Adevăr Divin
Marea trezire
| Adevărata Cale este neasemuită. Ea nu poate fi descrisă în cuvinte. La ce bun scripturile? Cel care își vede propria natură află Calea, chiar dacă nu știe să citească... |
22.00 18.70 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Adevărul ultim este dincolo de cuvinte. Doctrinele sunt cuvinte. Ele nu sunt Calea. Calea este fără cuvinte. Cuvintele sunt iluzii. Ele nu se deosebesc de lucrurile ce se ivesc în visele voastre de peste noapte. Nu căutați plăcere în astfel de lucruri. Ele nu sunt altceva decât leagăn pentru renaștere. Nu vă atașați de aparențe și veți depăși toate obstacolele. Calea este fundamental perfectă. Ea n-are nevoie să fie îmbunătățită. Calea n-are formă sau sunet. A o percepe este lucru greu și subtil. Bodhidharma |
Cuprins:
Cuvânt înainte ... 5 |
Fragment:
Analele Secțiunea a doua
A urmat mai apoi maestrul de meditație (Zen) Bodhidharma. Căutând să lămurească [celorlalți învățăturile cuprinse în] Marele Vehicul, el a călătorit pe mare de la Wu Yue și s-a îndreptat spre nord, ajungând la Ye. Călugării Dao Yu și Hui Ko l-au slujit vreme de cinci ani mai înainte ca el să-i învețe cele Patru Practici. El i-a spus lui Hui Ko: „Există Lankavatara Sutra în patru suluri; dacă vei practica potrivit ei, vei fi eliberat în mod natural...” Restul [discuției dintre cei doi] este descris pe larg în biografia [lui Bodhidharma] așa cum este redată în [lucrarea] Continuare la viețile călugărilor eminenți [de Tao Yuan] și de asemenea subliniat în prefața pe care discipolul său, Tan Lin, a scris-o la tratatul Cele Patru Practici pentru a intra pe calea Marelui Vehicul. Maestrul Bodhidharma era un bărbat din sudul Indiei, al treilea fiu al unui rege local. Inteligența lui era foarte vie și limpede, și el a înțeles profund [învățăturile] ce i-au fost predate. El voia să urmeze [doctrina] Marelui Vehicul și de aceea a părăsit viața de laic devenind călugăr. El a îngrijit sămânța înțelepciunii și a făcut-o să înflorească. Cu cea mai profundă minte vidă și liniștită el a pătruns înțelesul lucrurilor și a deslușit fenomenele lumii. Atât în lăuntru cât și în afară, el era limpezit cu privire la toate. Virtutea lui a mers dincolo de cele lumești: compasiunea și înțelegerea sa au ajuns în fiecare colț al lumii. Învățătura dreaptă era în declin și de aceea el a venit de departe traversând munți și ape, călătorind pentru a predica [Dharma] în ținuturile Chinei. Cei care [cultivă] „mintea golită de gânduri și ținută în tăcere” au crezut în el. Cei care se agață de forme și se fixează de păreri au început să-l defăimeze și să-l vorbească de rău. În tot acest timp el n-a avut cu sine [ca discipoli] decât doi călugări: Dao Yu și Hui Ko. Aceștia erau foarte tineri, însă voința lor era aprinsă, năzuind la cele înalte. Fiind îndeajuns de norocoși de a-l fi întâlnit pe Maestrul Dharmei, ei l-au slujit vreme îndelungată, cerând respectuos să li se ofere doctrina. Destoinici la învățătură, nu voiau decât să fie la înălțimea intenției Maestrului lor. Mișcat de tăria și de sinceritatea lor, Maestrul Dharmei i-a învățat despre Adevărata Cale. El i-a învățat cum să-și liniștească mintea, cum să-și îmbunătățească practica, cum să trăiască în armonie cu ființele, și cum să folosească cu pricepere mijloacele. Aceasta este învățătura Marelui Vehicul privind pacificarea minții – în care nu există eroare. Cei care își liniștesc mintea potrivit ei fac meditație cu fața la perete. Cei care își îmbunătățesc practica potrivit ei împlinesc cele Patru Practici. Cei care se armonizează cu ființele potrivit ei disprețuiesc bârfa și suferința. Cei ce caută să folosească cu pricepere mijloacele potrivit ei se leapădă de ceea ce nu este folositor. Aici eu redau pe scurt ce ar trebui urmat: mesajul se află în predica de mai jos. [Bodhidharma a spus.] „Multe drumuri duc la Cale, dar în esență sunt doar două: prima este intrarea pe calea înțelegerii lăuntrice, cealaltă este intrarea pe calea practicii. A intra pe calea înțelegerii lăuntrice înseamnă a folosi învățătura [buddhistă] ca sursă pentru a te trezi. Ea presupune credința profundă că toate ființele vii – atât cele obișnuite cât și cele iluminate – au în comun o singură și aceeași natură reală; doar din cauza falsei și întunecatei învăluiri aceasta nu este manifestată. Dacă întorci spatele falsului și te întorci către real, dacă îți aduni atenția înăuntru și meditezi ca un perete, atunci nu mai există sinele și alte asemenea [categorii], iar omul obișnuit și înțeleptul sunt egali. Rămânând netulburat și nemișcat, nu vei mai fi purtat de învățătura verbală. Acesta este adevărata armonie cu adevărul lăuntric: când discriminarea încetează, există pace și numele este absent. Aceasta se numește „a intra pe calea înțelegerii lăuntrice”. A intra pe calea practicii se referă la cele Patru Practici – toate celelalte practici sunt conținute în acestea. Care sunt cele Patru Practici? Prima, a nu cârti. A doua, a accepta legăturile cauzale. A treia, a nu căuta nimic. A patra, a fi în armonie cu Dharma. Ce este practica necârtirii? Când îi este dat suferință, practicantul care cultivă Calea ar trebui să cugete în sinea lui: „De-a lungul nenumăratelor veacuri trecute eu am uitat rădăcina și am urmat ramurile, lăsându-mă purtat în felurite stări de existență și provocând multă zavistie și ură – păcatul, răul săvârșit a fost fără limită. Acum, deși mă feresc să păcătuiesc, suferința pe care o îndur este moștenirea vieților trecute, consecința relelor semințe pe care le-am sădit: Va trebui să înduri suferința fără să cârtești sau să te mânii. Sutra spune: „Când întâlnești suferința, nu trebuie să te plângi. De ce? Pentru că atunci devii conștient de rădăcina fundamentală: Când atitudinea aceasta [față de suferință] se ivește, tu ești în armonie cu adevărul lăuntric și chiar dacă ți se întâmplă să-ți meargă rău, tu înaintezi pe Cale. Aceasta este ceea ce se numește „practica îndurării suferinței: A doua e practica acceptării legăturilor cauzale. Ființele vii nu au un sine, ci sunt transformate în mod cauzal în funcție de semințele [pe care ele însele le-au semănat]. Ele primesc atât nefericire cât și fericire - ambele sunt născute din condiții cauzale. Dacă primim o mare răsplată, glorie, faimă și altele asemenea, toate acestea se datorează unor cauze trecute. Noi le primim acum, dar când condițiile cauzale se sfârșesc, ele vor dispărea – cum atunci să ne bucurăm? Nereușita și pierderea urmează condițiile cauzale; Mintea nici nu sporește, nici nu se împuținează. Dacă vântul bucuriei [la câștig sau al tristeții la pierdere] nu mai bate, tu ești în armonie profundă cu Dharma. Iată ce înseamnă „practica acceptării legăturilor cauzale”. A treia, practica de a nu căuta nimic. Oamenii din lumea aceasta sunt întotdeauna iluzionați, alergând după ceva, atașându-se de orice. Aceasta se numește „căutare”: înțelepții se trezesc la real. Folosind adevărul lăuntric, ei trec dincolo de lumea convențională. Pacificându-și mintea prin renunțarea la activități plăsmuite, schimbându-și forma pe măsură ce înaintează, miriadele de stări ale existenței devin pentru ei vide, și nu mai există nimic pe care să și-l dorească sau în care să-și afle plăcerea. Odată cu asta, întunericul [plăsmuitelor] „semințe de merit” [bazate pe vederi dualiste] este pentru totdeauna risipit. A sălășlui vreme îndelungată în cele trei lumi, este ca și cum te-ai afla într-o casă cuprinsă de flăcări. Orice posedă un trup este supus suferinței – cine ar putea să-și afle pacea? Când lucrul acesta este înțeles pe deplin, gândurile despre feluritele stări de existență încetează și nu mai există căutare. Sutra spune: „Toți cei care caută, suferă. Dacă nu mai există căutare, beatitudinea se ivește:’ Și astfel aflăm că a nu căuta nimic este o adevărată practică a Căii. A patra, practica armonizării cu Dharma. Dharma, învățătura despre Realitate, este bazată pe adevărul lăuntric despre puritatea inerentă [a tot ceea ce există]. În virtutea acestui adevăr lăuntric, mulțimea formelor este vidă: nu există pângărire nici atașament, nu există aceasta nici aceea. Sutra spune: Dharma nu are ființe vii, pentru că ea este detașată de impuritatea ființelor vii. Și Dharma nu are sine, pentru că ea este detașată de impuritatea sinelui: Dacă înțelepții pot să creadă și să înțeleagă pe de-a-ntregul acest adevăr lăuntric, ei se leagă să practice în armonie cu Dharma. Corpul Dharmei nu este zgârcit cu trupul fizic și cu viața. Aceasta este practica dăruirii: să nu existe zgârcenie sau atașament în inimă. Realizând [adevărul] că cel ce primește darul, dăruitorul și dăruirea sunt vide, tu nu mai depinzi de ele și nici nu te mai atașezi de ele. Ele sunt folosite doar pentru a elimina impuritățile, pentru a transforma ființele vii, fără ca prin aceasta să apară atașament față de forme. Asta înseamnă să te îmbunătățești pe tine însuți, să ai puterea să-i îmbunătățești și pe alții, și să fii în stare să împodobești Calea Iluminării. Câtă vreme perfecțiunea dăruirii este astfel, la fel sunt și celelalte cinci [perfecțiuni, adică: moralitatea desăvârșită, îndurarea răbdătoare, râvna neostoită, meditația și înțelepciunea]. A practica toate cele șase perfecțiuni pentru a îndepărta falsa gândire, și totuși a nu fi nimic de practicat – aceasta înseamnă a practica în armonie cu Dharma. Aceste Patru Practici au fost expuse chiar de Maestrul ch’an Bodhidharma. În plus, discipolul său Tan Lin a povestit vorbele și faptele Maestrului și le-a cules într-un volum intitulat „Tratatul lui Bodhidharrna” Bodhidharma a mai explicat înțelesul esențial al Lankavatara Sutra pentru comunitățile [monastice] ce practicau meditația în poziția așezat, în douăsprezece sau treisprezece pagini – acesta de asemenea se numește „Tratatul lui Bodhidharma”. Aceste două lucrări sunt depline și de sine stătătoare în ce privește limbajul și principiile, și ele circulă pretutindeni în lume. Există însă unii neaveniți care au născocit un al treilea volum intitulat de asemenea „Tratatul lui Bodhidharma” – aici limbajul este prolix și principiile confuze, nefiind potrivit pentru a fi pus în practică. Marele maestru Bodhidharma arăta direct către lucruri și întreba despre înțelesurile lor. De îndată ce se concentra pe ceva [el întreba:] „– Cum se numește lucrul acesta? Există o mulțime de lucruri – întreabă-le pe toate. Schimbă între ele numele lucrurilor și, odată schimbate, întreabă-le.” El a mai spus: „Oare trupul acesta există sau nu? Ce trup este trupul acesta?” El a mai spus: „Norii pe cer nicicând nu pot să pângărească cerul senin; însă ei pot să acopere cerul astfel încât acesta să nu mai fie limpede și luminos.” În Nirvana Sutra se spune: „Înăuntru nu există simțuri; în afară nu există obiecte ale simțurilor. Câtă vreme interiorul și exteriorul sunt în armonie, aceasta este numită Calea de Mijloc.” Pag. 17 – 25 |