Adevăr Divin
Neuroștiința iluminării
Activează-ți creierul!
| Timp de milenii, oamenii au căutat să descopere metodele prin care se pot ilumina. Din descrierile care au ajuns până la noi – călugări așezați pe pernele lor de meditație, măicuțe care se roagă în genunchi, șamani aflați în comuniune cu universul – reiese că această stare subtilă este rezervată unui număr restrâns de oameni. Însă acum, neurologul David Perlmutter și antropologul și șamanul Alberto Villoldo și-au unit forțele, pentru a explora elementele comune ale specialităților lor, în scopul de a face din iluminare, o stare la care poate ajunge toată lumea. |
35.00 26.25 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Timp de milenii, oamenii au tot căutat să descopere Lumina. Din descrierile ajunse până la noi – călugări așezați pe perne de meditație, călugărițe îngenuncheate în rugăciune, șamani aflați în comuniune cu Universul –, se pare că această stare subtilă le este rezervată numai câtorva aleși. Însă neurologul David Perlmutter și antropologul și șamanul Alberto Villoldo și-au unit forțele pentru a explora elementele comune din specializările lor, cu scopul de a face din iluminare o stare accesibilă pentru oricine. Unificând lumile științei și spiritului, multă vreme separate, Perlmutter explorează incitantele fenomene ale neurogenezei și ale sănătății mitocondriale, iar Villoldo contribuie la acest efort prin vasta sa cunoaștere a practicilor șamanice și spirituale. Împreună, ei distilează cele mai puternice instrumente din fiecare disciplină pentru a crea programul Activează-ți creierul!, un plan în cinci săptămâni ce ajută creierul să se pregătească pentru iluminare. Cu sfaturi despre nutriție, suplimente alimentare, exerciții fizice, practici șamanice, meditații și vizualizări, Neuroștiința iluminării te ghidează pas cu pas către pacea interioară, extinderea intuiției și potențarea creativității! Prin unirea lumilor – multă vreme separate – ale științei și spiritului, Perlmutter explorează interesantul fenomen al neurogenezei și al sănătății mitocondriale, iar Villoldo contribuie la acest efort, prin vasta sa cunoaștere a practicilor șamanice și spirituale. Împreună, au extras cele mai eficiente instrumente din fiecare disciplină, pentru a crea programul „Activeaza-ți creierul” – un plan inovator, desfășurat pe durata a cinci săptămâni, ce ajută la pregătirea creierului pentru starea de iluminare.Cu ajutorul consilierii în alimentație, suplimentelor nutritive, exercițiilor fizice, practicilor șamanice, meditației și vizualizării, Perlmutter și Villoldo îi ghidează pe cititori, pas cu pas, printr-un program menit să-i ajute să-și curete mințile de traumele trecutului și să se deschidă către trăirea păcii lăuntrice, a intuiției extinse și a extraordinarei creativități ce definesc experiența iluminării. „Aceasta este cartea pe care am așteptat-o cu toții! Folosind informații de ultimă oră, pe înțelesul tuturor, Alberto Villoldo și David Perlmutter au țesut, cu măiestrie, știința secolului al XXI-lea cu înțelepciunea indigenă din trecut, dezvăluind care este „veriga lipsă″ din povestea modernă despre viața – rolul pe care îl joacă sănătatea creierului nostru în calitatea experienței noastre spirituale. Astfel, autorii ne oferă o înțelepciune practică, pe care o putem folosi pentru a aduce rapid forța, în viețile noastre! Această carte este o lectură obligatorie pentru cei care vor, în mod serios, să se îndeparteze de ideile convenționale legate de iluminare și de felul în care aceasta poate fi dobândită.” |
Cuprins:
Cuvinte de apreciere pentru Neuroștiința iluminării ... 5 |
Fragment:
Capitolul 1 Neuro știința iluminării
Poate, oare, neuroștiința să îndeplinească promisiunile r făcute de către religie: eliberarea de suferință, de violență, de lipsuri și boli? Poate, oare, neuroștiința să ne conducă spre o viață în care să domnească sănătatea, pacea și abundența? Promisiunile religiilor lumii sunt atât de universale, încât este foarte probabil ca dorința de bucurie, de pace lăuntrică și de bunăstare să fie parte integrantă a creierului uman și să fi devenit un instinct social la fel de puternic ca și impulsul de a procrea. Biblia, Coranul. scripturile budiste și hinduse Dar dacă harul, samadhi și iluminarea au o bază reală în științele biologice? Dacă sunt stări de o ordine și complexitate superioare, create de circuitele programabile din creier? Dacă aceste circuite pot face posibilă atingerea permanentă a bucuriei, a păcii lăuntrice, a sănătății și a stării de bine, acum, în această lume fizică – nu într-un viitor îndepărtat sau după moarte? MATRICEA ENERGETICÃ În anii 1930, șamanii Dogon, din vestul Africii, i-au informat pe doi antropologi francezi că există un soare însoțitor al lui Sirius, Steaua Câinelui. Acest corp ceresc nu poate fi văzut cu ochiul liber, iar șamanii nu aveau acces la telescoape sofisticate. Totuși, ei au descris acest corp ceresc ca fiind extrem de greu, orbitând în jurul lui Sirius, într-un tipar eliptic, al cărui ciclu complet necesita o durată de o jumătate de secol. Patruzeci de ani mai târziu, astronomi echipați cu telescoape puternice au identificat steaua și au numit-o Sirius B. Sunt multe alte exemple ale descoperirii unor cunoștințe aparent imposibile. De exemplu, înțelepții Amazonului susțineau că, după ce posteau și se rugau, în timpul căutării viziunilor, erau învățați de către plante cum să prepare eurara – un preparat care conține o neurotoxină utilizată la vânătoare, dar și în anesteziile moderne. Curara conține otrăvuri mortale din tulpina de Stryehnos toxifera (familia Loganiaeeae) și din florile plantelor aparținând familiei Menispermaeeae, în special Chondrodendron tomentosum. Cea mai obișnuită metodă de preparare este să coci la foc mic, ceea ce se obține prin raderea scoarței de Stryehnos și Menispermaceae, timp de exact 75 de ore, după care mixtura devine o pastă siropoasă, închisă la culoare. În timpul coacerii, dacă vaporii săi dulci, înmiresmați, ar fi inhalați, mușchii implicați în respirație s-ar relaxa și ar înceta să mai funcționeze, rezultând moartea spontană prin asfixiere. Cei care o prepară îi urmăresc procesul de coacere de la o distanță sigură, pentru a evita inhalarea vaporilor. Victima otrăvirii prin eurara este îngrozitor de conștientă de faptul că nu mai respiră și asistă lucid la intrarea corpului în convulsii, fiind incapabilă să se miște sau să strige după ajutor. Surprinzător, totuși, după ce este preparată, eurara poate fi atinsă în siguranță și poate fi chiar făcută pastă – o pastă care este inofensivă, chiar și dacă e înghițită. Dar dacă ajunge în contact direct cu sângele, curara este mortală – mai ales atunci când otrava e aplicată pe vârfurile săgeților, care străpung pielea victimelor. Cum puteau, oare, șamanii să fi aflat despre acest efect? Este imposibil, din punct de vedere statistic, să descoperi formula pentru curara, prin metoda aproximări lor succesive – ceea ce întărește afirmația șamanilor că au obținut această informație din lumea naturală – din biosfera însăși – accesând un câmp invizibil, care străbate întreaga viață. Această rețea a vieții, pe care ei o numesc Mama Divină, este un sistem de energie vie, ce susține și informează toate creaturile. Este, în esență, o matrice de energie care leagă toate ființele vii. Acest concept își face loc în mințile comunității științifice. Oamenii de știință încep să reconsidere și noțiune a spațiului ca un vid imens. În schimb, un număr din ce în ce mai mare de fizicieni postulează că spațiul nu este gol, ci plin de energie: radiații cosmice provenind de la Big Bang, câmpuri electromagnetice pulsatile și gravitație. S-ar putea, oare, ca această energie să fie și un vast depozit de informație? FEMININUL, DE-A LUNGUL ISTORIEI Popoarele antice au recunoscut și au venerat puterea divinului feminin în multiplele lui forme, cum ar fi Mama Divină a șamanilor. Timp de milenii înainte de apariția alfabetului, culturile de pe întreg globul - de la Valea Indusului, până în Europa Centrală – au sărbătorit Zeița. În India, Kali a fost mult timp venerată ca Marea Mamă și realitatea supremă. În Grecia, Hera reprezenta o zeitate-mamă mult mai veche, legată probabil de zeitatea sumeriană Inanna – în vreme ce zeița Demeter, venerată în timpul Misterelor Eleusine, era Marea Mamă a însămânțării și a strângerii recoltelor. De-a lungul Europei Centrale, cele mai timpurii reprezentări ale Marii Mame sunt bucăți de piatră și os – denumite, colectiv, figurine Venus. Cea mai cunoscută dintre acestea este Venus de la Willendorf, un simbol al fertilității cu sâni și șolduri mari, numită după satul din Austria Centrală, lângă care a fost descoperită. Această statuetă a fost sculptată acum aproape 25.000 de ani, din calcar și pictată cu ocru roșu, care nu era originar din zonă, sugerând faptul că a fost, probabil, un prinos adus din altă parte, de către un pelerin. Figurine asemănătoare au fost găsite în întreaga zonă, într-un număr atât de mare, încât unii antropologi sunt convinși că indică o perioadă când forma feminină era unica reprezentare a Divinului. Marija Gimbutas, un arheolog cunoscut pentru cercetările sale asupra culturilor neolitice ale Europei, oferă dovezi convingătoare că ținutul central al Europei a fost invadat, odinioară, de popoarele indo-europene, provenite din zonele care constituie, astăzi, teritoriul Ucrainei și Rusiei de sud. Războinici de temut, acești invadatori ce călăreau pe cai proaspăt îmblânziți, i-au învins cu ușurință pe fermierii neolitici, veneratori ai Zeiței. Acești invadatori erau cunoscuți drept membri ai culturii Securea de Luptă, deoarece plasau în mormântul bărbaților, ca element caracteristic, o secure de luptă din piatră – care, la acea vreme, era inutilă ca armă, având doar valoare simbolică. Când popoarele Securii de Luptă au sosit în Europa, în jurul anului 3000 î.Ch., ele au înlocuit mitologiile Marii Mame, cu cele ale unei zeități masculine, iar reprezentarea divinului a devenit falusul sau pomul vieții. Zeitatea principală în panteonul indo-european este Dyeus, Zeul Cerului, care era numit Cerul Tată sau Tatăl Strălucitor. Numele Dyeus este rădăcina cuvântului latin pentru zeitate, deus. În Grecia, Dyeus a devenit Zeus, iar în Roma, Jupiter. PIERDEREA FEMININULUI Odată cu primele tăblițe cuneifonne sumeriene, scrierea Indusului și hieroglifele egiptene, în jurul anilor 3000-2500 î.Ch., la începutul Epocii Bronzului, scribii acelei perioade au început să înregistreze poveștile liderilor militari și cântecele poeților. Cronicile evenimentelor istorice erau, de acum, considerate dovezi de necontestat și au început să înlocuiască legendele – care erau un amestec de realitate și mit, transmise de la o generație la alta, printr-o bogată tradiție orală. Zeii masculini ai cerului și raiului – precum Zeus, Iahve, Thor și Shiva – au început să domine tradițiile legate de zeițe. Oamenii nu mai considerau natura o manifestare a divinității, ci o resursă: pădurile existau doar pentru construirea de case și corăbii, solul exista doar pentru culturi, iar animalele trebuiau să fie crescute pentru hrană. Viziunea mecanicistă a naturii a început să prevaleze, pe măsură ce alchimiștii au făcut loc chimiștilor, iar astrologii, astronomilor. Odată cu apariția fizicii newtoniene, la sfârșitul anilor 1600, orice forță, care nu putea fi explicată de știință, era respinsă ca fiind o superstiție. Medicina occidentală s-a născut din această viziune asupra lumii. În loc să se bazeze pe remedii naturale pentru a vindeca suferințele corpului, medicii au apelat la medicamente sintetice și la chirurgie. Viziunea științifică asupra lumii a înlocuit lumea misterioasă a anticilor. Inventarea microscopului le-a permis oamenilor de știință să cerceteze ceea ce se credea, odinioară, că erau „spirite” invizibile, care provocau bolile și să le catalogheze drept microbi. Mai târziu, cercetătorii au descoperit codul genetic și au început să susțină teza că oamenii simpli ar putea controla sănătatea, în același fel în care au controlat natura. Geneticienii și chimiștii au găsit modalități de a manipula genele și de a învinge bolile, cu ajutorul medicamentelor prescrise. În ziua de azi, medicii occidentali par concentrați peste măsură să reacționeze din reflex la problemele fizice despre care cred că se află la baza bolilor de care suferă pacienții lor. Totuși, fie că este vorba despre un agent infecțios, sau de un dezechilibru chimic, mult prea des, atât medicul, cât și pacientul, privesc rețeta ca pe singurul mijloc de a trata o boală, ignorând astfel problema mult mai profundă, a unicității unui pacient. O ÎNTOARCERE LA FEMININ Și totuși, balanța a început să se încline din nou către credința într-un univers interconectat și în importanța divinului feminin. Oamenii de știință contemporani – inclusiv Erwin Schrodinger, câștigător al Premiului Nobel, Humberto Maturana, specialist în neuroștiințe și fizicianul Francisco Varela – au sugerat inter-relaționarea tuturor particulelor din univers. Putem să găsim dovezi ale acestei inter-relaționări în fizică, într-o proprietate cunoscută sub numele de entanglare. Dovezile arată că, atunci. Când două particule sunt create împreună – așa cum se întâmplă în degradarea radioactivă a altor particule – ele rămân legate între ele, sau entanglate, indiferent de distanța la care se află una de cealaltă. Variabilele stării fiecărei particule rămân nedeterminate, până când acestea sunt observate și măsurate. De exemplu, când o particulă entanglată are o sarcină pozitivă, perechea sa va avea o sarcină negativă. Dacă inversăm sarcina uneia, se va petrece o inversiune spontană și în cealaltă. Aceasta sfidează legile Teoriei relativității generalizate, deoarece implică faptul că un semnal călătorește cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Totuși, conceptul de entanglare are legătură cu legile mecanicii cuantice, care descriu un univers în care interacțiunile la distanță nu sunt doar permise, ci sunt chiar ceva obișnuit. Se presupune că mecanica cuantică se aplică doar particulelor subatomice, deoarece Un model științific, acceptat în mod curent, afirmă că starea de conștiință apare ca rezultat al puterii computaționale – capabilitatea de procesare a informației – a creierului uman. Hameroff studiază microtubulii, care sunt principalele componentele structurale ale celulei și care transportă nutrimentele de la corpul celular, către axonul terminal. În cercetarea lui, Hameroff a observat că anestezia acționează prin afectarea microtubulilor neuronali. Corelația dintre conștiință și puterea computațională l-a făcut pe Hameroff să se gândească la faptul că acești microtubuli ar putea, în realitate, să acționeze ca niște module de procesare a informației – ceea ce ar amplifica estimările curente ale puterii computaționale umane de peste un milion de ori. Iar dacă lucrurile ar sta așa, puterea computațională, în sine, ar putea să le ofere oamenilor „lățimea de bandă” mentală, necesară comunicării conștiente cu biosfera – adică, accesarea informației universului nostru interconectat. Prin cercetări de felul acesta, oamenii de știință găsesc modele pentru a elucida ceea ce șamanii și clarvăzătorii au explicat în mod atât de simplu și de elegant, în trecut, drept capacitatea de a avea un dialog activ cu întreaga natură. MINTEA COMPUTAȚIONALÃ Numărul de neuroni din creier este de 10 la puterea a 11-a – adică 1 urmat de 11 zerouri, sau 100 de miliarde! Faptul că fiecare neuron mare are aproape 10.000 de sinapse și o rată de transmisie a impulsurilor de aproape 1.000 pe secundă, înseamnă Pag. 25 – 31 |