Domnul, ci este deopotrivă Domnul Însuși. Întrucât acest Cuvânt este Însuși Domnul, toate lucrurile în general și în particular ale Cuvântului – sunt scrise doar cu privire la El: de la Isaia și până la Maleahi nimic nu există care să nu fie despre Domnul sau, în sens contrar, împotriva Domnului,

Faptul că așa stau lucrurile n-a fost observat până acum de nimeni; cu toate acestea, oricine poate observa aceasta dacă este conștient de acest lucru, se gândește la el în timp ce citește și mai știe că în Cuvânt nu există doar un sens natural, ci și un înțeles spiritual; și că, în această accepțiune spirituală, prin numele de persoane și de locuri se indică ceva ce ține de Domnul și, deci, ceva legat de cer sau de Biserica Lui ori ceva de sens contrar. Acum, întrucât toate lucrurile în general și în particular, ale Cuvântului sunt legate de Domnul și întrucât Cuvântul, fiind Adevăr Divin, este Domnul, apare clar de ce se spune „și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi și noi am privit slava Lui”; de asemenea, apare clar de ce se spune „câtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fiii luminii [ ... ] Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric”. Lumina este Adevărul Divin și, deci, Cuvântul. În consecință, oricine, chiar și în ziua de astăzi, care, în timp ce citește Cuvântul, se gândește numai la Dumnezeu și se roagă Lui, primește lumina.

3. De asemenea, se va enunța aici, în câteva cuvinte, despre ce se vorbește în general și în particular cu privire la Domnul în toți Profeții Vechiului Testament, de la Isaia și până la Maleahi:

1. Domnul va veni în lume la plinirea vremii; adică, atunci când El nu va mai fi cunoscut de către iudei și, deci, când nimic nu va mai fi rămas din Biserică; și dacă El nu va veni atunci în lume și nu Se va revela, omenirea va pieri în moartea veșnică; așa cum El Însuși spune în Ioan:

Dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre. (Ioan 8: 24) 2. Domnul va veni în lume pentru a realiza o ultimă judecată și a supune iadurile care atunci vor predomina. Aceasta se produce prin lupte, adică prin ispitele admise în Natura Sa Umană. de la mamă, și apoi prin biruințele continue; iar dacă iadurile nu ar fi astfel biruite, nici un om n-ar putea fi mântuit.

3. Domnul va veni în lume pentru a-Și slăvi Natura Umană, adică pentru a o uni cu Natura Divină care era în El de la concepție.

4. Domnul va veni în lume pentru a pune bazele unei noi Biserici, care Îl va recunoaște ca Izbăvitor și Mântuitor și care, prin iubire și credință față de El, va fi izbăvită și mântuită.

5. De asemenea, el va face după aceea ordine în rai, pentru ca acesta să fie una cu Biserica.

6. Patimile crucii vor fi ultima luptă sau ispită, iar prin intermediul ei El va birui complet iadurile și Își va slăvi deplin Natura Umană.

Faptul că Cuvântul nu vorbește despre nici un alt subiect se va vedea în micul tratat ce va urma, privitor la SFÂNTA SCRIPTURÃ.

4. Mărturie la aceasta voi aduce, în acest prim capitol, doar acele pasaje din Cuvânt unde se vorbește despre ziua aceea, în ziua aceea și în vremea aceea, unde zi și vreme se referă la Venirea Domnului.

În Isaia:

Se va întâmpla în ultimele zile că muntele (casei) lui Iehova – va fi întemeiat în vârful munților. (2:2)

Doar Iehova va fi înălțat în ziua aceea.

Ziua lui Iehova Savaot va fi asupra tuturor celor care sunt mândri și trufași. (2:11,12)

În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și de aur. (2:20)
În ziua aceea Domnul Iehova le va lua podoabele. (3:18)

În ziua aceea se va arăta mlădița lui lehova în podoabă și în slavă. (4:2)
ÎN VREMEA ACEEA VA FI UN VUIET ÎMPOTRIVA LUI ȘI TOȚI VOR ARUNCA PRIVIREA SPRE PÃMÂNT ȘI, IATÃ, ÎNTUNERIC ȘI NELINIȘTE, ȘI LUMINA SE VA ÎNTUNECA ÎNTOCMAI CA O NOAPTE. (5:30)

În vremea aceea Iehova va rade trecerile râului.

În vremea aceea [omul] va hrăni [o junincă și două oi]. (7:20,21)
În vremea’ aceea tot locul va fi... plin de spini și de bălării. (7: 23)
Ce veți face în acea vreme de cercetare... care va veni? (10:3)

În vremea aceea... Israel... se va sprijini pe Iehova, Sfântul lui Israel, întru adevăr, (10:20)

În vremea aceea va exista o rădăcină din Iesei, care va fi ca un steag pentru popoare; [V.T. pe ea] o vor căuta popoarele și sălașul Lui va fi plin de slavă.

Mai ales în acea vreme Domnul va căuta din nou pe cei rămași din poporul Său. (11:10,11)

În vremea aceea veți zice: 0, Iehova, Te voi lăuda. [ ... ] În vremea aceea vei zice: Lăudați-L pe Iehova, chemați numele Lui. (12:1,4) Vremea lui Iehova este aproape; ea va veni ca o pustiire de la Shaddai – [V.T. cel Atotputernic]. (13:6)

Voi scutura cerul și pământul se va clătina din locul lui în ziua pustiirii și mâniei Lui. (13:13)

Vremea este aproape și va veni, iar zilele ei nu vor zăbovi! (13:22)
Va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacov se va împuțina. (17:4)

În vremea aceea omul își va întoarce privirea către Ziditorul său și ochii... către Sfântul lui Israel. (17:7)

În vremea aceea, cetățile de adăpost vor fi precum ramurile pustiite. (17:9).

În vremea aceea va fi unjertfelnic în mijlocul pământului Egiptului. (19:18,19)

În vremea aceea va fi un drum din Egipt până în Asiria, iar Israel va fi .. în mijlocul pământului. (19:23, 24)

Locuitorii insulei vor zice în ziua aceea: Iată; izbăvirea noastră. (20:6)

O zi de tulburare, de zdrobire și de ului re de la Domnul Iehova Savaot. (22:5)

În ziua aceea... Iehova va pedepsi oștirea celor de sus și împărații pământului.

După multe zile vor fi ei cercetați. Luna se va uimi și soarele se va rușina. (24: 21-23)

În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în pământul lui Iuda: «Avem o cetate întărită.» (26:1)

În vremea aceea Iehova va cerceta cu sabia Sa. în ziua aceea i se va răspunde [V.T. cânta] ei: «O vie cu vin pur.» (27:1,2)

În vremea aceea, Iehova Savaot va fi o cunună de glorie și o diademă. (28:5)

Și în vremea aceea surzii vor auzi cuvintele Cărții și ochii celor orbi vor vedea... în întuneric. (29:18)

Vor fi ... pâraie de apă în ziua măcelului groaznic, când turnurile vor cădea. Mai mult, lumina lunii va fi precum lumina soarelui... în ziua când Iehova va lega rana poporului Său. (30:25,26)

Ziua răzbunării lui Iehova și anul răsplăților Sale. (34:8)

Aceste două lucruri vor da peste tine... într-o singură zi: pierderea copiilor și văduvia. (47:9)

Poporul Meu va cunoaște numele Meu; ei vor ști în ziua aceea că Eu sunt Cel care zice: Iată-Mă! (52:6)

Iehova M-a uns ... să vestesc anul bucuriei celei bune [V.T. anul acceptabil] a lui Iehova și ziua răzbunării Dumnezeului nostru; să mângâi pe cei îndoliați. (61:1,2)

Ziua răzbunării este în inima Mea și anul răscumpărării Mele a sosit. (63:4)

În Ieremia:

În zilele acelea nu vei mai spune [V.T. nu se va mai spune]:

Chivotul așezământului lui lehova. În vremea aceea Ierusalimul se va numi tronul lui lehova. În zilele acelea casa lui Iuda va merge la casa lui Israel. (3:16-18)

În ziua aceea... va încremeni inima regelui și inima căpeteniilor; preoții se vor îngrozi și profeții [se vor minuna]. (4:9)

Ei vor cădea printre cei ce cad în ziua cercetării lor. (8:12)

Iată, vin zile când voi cerceta pe toți cei tăiați [V. T. și pe cei netăiați] împrejur. (9:25)

Nu va scăpa nici unul din ei; căci voi aduce nenorocirea asupra lor... în anul când îi voi pedepsi. (11:23)

Pag. 13 – 17