Reiki pentru începători (Aquila)

Dr. Mikao Usui, întemeietorul Reiki, a pus bazele unuia dintre cele mai simple (dar și eficiente) sisteme de vindecare și dezvoltare spirituală care au existat vreodată.

Un sistem care ne învață cum să ne conectăm la energia vitală existentă pretutindeni în Univers și cum să o folosim pentru binele nostru și al tuturor celor din jur.

Mulțumiri ... VII
Introducere ... VIII
Prefață: Povestea autorului ... X

1. Esența Reiki ... 1
2. Povestea Reiki ... 8
3. Gradul întâi Reiki ... 33
4. Cum să folosești Reiki ... 49
5. Autotratamentul ... 63
6. Tratarea altora ... 88
7. Cele cinci principii ... 120
8. Natura bolii ... 137
9. Meditația Reiki ... 150
10. Vocea Reiki: Povești de la practicanții Reiki ... 165
11. Inima bună ... 185

Index ... 188

Prefață. Povestea autorului

Într-o dimineață, înainte de a mă așeza să scriu, s-a întâmplat ceva ce părea să simbolizeze foarte bine primele mele experiențe cu puterea vindecătoare a Reiki.

Pe pervazul bucătăriei noastre este o plantă înflorită, cu aproximativ patruzeci sau cincizeci de flori albe, pe lujeri, înconjurate de frunze verzi care cresc dintr-un bulb central – o ciclamă. Uitasem să o ud pentru o vreme și am văzut că toate florile și frunzele se aplecaseră, lăsând să se vadă bulbul. Acesta părea lipsit total de vitalitate și se vedea că-și pierde dorința de viață. L-am udat imediat consistent și i-am făcut puțin Reiki, sperând să-și revină.

Când m-am întors în bucătărie peste o jumătate de oră, am fost surprins să descopăr că-și revenise aproape complet. Toate florile și frunzele se ridicaseră și se îndreptau din nou spre lumină.

Aproape că puteam vedea strălucirea energiei vitale, în jurul plantei. Schimbarea fusese rapidă, remarcabilă și minunată. Am stat acolo minute în șir, admirând această transformare naturală uimitoare.

Această simplitate și putere m-au emoționat și mi-au amintit imediat de primele mele experiențe cu Reiki. Întreaga experiență a acționat ca o cheie în mintea mea, care mi-a amintit magia acelor prime săptămâni și luni. De atunci, mi s-au întâmplat o mulțime de evenimente minunate și revelatoare. Acum, e o adevărată bucurie să închid cercul și să-mi amintesc cum am ajuns până aici.

Spre o absolvire adevărată

Până la douăzeci și ceva de ani, viața mea a fost destul de normală. Apoi, în ultimii ani, după ce am descoperit Reiki, am început să-mi amintesc de începutul copilăriei mele ca de ceva plin de un sentiment de libertate, mulțumire și protecție iubitoare, pe care emoțiile și senzațiile de mai târziu păreau să le acopere cu un sentiment vag de singurătate și izolare. Privind acum înapoi, lumea exterioară nu părea să aibă intenția, înțelegerea sau sistemul de sprijin pentru a încuraja potențialul unui copil. Poate că această singurătate a avut un scop sau un aspect pozitiv; poate că m-au ajutat să-mi dezvolt o conștiință și o reflecție interioare, deși de multe ori auto-indulgente, mai ales în timpul adolescenței!

La terminarea școlii am lucrat câțiva ani ca inspector stagiar. Când am împlinit douăzeci de ani, am plecat la Universitate, studiind ca să obțin o diplomă în Management Imobiliar În al doilea an de facultate, o serie de evenimente stresante (era să mă înec, am pus capăt unei relații de lungă durată, mi-am pierdut un prieten apropiat, un alt prieten apropiat s-a îmbolnăvit foarte rău, iar boala mea evolua și ea) m-au obligat să părăsesc facultatea și să mă întorc acasă, unde părinții mei și-au asumat sarcina de a mă îngriji.

Fusesem afectat de sindromul post-vira] (cunoscut și ca sindromul oboselii cronice, sau SOC) după o criză de febră glandulară. Nu puteam face niciuna din sarcinile elementare într-o gospodărie, precum gătitul, curățenia sau spălatul.

Eram atât de slăbit, încât nu-mi puteam ține nici măcar brațele deasupra capului ca să mă spăl pe păr.

În următorii patru ani mi-am petrecut majoritatea timpului fie întins pe pat, fie împins, într-un scaun cu rotile. În acest timp am avut accese de depresie clinică și am trecut și prin alte dezastre minore: un accident de mașină grav, o experiență înspăimântătoare aproape de moarte, moartea unui animal de casă foarte iubit și o spargere cu jaf a propriei case. Am ajuns să aștept problemele și nenorocirile ca și cum ar fi fost o parte normală a vieții.

Îmi e greu să exprim întunericul și durerea care mă cuprindeau într-una și îmi afectau familia în acei ani. Au existat, totuși, și unele momente luminoase, mai rare. Poate că perioadele dificile ne lipsesc de multe lucruri de care de fapt nu avem nevoie cu adevărat, dar ne deschid mințile și ne ascut percepția. într-adevăr, în tot acest întuneric au existat și ferestre care sugerau că, dincolo de suferință, ar putea să existe în mine ceva atât de profund, de vast, de clar și de pur încât nu poate fi atins de cuvintele sau gândurile noastre obișnuite.

Acum, când mă simt bine și sunt atât de fericit, mi se pare că acele vremuri dificile fac parte dintr-o altă viață. Deși n-aș recomanda nimănui boala ca o cale spre con știința de sine, mă simt foarte norocos că am trecut prin acele greutăți, că am învățat din ele și că le-am depășit, devenind ceva mai înțelept, mai puternic și mai atent.

Spre finalul unei alte ierni disperate și chiar înainte de primăvara anului 1993, un prieten, vindecător spiritual, mi-a vorbit despre Reiki și mi-a spus că un maestru american de Reiki urma să țină o prelegere și să predea Reiki pe plan local. Deși încercasem multe forme de terapii complementare și deși multe dintre acestea mă ajutaseră, calmându-mi unele dintre simptome, niciuna nu-mi îmbunătățise semnificativ calitatea vieții, care era, într-adevăr, foarte scăzută. Nu eram prea entuziasmat la ideea de a încerca încă o formă de terapie. De fapt, cred că am mers la prelegere doar datorită entuziasmului prietenului meu.

Încă din momentul în care am stat împreună cu alți oameni, așteptând să-I ascultăm pe maestrul Reiki, am simțit că urmează să se întâmple ceva bun. Era ceva ce nu puteam defini, în fundal, dincolo de murmurul plăcut și de fețele zâmbitoare – o forță pozitivă pe care parcă o cunoșteam și cu care eram familiarizat. În acel moment o puteam descrie doar ca pe o prezență profund hrănitoare, iubitoare și protectoare – acum îmi amintesc că o simțeam și la începutul copilăriei.

Îndată ce ne-a fost prezentat maestrul, am simțit ceva ce poate fi descris ca o ,,deplasare" sau .mișcare interioară", de parcă ceva s-ar fi așezat la loc. Poate că era începutul unei legături mai profunde, interioare, cu acea prezență pe care o simțisem înainte de începutul prelegerii. Restul serii a fost minunat. A fost fascinant să ascult povestea lui Mikao Usui, fondatorul Reiki, și să simt Reiki pentru prima oară. Toate suferințele mele, durerile și stresul au dispărut, iar eu am plecat plutind pe un nor de sănătate și fericire. Cei de acasă au fost foarte încântați dar și nedumeriți, văzând cât de bine arătam. Până a doua zi, senzația de sănătate a dispărut parțial, dar îmi lăsase o nouă speranță că există ceva ce m-ar putea ajuta în vreun fel. Așa că m-am înscris la cursul de inițiere în Reiki organizat weekend-ul următor, sperând să mă simt destul de bine ca să pot participa.

În zilele rămase până la curs au apărut îndoieli despre Reiki. Nu voiam să fiu din nou dezamăgit, dar îmi spuneam că, dacă nu încerc, aș putea pierde ceva special. Chiar înainte de începutul cursului, ceva părea deja să se fi schimbat în bine, de parcă o mică flacără se aprinsese în mine, atrăgându-mă spre Reiki. Aveam mari motive de optimism, un sentiment pe care mă temusem să-I simt timp de mai mulți ani.

A venit și weekendul cursului de inițiere și, deși nu mă simțeam bine, eram hotărât să nu lipsesc. Până la începutul cursului mă simțeam deja puțin mai puternic. Nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru inițierea în Reiki. A fost o revelație totală, un weekend care mi-a transformat viața. Era o atmosferă specială, de optimism și de așteptare, de prietenie, în grupul ai cărui membri veneau din medii diferite, dar păreau oarecum apropiați deja. S-au legat multe prietenii, dar mai ales s-au împărtășit experiențe. Prezența profund iubitoare pe care o simțisem la prelegerea introductivă părea să ne învăluie pe fiecare din noi, iar legătura mea cu ea a devenit mai puternică în următoarele două zile. În timpul inițierii, aceasta părea atât de puternică) încât Reiki aproape că a devenit o prezență fizică) ca o ușoară ceață înviorătoare sau o ploaie ușoară ce îmi îndepărta toate tensiunile fizice și mentale, și boala.

În timpul cursului de weekend, am simțit valuri de liniște profundă. Când se întâmpla așa ceva, închideam ochii și îmi permiteam să mă deschid, să mă relaxez și să scap de multe resturi interioare) care păreau să se ridice ușor și să se împrăștie) în timp ce eram cuprins de aceste valuri de vindecare. Uneori, simțeam că trupul și mintea mea deveniseră foarte ușoare și pluteau în această senzație de pace profundă și de protecție iubitoare. Unul din cele mai remarcabile lucruri a fost că aceste experiențe păreau perfect normale și naturale, de parcă eram deja familiarizat cu ele.

Cel mai înălțător aspect al întregului curs a fost faptul că am simțit energia Reiki ieșind din propriile mele mâini după prima inițiere și) de asemenea) în timpul primului meu autotratament. După ce simțisem anterior efectele Reiki, știam că) dacă îmi pot aplica metoda în mod regulat) starea mea se va îmbunătăți categoric. Înainte de a simți într-adevăr Reiki venind din propriile mele mâini) mă îndoiam că pot fi în stare să canalizez Reiki la fel ca ceilalți. Această îngrijorare) deși total neîntemeiată) este obișnuită la noii practicanți.

Prima inițiere a fost cu totul deosebită. Eram puțin tulburat și încercam să mă calmez. Mă gândeam că) dacă sunt tensionat, nu va putea Reiki să-mi pătrundă în sistemul energetic. Îndată ce s-a redus lumina și am închis ochii) am simțit cum corpul s-a relaxat automat. Toată tensiunea a dispărut și m-am simțit ușor) liniștit și chiar puțin adormit. Deși atingerea maestrului era foarte ușoară) câteva clipe mi s-a părut că trupul meu era împins de sus în jos) spre podea. Pe măsură ce maestrul continua inițierea) mi s-a părut că sistemul meu energetic s-a deschis din vârful capului până în centrul corpului – de parcă aveam un tub gol începând din creștetul capului până la chakra de bază. Acest tub s-a umplut cu ceea ce pot descrie doar ca ))energie luminoasă") iar senzația de greutate a dispărut, lăsându-mă foarte fericit, mulțumit și împlinit – o stare în care am rămas mai mult timp. Când maestrul mi-a atins mâinile, am simțit o creștere a acestei energii luminoase.

După inițiere, ne-am împărtășit unii altora experiențele – acestea fiind total diferite. Apoi, maestrul ne-a arătat cum să simțim energia dintre mâini. Pentru mine, acesta a fost un moment minunat, care mi-a dat putere. După toate prin care trecusem împreună cu familia mea și după toate perioadele în care fusesem nevoit să mă bazez pe alții, acum puteam din nou să mă ajut singur. M-am simțit din nou om.

Apoi ne-am autotratat pentru prima oară, ceea ce a fost o experiență personală foarte liniștitoare, vindecătoare. La fel ca la începutul unei relații, fiecare din noi începea să cunoască Reiki în mod personal și nu ascultându-i pe alții cum vorbesc despre asta și nici primindu-l prin intermediul altora.

A fost, de asemenea, minunat să simt cum funcționează Reiki atunci când am tratat pentru prima dată pe altcineva și apoi să aflu ce a simțit în timpul tratamentului. Chiar și acum sunt uimit aproape în fiecare zi să simt prezența Reiki în viața mea și uneori, atunci când îmi pun mâinile pe cineva, mă întreb dacă o voi simți încă o dată. Și o simt întotdeauna. Trebuie să recunosc că, în alte momente, consider Reiki ca pe ceva normal, poate din cauză că e o prezență atât de constantă și generoasă. Când îmi amintesc cât de mult ajutor am primit și primesc în continuare, în fiecare zi, mă simt deosebit de binecuvântat.

După cursul de inițiere în Gradul Întâi, am fost suficient de puternic încât să-mi iau o vacanță, așa că am stat câteva săptămâni la niște prieteni în Kent, cât timp ei erau plecați. Sănătatea mea a continuat să se îmbunătățească și într-o lună eram perfect în stare să am grijă de mine – ceva ce nu mai făcusem de patru ani. Parcă m-aș fi născut din nou! Sentimentul de libertate și noutate a vieții, posibilitatea de a planifica un viitor și chiar savurarea micilor plăceri, precum o plimbare, pregătirea unei mese sau înotul, erau uluitoare. Chiar și îmbunătățirea sănătății mele era minunată în sine.

Totuși, continuarea experienței Reiki era și mai deosebită. Cu fiecare nou autotratament, parcă începea să-și revină o parte prețioasă a ființei

Pag. X – XV