Astfel, Aristotel este o sursă greacă a filosofiei, dar și un mobil recurent al filosofiei universale, modificat de trecerea prin istoria ei. De aceea, traducerea și comentarea lui au reușit, de mai multe ori în ultimele două milenii, să determine nașterea unor mari culturi filosofice. A-l traduce unitar și complet este o șansă a limbii române de a deveni o limbă a filosofiei.
Aristotel a dat, în Despre suflet, ideea unei științe despre întregul adevăr, pentru că sufletul este, oarecum, toate lucrurile. De aceea, din acest tratat a rezultat o știință a vieții, un elogiu al corpului și o teorie a cunoașterii prin care cunoscătorul devine, treptat, întreaga lume, iar lumea devine fenomen al cunoașterii. La întrebarea Cine sunt? Aristotel poate răspunde oricui: o simplă puritate însetată de experiență. Dar peste ea stă istoria interpreților tratatului, care au construit, citind și recitind textul lui Aristotel, rupându-se de el și revenind la el periodic, ideea subiectului modern. |