Creierul și inteligența emoțională

Așa cum ne naștem cu un ADN unic, tot astfel fiecare dintre noi are propriul Stil Emoțional, format, în concepția lui Richard Davidson, din șase dimensiuni: Atenția, Perspectiva, Reziliența, Conștiința de Sine, Sensibilitatea la Context și Intuiția Socială. împreună, ele determină ceea ce numim inteligența emoțională, iar combinarea lor în proporții diferite explică de ce fiecare dintre noi răspunde într-un mod propriu la evenimentele din viața sa.

După 30 de ani de studiu al chimiei creierului, Davidson ne dezvăluie modul în care tiparele noastre cerebrale ne pot schimba viața și ce putem face pentru a ne îmbunătăți răspunsurile emoționale, folosind în acest scop inclusiv meditația. Printr-o analiză aprofundată a legăturii minte-corp, precum și a unor boli precum autismul și depresia, autorii trec dincolo de psihologie și de neuroștiință și ne învață cum să atingem starea de bine și să avem o viață împlinită.

Introducere. O cercetare științifică ... 9

1. Creierul fără mărime universală ... 21
2. Descoperirea Stilului Emoțional ... 36
3. Evaluarea Stilului tău Emoțional ... 72
4. Baza cerebrală a Stilului Emoțional ... 100
5. Cum se dezvoltă Stilul Emoțional ... 130
6. Legătura minte-creier-corp sau cum influențează Stilul Emoțional sănătatea ... 158
7. Normal și anormal și când "a fi diferit" devine patologic ... 189
8. Creierul plastic ... 220
9. Un fel de "conving out" ... 238
10. Călugărul din mașină ... 264
11. Remodelarea sau exerciții inspirate din domeniul neurologiei pentru a-ți schimba Stilul Emoțional ... 297

Mulțumiri ... 332
Note ... 338
Index ... 353

1 . CREIERUL FÃRÃ MÃRIME UNIVERSALÃ

În cazul în care crezi ceea ce spun cele mai multe cărți de dezvoltare personală, majoritatea articolelor de popularizare a psihologiei sau terapeuți invitați la show-uri de televiziune, probabil presupui că felul în care oamenii răspund evenimentelor majore din viață este destul de predictibil. Potrivit acestor „experți”, cei mai mulți dintre noi sunt afectați de o anumită experiență cam la fel – există un proces de doliu prin care trece fiecare, există o succesiune de evenimente când ne îndrăgostim, există un anumit răspuns când suntem părăsiți și există moduri cât se poate de standard în care fiecare persoană reacționează față de nașterea unui copil, lipsa de apreciere la serviciu, un volum de muncă greu de suportat, provocările creșterii adolescenților și schimbările inevitabile care apar odată cu îmbătrânirea. Aceiași experți recomandă încrezători anumiți pași pe care îi putem face cu toții ca să ne re căpătăm echilibrul emoțional, să facem față unei greutăți în viață sau în dragoste, să devenim mai mult (sau mai puțin) sensibili, să ne descurcăm cu aplomb în caz de anxietate, altfel spus să devenim tipul de oameni care ne-ar plăcea să fim.

Însă cei peste 30 de ani pe care i-am petrecut în cercetare arată că aceste supoziții de tip mărime universală sunt chiar mai puțin valide în sfera emoției decât sunt în medicină. În aceasta din urmă, oamenii de știință au descoperit că ADN-ul unei persoane modelează felul în care aceasta va răspunde la medicamentele prescrise (între altele), anunțând o eră a medicinei personalizate, în care tratamentul pe care un pacient îl primește pentru o anumită boală va fi diferit de cel pe care îl primește un alt pacient pentru aceeași boală – dintr-un motiv fundamental, și anume că genele a doi pacienți nu sunt identice. (Un exemplu important în acest sens: doza de anticoagulant Warfarin pe care un pacient o poate lua în siguranță cu scopul de a împiedica formarea unor cheaguri de sânge depinde de cât de repede genele pacientului metabolizează medicamentul.) Când vine vorba despre felul în care oamenii răspund la ceea ce le scoate viața în cale și despre modul cum își pot educa și dezvolta capacitatea de a simți bucuria, de a forma relații de dragoste, de a face față obstacolelor și, în general, de a duce o viață plină de sens, recomandarea trebuie să fie la fel de personalizată. În acest caz, motivul nu este doar că ADN-urile noastre diferă – deși sigur nu sunt la fel, iar ADN-ul cu siguranță ne influențează trăsăturile emoționale –, ci că tiparele noastre de activitate cerebrală diferă. La fel cum medicina de mâine va fi modelată de descifrarea ADN-ului pacienților, tot așa psihologia de astăzi poate fi modelată de înțelegerea tiparelor activității creierului care stau la baza trăsăturilor emoționale și a stărilor ce ne definesc pe fiecare dintre noi.

În cursul carierei mele de cercetător în neuroștiință, am văzut mii de oameni cu experiențe de viață similare răspunzând în moduri extrem de diferite la același tip de eveniment din viața lor. Unii sunt rezistenți la stres, de exemplu, în timp ce alții se prăbușesc emoțional. Aceștia din urmă devin anxioși, depresivi sau incapabili să se descurce în condiții potrivnice. Cei rezistenți sunt cumva capabili nu doar să facă față, ci chiar să beneficieze de pe urma anumitor evenimente stresante și să transforme adversitatea într-un avantaj. Aceasta este, pe scurt, enigma care mi-a impulsionat cercetarea. Am vrut să aflu ce determină felul în care cineva reacționează față de un divorț, față de moartea unei persoane dragi, în cazul pierderii unui loc de muncă sau față de orice alt necaz, dar și ce anume determină modul în care oamenii reacționează față de un triumf în carieră, față de cucerirea inimii adevăratei iubiri, în situația în care își dau seama că un prieten ar trece prin foc pentru ei, precum și față de alte surse de fericire. De ce și cum diferă atât de mult oamenii în răspunsurile lor emoționale față de suișurile și coborâșurile vieții?

Răspunsul care a apărut în urma eforturilor pe care le-am depus este că oameni diferiți au Stiluri Emoționale diferite. Acestea sunt constelații de reacții emoționale și răspunsuri de adaptare care diferă în ceea ce privește natura, intensitate a și durata. Așa cum fiecare persoană are amprente unice și o față unică, fiecare dintre noi are un profil emoțional unic, care face atât de mult parte din cine suntem, încât cei care ne cunosc bine pot adesea să prevadă cum vom răspunde unei provocări emoționale. Stilul meu Emoțional, de exemplu, este destul de optimist și voios, sunt dornic să fac față unor provocări, sunt rapid în recuperare ‚de pe urma adversității, dar uneori sunt predispus la îngrijorare față de lucruri pe care nu le pot controla. (Mama mea, surprinsă de dispoziția mea solară, obișnuia să îmi spună „joy boy”.) Stilul Emoțional este motivul pentru care o persoană își revine destul de repede după un divorț dureros, în timp ce alta se împotmolește în autoînvinuire și disperare. Este motivul pentru care un frate își revine în urma pierderii locului de muncă, pe când celălalt nu se simte bun de nimic ani de zile după aceea. Din aceeași cauză, un tată ridică din umeri atunci când un arbitru din Liga de Baseball pentru Juniori o oprește greșit pe fiica sa (aflată într-o poziție corectă!), în timp ce altul sare de pe scaun și urlă la arbitru până i se învinețește fața. Stilul Emoțional este motivul pentru care o prietenă este un adevărat izvor de consolare pentru cei din cercul ei de prieteni, în timp ce alta este mai puțin prezentă – emoțional și fizic – ori de câte ori prietenii sau familia ei au nevoie de compasiune și de sprijin. De aceea, unii pot citi limbajul trupului și tonul vocii ca de pe un panou publicitar, în timp ce, pentru alții, acest limbaj nonverbal este o limbă străină. Tot din acest motiv, unele persoane au acces la propriile stări de spirit, sentimente și stări fizice, în timp ce altele nici măcar nu își dau seama că acestea sunt posibile.

Fiecare zi aduce nenumărate oportunități de observare a Stilului Emoțional în acțiune. Am petrecut mult timp pe aeroporturi și rar se întâmplă ca o călătorie să nu ofere șansa unei mici cercetări de teren. Așa cum știm cu toții, par să existe mai multe feluri în care orarul zborurilor este dat peste cap decât numărul curselor care pleacă vineri seara de pe Aeroportul Internațional O’Hare din Chicago: vreme rea, așteptarea zborului cu care vine un echipaj a cărui legătură întârzie, probleme mecanice, lumini de avertisment pe bordul de navigație pe care nimeni nu le poate descifra, iar lista poate continua. Așadar, am avut nenumărate oportunități să observ reacția pasagerilor (dar și pe a mea!) care, așteptând plecarea, aud temutul anunț că zborul a fost amânat cu o oră, cu două ore, până la noi dispoziții sau anulat. Poți auzi oftatul colectiv. Dar dacă te vei uita cu atenție la fiecare pasager în parte, vei vedea o varietate largă de reacții emoționale. Vei vedea studentul, în hanoracul său cu glugă, dând din cap în ritmul muzicii de la căștile din urechi, care abia își ridică privirea înainte să se piardă din nou în iPad-ul său. Vei vedea mama tânără călătorind singură cu un copil neastâmpărat, care bombăne „Exact ce-mi lipsea”, după care își înhață copilul și o apucă spre standurile cu mâncare. Vei vedea femeia cu aspect de corporatistă, în costumul croit pe măsură, care se duce glonț la agentul de la poartă și cere calm, dar ferm, să fie redirecționată imediat oriunde altundeva în jungla asta, numai să fie dusă odată la întâlnirea ei! Vei vedea bărbatul cu părul grizonant și costum făcut pe comandă care se îndreaptă ca o furtună spre agentă și, suficient de tare ca toată lumea să audă, o întreabă dacă își dă seama cât de important este pentru el să ajungă la destinație, insistă să îl vadă pe superiorul ei și – roșu la față de-acum – țipă că situația este de-a dreptul intolerabilă.

OK, admit că întârzierile sunt mai rele pentru unii decât pentru alții. Să nu reușești să ajungi la mama ta, aflată pe moarte, este, cu siguranță, printre cele mai rele situații, iar pierderea unei afaceri care înseamnă supraviețuirea sau dispariția firmei pe care a fondat-o bunicul tău este o situație cu mult mai rea decât ca un student să sosească acasă, în vacanța de iarnă, cu o jumătate de zi mai târziu decât a plănuit. Dar tare bănuiesc că diferențele în felul în care lumea reacționează față de o întârziere exasperantă a unui zbor au mai puțin de a face cu circumstanțele externe și mai mult cu Stilul lor Emoțional.

Existența Stilului Emoțional ridică o serie de întrebări adiacente. Cea mai evidentă este: când apare Stilul Emoțional pentru prima dată – la începutul maturității, când ne așezăm în tiparele ce descriu oamenii care vom fi, sau, așa cum afirmă susținătorii determinismului genetic, înainte de naștere? Oare aceste tipare de răspuns emoțional rămân constante și stabile de-a lungul vieților noastre? O întrebare mai puțin evidentă, dar care a apărut în cursul cercetării mele, este dacă Stilul Emoțional influențează sănătatea fizică. (Un motiv pentru a suspecta că o face este că persoanele care suferă de depresie. clinică sunt mult mai predispuse la anumite afecțiuni fizice, ca atacul de cord și astmul decât persoanele care nu au făcut depresie.) Poate că întrebările fundamentale sunt cum se nasc în creier diferitele Stiluri Emoționale și în ce măsură putem face ceva pentru a le schimba, modificând, prin urmare, felul în care gestionăm plăcerile și vicisitudinile vieții sau în care le răspundem acestora? Iar dacă suntem capabili să schimbăm cumva Stilurile noastre Emoționale (în capitolul 11 voi sugera câteva metode pentru a face aceasta), oare duce acest lucru la schimbări măsurabile în creier?

Cele șase dimensiuni

Ca să nu te las în suspans – și ca să clarific ceea ce înțeleg eu prin „Stil Emoțional” – dă-mi voie să ti-l prezint mai îndeaproape. Stilul Emoțional are șase dimensiuni. Existenta celor șase dimensiuni nu mi-a apărut deodată, ele nu au apărut nici la începutul cercetării mele și nici nu sunt rezultatul vreunei decizii la comandă, doar pentru că sase ar fi un număr frumos. În schimb, ele își au originea în studii sistematice asupra bazelor neurale ale emoției. Fiecare dintre cele șase dimensiuni are o semnătură neurală identificabilă – un bun indiciu că sunt reale și nu doar un construct teoretic. Este posibil să existe mai mult de șase dimensiuni, dar e puțin probabil. Rețelele majore ale emoției la nivelul creierului sunt bine cunoscute în prezent, iar dacă credem că singurele aspecte ale emoției care au validitate științifică sunt cele ale căror origini pot fi identificate în creier, atunci șase dimensiuni descriu complet Stilul Emoțional.

Fiecare dimensiune descrie un continuum. Unele persoane se încadrează într-una sau alta dintre extremele acestui continuum, în timp ce altele se situează undeva la mijloc. Combinația dintre locurile în care te situezi în fiecare dimensiune contribuie la Stilul tău Emoțional de ansamblu.

Stilul tău de Reziliență: Poți, de obicei, să depășești problemele sau suferi o cădere nervoasă? Când te confrunți cu o provocare emoțională sau de alt fel, poți să găsești în tine tenacitatea și hotărârea de a persevera sau te simți atât de neajutorat încât pur și simplu te dai bătut? Dacă te cerți cu partenerul de cuplu, îți umbrește acest fapt tot restul zilei sau ești capabil să îți revii repede și să lași cearta în urmă? Atunci când ești doborât de la înălțime, îți revii și te arunci înapoi în ringul vieții sau te topești într-o baltă de depresie și resemnare? Răspunzi, atunci când întâmpini obstacole, cu energie și hotărâre sau te dai bătut? Cei aflați la o extremă a acestei dimensiuni sunt Rapizi în Recuperare de pe urma adversității; cei care se află la celălalt capăt sunt Înceți în Recuperare, afectați de adversitate.

Stilul tău de Perspectivă: Lași, uneori, nori emoționali să îți înnegureze perspectiva însorită asupra vieții? Îți menții energia și angajamentul la un nivel înalt, atunci când lucrurile nu merg așa cum îți dorești? Sau tinzi către cinism și pesimism, zbătându-te să vezi ceva pozitiv? Oamenii situați la o extremă a spectrului Perspectivei pot fi descriși ca fiind de tip Pozitiv; cei de la cealaltă extremă, ca fiind de tip Negativ.

Stilul tău de Intuiție Socială: Poți să citești limbajul corpului oamenilor și tonul vocii lor ca pe o carte deschisă, deducând dacă vor să stea de vorbă sau să fie singuri, dacă sunt stresați până la un punct critic sau dacă sunt relaxați? Te surprind – te orbesc chiar – indiciile exterioare cu privire la stările emoționale și mentale ale oamenilor? Cei care se află la o extremă pe acest spectru fac parte din clasa celor Intuitivi Sociali; cei aflați la cealaltă extremă fac parte din clasa celor Derutați.

Stilul tău de Conștiință de Sine: Ești conștient de gândurile și emoțiile tale și te afli în armonie cu mesajele pe care ti le trimite corpul tău? Sau acționezi și reacționezi fără să știi de ce faci ceea ce faci, deoarece sinele tău interior este opac față de mintea ta conștientă? Te întreabă prietenii de ce nu te analizezi serios pe tine însuți și se miră că pari să nu fii deloc conștient de faptul că ești anxios, gelos, nerăbdător și amenințat? La o extremă a spectrului se află persoanele care sunt Conștiente de Sine; la cealaltă, cele care sunt Opace față de Sine.

Stilul tău de Sensibilitate la Context: Ești capabil să prinzi din zbor normele de interacțiune socială, astfel încât să nu îi spui șefului aceleași glume deocheate pe care i le spui partenerului de cuplu sau încerci să obții o întâlnire atunci când ești la o înmormântare? Ori ești confuz atunci când oamenii îți spun că acest comportament este nepotrivit? Dacă te afli la o extremă a stilului Sensibilității la Context ești Acordat; la cealaltă, ești Dezacordat.

Stilul Atenției tale: Poți ignora distragerile emoționale și de alt tip și să rămâi concentrat? Ești atât de prins de jocul video, încât nu auzi scâncetul câinelui care vrea afară, până nu își face nevoile pe podea? Ori gândurile îți zboară cu ușurință de la ceea ce faci la cearta pe care ai avut-o de dimineață cu soția sau la sentimentul de anxietate care te cuprinde când te gândești la viitoarea prezentare de la serviciu? La o extremă a spectrului Atenției se află cei cu un stil Concentrat; la cealaltă, cei care sunt Neatenți.

Toți avem elemente din fiecare dintre aceste dimensiuni ale Stilului Emoțional. Gândește-te la cele sase dimensiuni ca la ingredientele rețetei pentru compoziția stilului tău. Poți să ai o bucată mare de stil Concentrat în ceea ce privește Atenția, un praf de Acordare și nu atât de multă Conștiință de Sine câtă ți-ar plăcea. Ai putea avea o asemenea Perspectivă Pozitivă încât să umbrească orice altceva în legătură cu tine, deși

Pag. 21 – 27