Binecuvântări divine

Domnul Iisus s-a apropiat de mine, mi-a luat mâna pe care o întinsesem spre El și împreună cu mâna Sa, le-a așezat peste inima mea.

I-am spus emoționată: „Iisus, rămâi în inima mea toată viața” și după câteva momente, am realizat că-i prea puțin o viată să-l am pe Iisus în inima mea și am continuat: „Iisus, rămâi în inima mea nu doar pentru o viață, ci pentru o veșnicie!”

Simțind cât de puternic arde inima mea, am continuat să-i spun: „Iisus, binecuvântează-mi inima, ca să ardă în ea iubirea pentru toți semenii mei”, iar Domnul Iisus, bucuros de dorința inimii mele mi-a spus: „Așa să fie!”

Apoi a emis prin mâna Sa un flux de lumină către inima mea, a apropiat fruntea Sa peste fruntea mea și m-a sărutat pe frunte, ca un frate iubitor.

Cum să explic în cuvintele noastre, ca să exprim cu adevărat aceste momente de înălțare spirituală? Eram îmbrățișată în lumina și iubirea Domnului Iisus, pe care o simțeam în fiecare părticică a ființei mele, într-o stare de beatitudine, de gratie divină!

Îmi ardea corpul, mai ales centrul inimii, iar în mijlocul frunții simțeam amprenta sărutării sale...

Capitolul 1

Tabăra inițiatică Retezat

În tabăra inițiatică Retezat, organizată de Melfior Ra, am avut multe trăiri frumoase.

În prima zi, vineri, după masa de prânz, am plecat în drumeție spre traseul curioșilor, însă când am ajuns la pârtie, în loc să mergem puțin spre dreapta, spre traseul curioșilor, am urmat un alt marcaj, cu cruce albastră, care ducea spre vârful pârtiei. Am început să urcăm pieptiș pârtia și încet, încet, din cele 24 de persoane care am pornit în drumeție, în vârful pârtiei am ajuns doar 14 persoane.

Din vârful pârtiei am urmat traseul cu bulină roșie, traseu despre care aveam să aflăm ulterior de la cabanier, că era destinat turiștilor experimentați. După câteva ore de mers prin pădurea de brazi, am ajuns la pietre și jnepeniș. Parcă cineva ne transmitea: „Urcați, urcați spre vârf de munte!” Unele persoane obosite de drum întrebau: „Dar unde mergem?” „Spre luminiș” era răspunsul și urcam mai departe. Cu cât urcam mai mult, cu atât peisajul era mai deosebit și astfel am pornit de la 1200 m altitudine și am ajuns la 1950 m altitudine. Am ieșit din pădurea de brazi, am escaladat pietrele și am făcut un popas într-o poieniță de jnepeni, pentru rugăciune și meditație. S-au alăturat nouă zeci de entități de lumină veghetoare ale locului. În mijlocul nostru a stat o entitate îmbrăcată în veșminte preoțești, care ne-a binecuvântat. M-am întrebat în gând: „Oare cine este entitatea?” și prin Daniela am primit răspunsul, când a început să recite din „Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului”, căci un fior a trecut prin întreaga mea ființă și am știut că era părintele Daniil, autorul „Imnului Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului”. Ne-a învăluit apoi o energie iubitoare și am primit binecuvântarea Maicii Sfinte și a Domnului Iisus.

Deși am urcat atât de mult, ne-a dispărut oboseala și cu greu am plecat din acel loc minunat. Dar cum urma să se însereze, am hotărât să ne întoarcem din drumeție, am coborât peste pietre și când să intrăm în pădure, nu se mai vedea nici un marcaj. „Încotro să o luăm Doamne?”, m-am întrebat în sinea mea. Aveam în grup persoane mai în vârstă, persoane care urcaseră cu greu, cum puteam să le spun că nu găsim poteca?

Am pornit de-a dreptul prin pădurea de brazi și ridicându-mi privirea către Cer, am cerut ajutor. Mergeam înaintea grupului la aproximativ 100 m și până să ajungă celelalte persoane, ceream ghidare și ajutor să găsim poteca, iar Universul ne-a ghidat prin cântecul păsărilor. Îl întrebam pe Marius, căci cu el deschideam cărarea prin pădurea deasă: „Marius, ai auzit cântecul păsărelelor? Se aude sunetul din dreapta, să mergem spre dreapta” și tot așa a urmat aventura aproximativ o oră, până am ajuns la potecă. A fost o mare bucurie când am ajuns la potecă, iar drumeția până la cabană ni s-a părut atât de ușoară, parcă pluteam cu bucurie în suflete.

După cină, a urmat carnavalul cu multă veselie, tort și zi aniversară.

Sâmbătă, o parte dintre persoanele prezente în tabără au participat la workshop-ul susținut de Melfior Ra, iar altele au ales drumețiile. Eu am mers în drumeție spre Vârful Retezat. Am fost mai puține persoane în această drumeție, după aventura trăită cu o zi în urmă. Chiar mi-a spus o persoană din grup, că atunci când a întrebat dacă mai dorește cineva să se alăture drumeției noastre spre Vârful Retezat, a primit răspunsul: „Doamna Nicoleta nu face drumeție, ci alpinism...”

Iată-ne un grup de 12 persoane, urcând spre Vârful Retezat (nouă din Sibiu și trei din Oradea). Pentru mine urcușul a fost greu, căci aveam febră musculară de la drumeția făcută cu o zi în urmă, dar cu ajutorul îngerilor, care de această dată au lucrat prin soțul meu și Sorin, am reușit. Am urcat aproximativ patru ore. A meritat efortul, căci ne-am bucurat de priveliști deosebit de frumoase. Deși era cald, adia un vânt plăcut și oriunde priveai, vedeai frumusețea locurilor și-ți pătrundea în suflet energia curată, pură a munților Retezat. Am mers până la poalele Vârfului Retezat, la Lacul Ștevia (2070 m altitudine).

Tatiana, membră a grupului sibian, a urcat foarte greu. A ajuns la aproximativ o oră după noi la Lacul Ștevia. Mi-a spus cu o voce stinsă: „Nicoleta te rog ajută-mă. Nu am vlagă să mă mai țin pe picioare.” Zâmbind, am gândit în sinea mea: „Iată că și aici în vârf de munte s-a rânduit să îmbrac pe cineva în lumină.” Am început să-i fac terapie și deodată, într-un flux de lumină, a apărut lângă noi o entitate cu plete albe aurii, care ne-a binecuvântat. Purta în mână un toiag și era însoțit de un lup alb. Văzând toiagul, am crezut că este Moise, dar faptul că era însoțit de un lup, m-a dus cu gândul la un strămoș inițiat, veghetor al munților românești.

Aveam să descopăr cine a fost entitatea abia peste două zile, când am vizionat filmul „Dacii”, realizat de Dobrița. În filmuleț am văzut imaginea unei entități cu toiag în mâini, însoțit de doi lupi. Am sunat-o pe Dobrița care făcuse filmul, am întrebat-o cine este entitatea însoțită de lupi albi și i-am povestit despre entitatea care-mi apăruse la poalele Vârfului Retezat, când o îmbrăcam în lumină pe Tatiana. Dobrița mi-a spus: „Imaginea pe care tu mi-o descrii, o vei găsi în filmul « Dansul piramidelor».” Am vizionat filmul „Dansul piramidelor” și la minutul 2,38 din film, am văzut exact imaginea care mi se arătase în plan subtil; era bătrânul cu plete albe și un toiag în mână, însoțit de lupul alb. Astfel am înțeles că entitatea care ne-a binecuvântat a fost ZAMOLXE,
marele zeu al dacilor.

Am sunat-o pe Tatiana și i-am povestit emoționată cine a fost entitatea care ne-a binecuvântat, ca ea să știe cui anume să mulțumească pentru darul primit, căci atunci când lucram pe ea, a primit o cheie de lumină.

Am plecat cu nostalgie de la Lacul Ștevia, unde ne-am simțit ocrotiți de crestele munților. Aveam în programul taberei meditația zilei de 21 și trebuia să ajungem la cabană până la ora 19:00. La întoarcere, drumeția a durat trei ore. La ora 18:00 am ajuns la cabană, unde ne-am reunit cu ceilalți participanți la tabără și am făcut „jocul vieților anterioare”, iar la ora 19:00 am mers în mijlocul naturii și într-o poieniță, înconjurați de brazi, de îngeri veghetori ai zonei și de spiritele animalelor, am făcut rugăciunea și meditația zilei de 21, unindu-ne astfel cu alte grupuri din țară și din afara țării, în rugăciune pentru țară și Pământ.

În timpul meditației am trăit momente de mare înălțare sufletească. Am primit binecuvântarea Doamnei Luminii care s-a rugat împreună cu noi, iar când am luminat Pământul ne-a binecuvântat Domnul Iisus, care a apărut ca în icoana pe care noi o numim „Înălțarea Domnului”. Melfior Ra a vizualizat în timpul meditației din 21, cum a venit Măicuța Vian (cea care a început lucrarea de luminare cu ani în urmă, iar acum ne veghează din alte spații celeste), a emis peste noi toți raze de lumină aibă, i-a mulțumit și i-a dăruit o floare, apoi a venit în fața mea și mi-a dăruit un buchet de flori, în semn de recunoștință și mulțumire că duc mai departe lucrarea de luminare, vindecare și înălțare spirituală. A vizualizat-o pe Fecioara Maria care s-a rugat împreună cu noi și pe Domnul Iisus, care ne-a binecuvântat.

Seara a continuat cu focul de tabără și comunicarea cu frații noștri stelari.

Duminică am renunțat la drumeție, căci am îmbrăcat în lumină persoanele care au dorit aceasta. Am lăcrimat împreună cu cei aflați în suferință și mi-am înălțat sufletul alături de persoanele care au avut trăiri frumoase. Mi-au fost alături multe entități de lumină:

Maica Sfântă, Domnul Iisus, Părintele Arsenie Soca, Măicuța Vian, Maria Magdalena, îngeri vindecători, veghetori, spiritele animalelor.

În timp ce îmbrăcam în lumină o doamnă din Oradea, am văzut în spirit cum în fața ei a venit o veveriță cu coadă stufoasă, care s-a așezat pe lăbuțele din spate, iar în cele din față ținea o ghindă, pe care se străduia să o spargă. I-a transmis doamnei atât de frumos: „Iată cum trebuie să desfaci carapacea și să ajungi la miez... trebuie să spargi coaja ca să ajungi la miez... iată miezul... !”

Din tabără am plecat spre Prislop, unde am trăit momente de reculegere și înălțare sufletească la mormântul Părintelui Arsenie Boca și în peștera Sfântului Ioan.

A doua zi, luni dimineața, în zori, mi s-a arătat ceva care m-a întristat (oameni în suferință și durere, mișcări, transformări), însă după toate acestea am văzut reconstruindu-se totul, blocuri reamenajate și multe flori. Emoționată i-am povestit soțului meu ceea ce mi se arătase. Ionuț mi-a spus să nu mă mai gândesc la ceea ce văzusem, dar în sufletul meu mă întrebam „De ce mi-au arătat îngerii toate acestea? Doar ca să știu? Sau ca să știu și să fac ceva?” Eu cred În puterea rugăciunii și a iubirii emise de suflete curate, de aceea vă îndemn să ne unim în rugăciune pentru țară și să se facă Voia Tatălui Ceresc! Florile simbolizează iubirea, frumusețea, înțelepciunea și sunt convinsă că vom reuși să trecem peste toate greutățile și să ne înălțăm în lumină.

Pag. 13 – 19