Părintele Arsenie Boca – Darul lui Dumnezeu pentru poporul care strigă

Deși necruțător cu păcatul și mustrător al păcătoșilor, totuși Părintele Arsenie a inspirat întotdeauna și inspiră și după moarte nădejde și curaj în lupta cu păcatele și cu greutățile vieții ca și consecințe firești ale păcatului. Nimeni din cei ce nădăjduiesc în rugăciunea lui nu rămâne nemângâiat și neajutat. Să-l chemăm deci mereu în ajutor alături de ceilalți sfinți: „Părinte Arsenie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii”!

Părintele Arsenie Soca, un profet al neamului

Noi mărturii ale Părintelui Pantelimon Munteanu

Picturi și icoane mai puțin cunoscute, realizate de Părintele Arsenie Boca

Mărturii

Rugăciuni Speciale

Noi mărturii ale părintelui Pantelimon Munteanu

Să ne iertați Preacuvioase Părinte pentru îndrăzneala de a vă cere să ne vorbiți din nou despre Părintele Arsenie Boca. În multiplele dialoguri pe care le-am avut cu sfinția voastră am sesizat că nu vă este deloc ușor să vorbiți despre „Sfântul Ardealului”, fiindcă ați repetat deseori că nu doriți să vă faceți „un nume” pe seama acestui mare sfânt al românilor. Ne-ați vorbit însă anterior despre o lucrare deosebită în care a fost implicat și Părintele Arsenie, o lucrare care ne privește pe noi toți, o misiune sfântă coordonată de acest mare sfânt al românilor. De aceea am considerat că un nou dialog cu sfinția voastră se impunea de la sine.

Îmi va fi iertat că voi îndrăzni să vorbesc sau să amintesc în cele ce le voi spune despre Părintele Arsenie Boca. Am 87 de ani și cu o parte din taine o să mă duc la Domnul. Dar o parte din ce aș putea să spun oamenilor în legătură cu Părintele Arsenie și cu lucrarea sa pentru om, pentru neam și pentru întreaga lume, nu vreau să țin pentru mine. Pentru îndreptarea sufletelor spre credință și pentru a vedea marea iubirea a lui Dumnezeu față de oameni, voi îndrăzni acum, poate pentru ultima oară, să mai rostesc câte ceva despre Părintele nostru drag, despre acest om ales – trimisul lui Dumnezeu pe pământ. Părintele Arsenie în tot ce a lucrat pe acest pământ, le lua pe toate și le ordona după cuvântul Scripturii. în lucrarea și misiunea sa, a trecut prin Vechiul Testament, prin Noul Testament și prin Viețile Sfinților. Toate le făcea numai după cum scrie acolo în Cartea sfântă. Ce a făcut exact de la un capăt la altul, degeaba spunem, că oamenii nu pot să priceapă. Ca să pricepi lucrarea Părintelui Arsenie, ar trebuie să fii la nivelul Părintelui Arsenie, ceea ce nu se poate. Părintele Arsenie Boca este un mare sfânt, nu al unei zone, al românilor și atât. Este un mare sfânt al întregii lumi.

Aș vrea să așezăm această nouă discuție într-un anumit context. Ce context vi se pare potrivit pentru noi credincioșii cu evlavie la Părintele Arsenie Boca, pentru noi, românii?

Oricât ne place sau nu, realitatea asta este: a venit timpul cel din urmă. Apoi nu auziți pe toată lumea că spune cum timpul s-a scurtat: „Azi e luni, mâine-i sâmbătă”? Și sunt multe, multe alte semne. Așa cum Mântuitorul a fost ajutat de Apostoli, tot așa nouă ne-a trimis un om. Că tot prin om s-au vorbit toate și Scriptura s-a transmis mai întâi din gură în gură, abia apoi a fost scrisă. Pe scurt, în întâmpinarea acestor vremuri de pe urmă, s-a cerut de la poporul nostru, de la Biserica noastră ortodoxă să-i aducem o mulțumire Domnului nostru Iisus Hristos pentru toți anii pe care i-a petrecut pe pământ. Nimeni nu a îndrăznit pe tema Apocalipsei sau a zilelor din urmă să zică ceva de la el, așa m-a învățat Părintele Arsenie, ci, ceea ce s-a spus și s-a făcut, este lucrare venită prin Sfântul Ioan Evanghelistul. În duhul acesta trebuie să înțelegem în ce constă lucrarea Părintelui Arsenie Boca și a altora, care au luptat mult să fie totul gata, încât la a Doua Venire să-L primim, noi românii, pe Mirele Hristos așa cum se cuvine. Lucrarea aceasta a început prin 1952 și am putea spune că ea continuă și astăzi, dar firește nu cu la fel de mare intensitate.

Prin urmare, Părintele Arsenie Boca a avut pe lângă marele său har de îndrumător de suflete, de om trimis de Dumnezeu, de pictor înzestrat excepțional și o misiune mare și tainică, așa ne-ați spus și în alte ocazii. în ce constă această lucrare, această misiune?

E o lucrare făcută de Părintele, care este Taină a lui Dumnezeu, încredințată ca sfânt odor unor oameni aleși, unor sfinți ai lui Dumnezeu sau unor oameni care au dorit o viață sfântă. Și de astfel de taine trebuie să te apropii cu frică și cu cutremur. Nici un om, nici cel care se pretinde cel mai sfânt de pe pământ, nu ar fi putut coordona cu puterea cu care Părintele Arsenie le-a legat pe toate. Apoi nu sunt doar clopotul, racla și crucea, lucrări despre care v-am mai vorbit și despre care o să vă povestesc acum în parte. Părintele ne-a învățat cum să facem să rămânem călugări”, cum 2 Atunci cu Decretul 410, din 1959, eu nu am vrut să mă lepăd de haina monahală, orice ar fi. Dar s-a văzut și aici puterea și harul Părintelui Arsenie. EI ne-a sfătuit pe cei care mai doream călugăria așa: „Mă, ce ne cere? Ne cere să renunțăm la haină”. Chiar atunci trebuia să ne judece și Părintele Arsenie știa ce urma să se întâmple, astfel că ne spunea, grăind numai după Scriptură: „Nu vă duceți cu ei la judecată, că urmează închisoare și torturi grele, voi nu puteți să duceți lupta din închisoare. Ia gândiți-vă voi! Mântuitorul ce a făcut? EI și-a dat și haina! Dați-le haina și mergeți înainte!”(Părintele Pantelimon, Părintele Arsenie Boca. Taina Căsătoriei – sfânta însoțire întru purtarea crucii și vederea luminii să ne păstrăm credința, ce să facem să înțelegem Scripturile, cum să ținem slujbele, Parastasele și Sfintele Masluri, cum să postim, să ne rugăm, a dat sfaturi ca nimeni altul privind viața de familie, ne-a adus Filocaliile și multe, multe altele. De aceea când vine vorba despre ce a lucrat Părintele Arsenie Boca nu ne putem referi exact la un tip de lucrare, toate alcătuiesc un ansamblu. Și nu poți să pricepi dacă ești necredincios. De asemenea nu poți să pricepi dacă nu ai citit bine Scripturile, în special capitolele dedicate vremurilor pe care le traversăm.

Toate lucrările pe care le-a condus Părintele Arsenie nu s-au făcut pe față, fiindcă știți că a fost urmărit tot timpul, el a coordonat totul cu discreție. A lucrat aproape ne știut de nimeni, mai ales în vremea prigoanei comuniste, la mântuirea noastră a tuturor, la revigorarea vieții autentic creștine, în special prin îndreptarea lipsurilor din biserici și pregătirea pentru a Doua Venire a Domnului Hristos. Cine vrea cu adevărat să înțeleagă ce a făcut Părintele Arsenie Boca pentru acest popor al nostru, care, după mine, încă mai strigă către Dumnezeu, să
citească tot ce a scris Părintele despre a Doua Venire și să citească Apocalipsa (așa cum e prezentată în Scriptură, nu în altă parte). Nu o dată să o citească, ci de trei ori. Niciodată Părintele nu a spus și pus ceva de la el, ci a lucrat numai după Evanghelie, după cuvântul Scripturii.

În afară de ajutorul pe care Părintele l-a dat multora în viața de familie – și vorbim de mii de oameni – Părintele Arsenie Boca, om ales, trimis de Dumnezeu, a avut această misiune mare, greu de înțeles de mulți și tainică. Aceea de a pregăti poporul român, de a ne pregăti pe noi toți pentru Ziua Judecății, plecând de la cuvântul Scripturii: „Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Matei 25,13) și „Ca un fur va veni Ziua Domnului” (2 Petru 3,10).

Mirele Hristos trebuie primit așa cum trebuie de către noi românii, neam ales, locuitori ai „Grădinii Maicii Domnului”. Eu cred cu tărie că suntem un neam binecuvântat de Dumnezeu încă de la creație. Aici este cu adevărat Grădina Maicii Domnului. Nici nu aveți idee cât de multă bogăție se ascunde în locurile despre care vă voi vorbi și cât de multă bogăție este sub munții noștri!...Maica Domnului ne iubește și ne îngrijește. Astfel că și noi românii suntem datori prin credință, pocăință, renunțarea la avorturi, rugăciune, prin îndreptarea vieții noastre să răspundem acestei iubiri.

Am înțeles că și sfinția voastră ați fost implicat alături de alții în această lucrare duhovnicească și ați primit sfaturile, ca să nu greșiți, direct de la Părintele Arsenie Boca. Dat fiind faptul că lucrarea a început la jumătatea secolului trecut, înseamnă că sunteți singura persoană în viață care poate mărturisi în amănunt, nu în ansamblu, în ce constă lucrarea coordonată de Părintele Arsenie Boca. Ce s-a dorit prin înfăptuirea celor ce țin de îndeplinirea acestei misiuni sfinte?

Trebuie să știți că prin aceste multe lucrări care s-au făcut, în atâția zeci de ani, am dorit, în primul rând să scoatem viața Domnului nostru Iisus la lumină, cei 33 de ani petrecuți de Fiul lui Dumnezeu pe pământ. Acest lucru a fost cerut de Dumnezeu de la noi românii, popor ortodox! Să-i aducem o mulțumire Domnului Iisus pentru tot ce a făcut El pe pământ, pentru întreaga Sa lucrare mântuitoare. Misiunea – ca și responsabilitatea față de o asemenea lucrare – este astfel nu numai a Părintelui Arsenie Boca, ci a noastră a tuturor.

Când s-a închegat lucrarea aceasta de care ne vorbiți. În ce perioadă a îndrumat Părintele Arsenie majoritatea lucrărilor care s-au făcut?

Aș vrea să se înțeleagă clar că nu vreau, eu, Părintele Pantelimon, să ies în față, nu vreau să se creadă că am eu vreun har profetic, nici nu doresc să spun cuvinte de la mine, nici să rostesc cuvinte mari. Ceea ce vă spun acum, este așa, exact cum spunea Părintele Arsenie: liN-am să strâmtorez pe nimeni pe porțile Cerului, ci ajut numai lămurirea problemei și libera hotărâre a oricui”.

În perioada când Părintele Arsenie era la Schitul Maicilor, în București, la Atelierul de pictură, atunci a coordonat multe din lucrările care vizau lipsurile din biserică, dar și pregătirea poporului nostru pentru vremurile de pe urmă, pentru a-L întâmpina cum se cuvine pe Mirele Hristos la a Doua Venire.

Este o lucrare începută în 1952, care s-a închegat în anii ‚60, pe când Părintele era deja în exil și după ce călugării au fost scoși din mănăstiri. Acolo la Schitul Maicilor am vorbit toate cu Părintele. Nu puteam intra la Sfinți a Sa, cu una – cu două, pentru că eram urmăriți de Securitate. Așa că mergeam civil și Părintele îmi dădea o masă și un scaun, apoi îmi dădea o sticlă și o pilă ca să vadă lumea că eu lucrez. Și apoi Părintele îmi zicea:” Tu întreabă-mă și eu răspund!”. Și îi spuneam care sunt problemele și el răspundea scurt, cunoscând dinainte ce are să se facă și ce nu, dar mai ales când e bine și cum e bine să se facă. Acolo l-am întrebat cum e bine să facem și cu postul, cu sfintele slujbe, cu rugăciunile, cu clopotul, racla și Sfânta cruce”. De exemplu, cu racla ”destinată moaștelor Sfântului Ioan Botezătorul, noi am vrut de la început să o facem din argint. „Mă, nu de argint, că e blocat și v-o ia cu totul!”. Atât mi-a spus, Părintele! Și am înțeles că trebuie să o facem din lemn de cea mai bună calitate, asta și după ce mai mulți ne-am așezat la rugăciune alături de „Moș Ilie”. Și a îngăduit Dumnezeu să facem racla din lemn. Eu l-am căutat pe Părintele Arsenie, astfel, la București, timp de cinci-șase ani și așa s-au făcut, așa s-au închegat lucrările, numai cu sfatul și binecuvântările lui, că el cunoștea totul în duh.

Pag. 15 – 21