Dincolo de rațiune

Cartea lui Stanislav Grof cuprinde două abordări diferite ale psihoterapiei. Pe de o parte, autorul face o recapitulare exhaustivă a principalelor teorii și principii din psihologia și psihiatria modernă insistând, pe bună dreptate, asupra ideilor formulate de cei mai importanți reprezentanți ai acestora: Freud, Jung, Adler etc., iar, pe de altă parte, propune o schimbare de paradigmă, accentuând rezultatele cercetărilor sale întreprinse cu ajutorul substanțelor psihedelice.

Dincolo de rațiune se găsesc așa-numitele tărâmuri transpersonale, pe care chiar și omul de știință de azi nu poate și nu mai trebuie să le ignore. Concepția newtonian-carteziană despre lume trebuie înlocuită cu o viziune nouă, de natură spirituală, care să reflecte poziția omului ca element constitutiv al Universului, participant la existența unor lumi fascinante, de unde își poate extrage cunoașterea și metodele potrivite de abordare a unor manifestări patologice.

Introducere ... 5

CAPITOLUL I
   Natura realității: zorii unei noi paradigme ... 11

CAPITOLUL II
   Dimensiunile psihicului: cartografierea spațiului interior ... 123

CAPITOLUL III
   Lumea psihoterapiilor: spre o integrare a abordărilor ... 173

CAPITOLUL IV
   Arhitectura tulburărilor emoționale ... 247

CAPITOLUL V
   Dileme și controverse în psihiatria tradițională ... 390

CAPITOLUL VI
   O nouă înțelegere a procesului psihoterapeutic ... 414

CAPITOLUL VII
   Perspective noi în psihoterapie și autoexplorare ... 456

CAPITOLUL VIII
   Epilog: criza globală actuală și viitorul evoluției conștiinței ... 497

Note ... 531

pag. 284

Sexul oceanic este un concept de sexualitate, o abordare a ei și o experiență radical diferită de cele derivate din dinamica celei de-a treia matrice perinatale. Am inventat eu însumi acest termen după ce nu am reușit să găsesc în literatură o denumire adecvată pentru această formă de sexualitate sau măcar o descriere a ei. Dezvoltarea ei este asociată cu experiența unității cosmice și, la un nivel mai superficial, cu uniunea simbiotică ecstatică dintre copil și organismul matern pe timpul sarcinii și în perioada de alăptare (experiențele pântecelui bun și ale sânului bun). Este o nouă înțelegere și o nouă strategie de sexualitate, care tinde să se ivească spontan după confruntarea experimentală totală cu matricele BPM IV și BPM I. Odată experimentată, ea tinde să persiste nelimitat în viața de zi cu zi, ca un concept și un ideal filozofic, dacă nu ca o realitate experimentală.

În sexul oceanic, modelul fundamental de interacțiune sexuală cu un alt organism nu este acela de descărcare și eliberare după o perioadă de efort susținut și o luptă intensă, ci acela de schimb de energii și flux jucăuș, reciproc hrănitor, asemănător unui dans. Scopul este de a trăi experiența pierderii propriilor limite, senzația de fuziune și topire împreună cu partenerul într-o stare de unitate binecuvântată. Unirea genitală și descărcarea orgasmică, deși trăite foarte puternic, sunt considerate aici secundare față de țelul final, care este acela de a atinge o stare transcendentă de uniune cu principiile masculin și feminin. Deși curba ascendentă a orgasmului sexual însuși poate atinge dimensiuni numinoase sau arhetipale în această formă de sexualitate, nu este considerată singurul sau ultimul țel. Unii subiecți care au ajuns la această formă de sexualitate, întrebați ce funcție joacă orgasmul genital, răspundeau că servește scopului de a "înlătura zgomotul biologic din sistemul spiritual." Dacă doi parteneri încărcați sexual încearcă să fuzioneze, vor experimenta după o anumită perioadă de interacțiune o tensiune genitală locală. Tensiunea aceasta trebuie descărcată într-un orgasm genital...