Marylin Monroe a fost un copil nelegitim, căruia nici mama, nici orfelinatele, nici familiile adoptive nu i-au putut da afecțiunea de care avea nevoie. Rolurile sau marile iubiri n-au ajutat-o să treacă pragul disperării, care a dus-o la sinucidere. Cu mult înaintea acestui eveniment, prin 1805, mama lui Hans Christian a fost forțată să se prostitueze de propria ei mamă. Însărcinată fiind, a fugit de acasă și s-a căsătorit doar pentru a-i oferi copilului ei
un cămin.
Hans Christian Andersen a avut o mamă iubitoare, dar pe care alcoolismul a ucis-o. Crescut cu dragoste de bunica sa și trăind într-o comunitate în care basmele cu personaje fantastice, sărbătorile și procesiunile formau o bază culturală solidă, a reușit să se smulgă din noroiul originii sale. Asemeni vieții lui Marylin și a lui Hans Christian, existența miilor de copii abandonați, abuzați, traumatizați sau orfani este marcată de fantomele violențelor îndurate. Unii reușesc să le depășească, alții nu. De ce, cum, ce-i diferențiază?
Boris Cyrulnik răspunde acestor întrebări prin introducerea unui concept propriu, numit reziliență. Ce este reziliența, cum apare, cum se dezvoltă, care este rolul său în evoluția psihică a copilului și, mai târziu, a adultului, iată temele dezbătute în paginile acestei cărți. Reziliența nu e o minune, nici o rețetă a fericirii, „este o strategie de luptă împotriva nefericirii, care ne ajută să-i smulgem vieții clipe de plăcere în ciuda murmurului fantomelor din străfundurile memoriei".
Adaugă comentariul tău
Doar utilizatorii înregistrați pot scrie recenzii. Autentificați-vă sau înregistrați-vă |
Adevăr Divin
