Adevăr Divin
Comunicarea eficientă
Cum să le vorbești oamenilor
| Cartea de față oferă informații despre psihologia auditoriului, metodele de prezentare, tonalitățile optime ale vocii, limbajul trupului etc., utile tuturor celor care doresc să comunice eficient. |
37.57 33.82 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Fiecare dintre noi a fost, este sau va fi în situația de a vorbi în fața altor oameni. Politicienii, managerii, oamenii de afaceri, cercetătorii, elevii, studenții, profesorii trăiesc această situație tot timpul. Ce trebuie să facem pentru a ne pune în valoare ideile, pentru a fi convingători? Cartea de față oferă informații despre psihologia auditoriului, metodele de prezentare, tonalitățile optime ale vocii, limbajul trupului etc., utile tuturor celor care doresc să comunice eficient. |
Cuprins:
Mulțumiri |
Fragment:
1. Comunicarea orală Cui i se adresează această carte?
Toți ne aflăm uneori în postura celui care ascultă; la conferințe, prezentări, întâlniri, la telefon, petrecem o mare parte din timp ascultându-i pe ceilalți vorbind. Prin urmare, știm cu toții că nivelul mediu al prezentărilor orale este scăzut. Ascultând, suntem adesea plictisiți, iritați, chiar jenați; rareori se întâmplă să fim captivați sau entuziasmați de un nou subiect și să simțim respect față de vorbitor. Presupun că majoritatea oamenilor, atunci când trebuie să îndure o prezentare înfiorătoare, jură că se vor descurca mai bine atunci când le va veni rândul. Lucrurile nu stau însă chiar așa când ni se cere să vorbim. Mă aștept ca mulți dintre cei care au pus mâna pe această carte fie să se afle în situația de a li se fi cerut să țină o prezentare importantă, fie să fi trecut deja prin această experiență fără prea mult succes. Liniștiți-vă, ținerea unei cuvântări, la fel ca majoritatea lucrurilor pe care le facem, se poate învăța. Nu este vorba despre un dar misterios, înnăscut la cei norocoși și refuzat muritorilor de rând. Este o abilitate, iar reflectând asupra ei o puteți îmbunătăți. Această carte este scrisă plecând de la premisa că analiza atentă a problemelor cu care se confruntă oratorul neexperimentat va îmbunătăți nivelul prezentării pe care acesta poate spera să-I atingă. Și oratorul experimentat poate deveni mai bun. Obiceiurile formate pe negândite, manierismele înrădăcinate după atâția ani de folosință, presupunerile niciodată analizate, toate pot fi remodelate reflectând la sarcinile comunicării eficiente. Scopul și așteptările legate de această carte nu țintesc către producerea de demagogi. Cartea se adresează, în primul rând, oamenilor a căror muncă le impune să țină cuvântări și a căror carieră va avansa cu ajutorul capacității lor de a ține un discurs competent. Mediul industrial și cel al organizațiilor guvernamentale preferă din ce în ce mai mult prezentările verbale. Rapoarte de cercetare, propuneri pentru inovații administrative, întâlniri pentru monitorizarea progresului, întâlniri sindicale, trainingul noilor angajați, conferințe și simpozioane sunt doar câteva astfel de exemple. Într-adevăr, mulți dintre managerii cu vechime consideră că un argument prezentat direct este mai eficient decât unul prezentat în rapoarte și memorandumuri. Așadar, mulți specialiști (fie că sunt administratori, ingineri, oameni de știință, tehnicieni sau manageri) vor fi puși în situația de a ține prezentări orale. Și în viața personală li se poate cere oamenilor să țină un discurs, în ciuda faptului că nu vor sau nu sunt pregătiți prea bine. Această carte este menită să ajute astfel de persoane; politicienii, avocații, agenții de vânzări și revoluționarii nu sunt cititorii pe care îi aștept, cu toate că și ei ar putea găsi (și vor găsi, într-adevăr) idei utile. De exemplu, capitolele despre controlul intonației (opt) și comunicarea nonverbală (nouă) menționează cercetările referitoare la impactul psihologic al discursului și al patternurilor comportamentale asupra auditoriului. Observațiile sugerează că mulți oratori cu o așa-zisă experiență ar beneficia de pe urma unor astfel de informații. Această carte este scrisă astfel încât să poată fi folosită și ca lectură generală, dar și ca manual pentru cursurile despre abilitățile de comunicare. Bibliografia poate fi răsfoită și de cititorul neavizat, dar și de un student. Ambii ar trebui apoi să fie capabili să comunice mai bine, indiferent de cât de profund au studiat această carte. Învățați să comunicați eficient Majoritatea oamenilor consideră că un nivel decent al abilității de a vorbi în fața unui grup reprezintă o parte a profesionalismului fundamental în orice meserie; cu toate acestea, prea mulți specialiști sunt speriați de discursuri și se tem că nu comunică bine. După cum am mai spus, premisa fundamentală a acestei cărți este că un astfel de nivel decent poate fi învățat, iar siguranța vine din mulți ani de experiență în traininguri de comunicare. Un prim pas în construirea încrederii necesare pentru a ține discursuri este să vă gândiți la această acțiune, la ce mijloace veți folosi și la efectele pe care doriți să le obțineți. Limbajul este unealta de bază, iar limbajul este un fenomen misterios. Gândiți-vă pentru o clipă la abilitățile de comunicare fundamentale pe care fiecare dintre noi le posedă. Limbajul este folosit de către toate ființele umane; îl folosim din plin și fără a ezita, în fiecare zi din viața noastră. Ușurința și siguranța cu care folosim limbajul reprezintă o parte centrală a personalității pe care o prezentăm celorlalți. Nu există însă nimic ce nu poate fi modificat în cazul acestor abilități. Abilitățile lingvistice s-au dezvoltat fără efort conștient și, de aceea, ne imaginăm că nivelul nostru de competență în folosirea limbajului nu poate fi modificat. Dacă suntem ezitanți, lenți, lipsiți de imaginație și prozaici, ne temem că această situație este fără ieșire, că nu putem schimba ceea ce suntem. Însă abilitățile noastre lingvistice nu sunt ceea ce suntem noi. Deoarece prin intermediul limbajului abordăm cele mai multe interacțiuni cu lumea exterioară, în ochii celorlalți aceste abilități pot reprezenta tot ceea ce suntem, iar noi înșine ne permitem adesea să credem în percepția altora asupra noastră. Nu ar trebui să fie așa. Prin repetarea acelorași procese pe care le-am folosit la început pentru a ni le însuși, abilitățile lingvistice pot fi modificate și îmbunătățite. Ne-am însușit limbajul ascultându-i pe alții și imitând ceea ce făceau. În același fel ne putem îmbunătăți controlul asupra limbajului: ținând cont de descoperirile cercetărilor și de sfaturile bazate pe acestea, imitând tehnicile care observăm că funcționează și reflectând.! Mulți oameni afirmă că a ține un discurs bun înseamnă doar a pune în practică ceea ce este logic. În această carte însă, rezultatele cercetărilor din psihologie și lingvistică sunt folosite pentru a susține sfaturile referitoare la tehnici specifice. Intenționez astfel să-I ajut pe orator să fie mai conștient de interacțiunile complexe ce se stabilesc între vorbitor, mesaj și public. Folosirea logicii în orice tip de activitate necesită mai întâi înțelegerea acelei activități Adepții logicii vor respinge toate ideile de acest gen, motivând că sunt fie evidente, fie incomprehensibile. O astfel de abordare antiprogresistă ar trebui să fie străină unui inginer sau unui om de știință, dar, surprinzător, tocmai oamenii care se folosesc de rațiune în munca lor consideră adesea abilitățile lingvistice ca aparținând vrăjitoriei. Sunt conștient de temerile pe care le poate trezi o astfel de abordare. Și știu cu siguranță că nu toate cercetările sunt utile, comprehensibile sau relevante. Nu mă pregătesc să vă bombardez cu un manual de psihologie academică. Cu siguranță, e adevărat că, de pildă, așa-zisele „descoperiri” ale științelor umaniste sunt mult prea des aspecte mai degrabă evidente. Un cercetător își avertizează cititorii că: Uneori, facem descoperiri care nu reușesc să trezească un fior de surpriză sau admirație. Unul dintre cele mai profunde insight-uri la care am ajuns din 1945 încoace a fost conștientizarea faptului că omul vorbește. Ascultă, de asemenea, vorbindu-i-se. Unii oameni chiar citesc și scriu. Nu ar trebui să ignorăm însă anumite cercetări numai pentru că ele confirmă ceea ce este deja evident. E uimitor cât de des oratorii nu reușesc să-și folosească logica și cât de des lucrurile evidente trebuie repetate atunci când îi învățăm pe oameni să comunice. Susțin că trebuie să ținem cont de dovezile obiective, științifice referitoare la modul în care oamenii vorbesc și cum își impresionează publicul. Sunt de acord că ar trebui să ne ferim de acea încredere excesivă în răspunsurile de laborator – numită de George Miller „psycholatry”. Ar trebui să păstrăm un echilibru între ignorarea cercetărilor și excesul de respect, pseudoștiințific pentru jargon. Să nu uităm, țelul nostru este de a comunica mai bine, nu de a deveni psihologi amatori și nici de a renunța la această sarcină, considerând-o un caz fără speranță, în care nu se aplică nicio regulă și nici cunoașterea nu poate fi de ajutor. Până acum, am discutat despre rolul pe care rezultatele cercetărilor îl au în dezvoltarea abilităților practice, ca și cum cercetarea comportamentului uman ar fi întotdeauna o confirmare binevoitoare a unor pattemuri familiare. Uneori însă rezultatele sunt neașteptate (la fel cum e și cazul cu multe dintre cercetările menționate în această carte – de pildă efectul ezitării la care se face referire în capitolul șase). Cele mai interesante și mai utile rezultate ale cercetărilor psihologice sunt adesea cele care contravin intuiției, cele care sunt surprinzătoare și destul de neașteptate. Un bine-cunoscut specialist în psihologia socială, Michael Argyle, ne re amintește că acest domeniu este plin de surprize, întrucât multe dintre rezultatele cercetărilor nu puteau fi anticipate de către o persoană contemplativă, care să stea într-un fotoliu și să analizeze ce se întâmplă când oamenii se întâlnesc.” Vorbind despre aceste interacțiuni într-o manieră mai precisă decât cea obișnuită, sper să-l determin pe orator să aibă rezultate mai bune. Acest lucru poate fi însă realizat numai dacă aducem la nivelul conștiinței abilități care adesea se află la nivelul inconștientului. Mulți oameni se tem că așa își vor pierde spontaneitate a și vor deveni mult prea conștienți de sine. Dar acest lucru nu pare să se întâmple. Conștientizarea sporită a ceea ce facem nu este observată, de obicei, de către ceilalți, în timp ce abilitățile îmbunătățite sunt cu siguranță observate. Oricine a fost implicat în trainingul abilităților sociale și al celor de care depinde performanța într-un anumit domeniu e de acord că reflectarea asupra acestor abilități duce la îmbunătățirea lor. Dacă prima premisă a acestei cărți este că abilitățile lingvistice pot fi îmbunătățire reflectând asupra lor, cea de-a doua este că psihologia și lingvistica au multe lucruri să ne învețe? Cu toate acestea, trebuie să am grijă ca această lucrare să nu semene cu un manual pentru experți sau ca eu să nu fiu considerat un superorator care nu înțelege temerile muritorului de rând înspăimântat. Nu sunt așa. Nisbet sugerează că în comunicare, ca și în alte domenii, există: trei niveluri de competență: deținătorul temporar al permisului de conducere, automobilistul obișnuit și șoferul la raliuri. Primul învață regulile; cel de-al doilea deține abilități obișnuite, dar și niște obiceiuri proaste; cel de-al treilea poate încălca multe dintre regulile simple – un stil periculos, dar o încântare pentru cunoscători. Scopul meu este să-l ajut pe automobilistul de rând. Nu sunt nici eu un șofer la raliuri și, în general, am ieșit sifonat ori de câte ori am încercat să fiu unul. Această carte țintește către nivelul decent al competenței obișnuite în susținerea unor discursuri. Pag. 11 – 17 |