pag. 15-16
Haideți să construim încet acest moment: stai la masă, e dimineața devreme, soarele bate în fereastră, ceașca de cafea e plină, pe masă se mai află mâncare și un ziar; chiar și această scenă simplă, liniștită furnizează o încărcătură uluitoare de informații senzoriale cărora trebuie să le faci față. Cât de bine se adaptează fluxul conștiinței tale (cea mai faimoasă expresie a minunatului psiholog și pionier al conștiinței, William James) acestei cascade de date senzoriale în perpetuă schimbare, la care se adaugă amintirile, credințele, emoțiile corespunzătoare, pentru a le include pe toate în conștiință? Destul de bine, pentru cei mai mulți dintre noi - ne simțim de parcă am avea o conștientă totală și fidelă asupra lucrurilor din jurul mesei la micul dejun.
Și dincolo de asta? Posibilitățile sunt nesfârșite. Imagina-ți-vă că puneți lapte sau frișcă în cafea sau în ceai. Cum stabiliți cât de mult puneți? De obicei după culoare. Cum faceți asta? Comparând amintirea culorii din ceștile anterioare cu cea de acum, diferită, gata să vă opriți din turnat în momentul în care acestea coincid. Cu siguranță este nevoie de conștiință - nu puteți adăuga frișca în cafea în timp ce sunteți într-una din acele rătăciri de pe autostradă. Trebuie să fiți atent la - și conștient de - cafea.
Ușor de spus, dar de unde vine amintirea ceștilor de cafea anterioare? Cum o scoateți din locul în care se află de obicei în mintea dumneavoastră conștientă, așa încât să vă puteți opri din turnat la timp? Unde este acel loc în care se află de obicei? O simplă amintire ca aceasta trimite inevitabil la altele, mai adânci, cum ar fi minunata ceașcă de cafea băută într-o stațiune de munte, într-o zi rece de toamnă. Acestea nu sunt doar gânduri seci - aduc cu ele emoțiile amintirilor, ca și pe cele ale clipei.
Până acum scena de la micul dejun a omis o importantă activitate desfășurată în conștiință. În timp ce fiecare înghițitură de cafea sau întoarcere a paginii de ziar scoate la iveală informații proaspete, care se întipăresc în conștiință, are loc o conștiența permanentă de sine. Știți că sunteți dumneavoastră la masă, nu altcineva. Sunteți conștient că în timp ce mii de oameni s-ar putea bucura de soarele dimineții, numai dumneavoastră o faceți în felul propriu. Nu este, în realitate, o responsabilitate suplimentară pentru conștiința dumneavoastră; menținerea identității, a intimității și a subiectivității tuturor acestor lucruri este, de fapt, inseparabilă de gândire, de simțire și de observație. Dacă nu vă trece nimic prin minte, înseamnă că nu există niciun sine de observat.
Dar conștiința nu se referă doar la conținut, indiferent cât de bogat ar fi acesta. Există de asemenea și o calitate, sentimente, ceva care arată cum e să fii conștient. Dacă ați considerat conștiința că e greu de definit simplu, cazul sentimentelor sale este și mai rău. Filosofii le numesc qualia, iar astfel de sentimente, din câte se știe, nu există la entități inconștiente care procesează informație, cum ar fi calculatoarele sau chiar animalele și insectele cu creier redus. Dar ele aparțin în mod cert conștiinței. Ce sunt? Aici nu pot decât să cedez locul celor care se gândesc la ele. Filosoful Frank Jackson scrie: "Spune-mi orice lucru care se poate spune despre ce se întâmplă într-un creier viu, ce fel de stări au loc, care este rolul lor funcțional, relația lor cu ceea ce se întâmplă la momente diferite în creiere diferite, și așa mai departe; oricât aș fi eu de deștept în a le potrivi pe toate, tot nu mi-ai putea spune nimic despre chinurile durerilor, ale mâncărimi-lor, despre suferințele geloziei sau despre experiența caracteristică gustării unei lămâi, mirosirii unui trandafir, ascultării unui zgomot puternic sau privirii cerului." David Chalmers, un filosof devenit celebru prin etichetarea explicației finale a acestor experiențe drept "problema grea", adaugă o listă similară: "percepția calității culorii roșii, experiența întunericului și a luminii... sunetul unui clarinet, mirosul naftalinei... experiența unui flux de gânduri conștiente". În fine, Christof Koch, un cercetător în neurologie, propune o serie de exemple similare, dar mai palpabile: "experiența brută a... |
Adevăr Divin
