Mistici din Carpați și alți oameni slăviți din istoria mântuirii (Volumul III) (Colecția MISTICA spiritualitate nr. 14)

În esență, există trei chipuri: sophia, phronesis, synesis. Sophia este bazată pe cunoașterea divină, ca să-ți desăvârșești viața în armonie cu Thelema Su („Voia Ta“). Phronesis înseamnă „prudență“. Synesis înseamnă „judecată“. Românii mireni mizează pe phronesis, ne lăudăm noi. Înțelepții mănăstirilor mizează pe sophia, iar în practică, pe rugăciunea minții. Aceasta, în condiții știute de un îndrumător niptic, duce la extensia conștiinței până la suprafiresc, până la theosis. Vasile Andru și-a construit această carte în 17 ani. O „ciornă“ a ei s-a publicat în anii nouăzeci. De atunci s-au adăugat capitole și revelări, întregind un tablou expresiv, o schiță de epopee soteriologică, având ca posibil motto un aforism filocalic: Raiule, noi te putem dobândi, dar nu te putem înțelege!

Partea 1. Chipuri ale înțelepciunii

Despre experiența mistică

Cronica pictată a isihasmului la Mănăstirea Lainici

Calinic Cărăvan din Lainici, un mistic tăinuit

Eremiții de la Râmeț

Ispitirile lui Arsenie Praja Pustnicul

Părintele Cleopa Ilie, un Ion Creangă mănăstiresc

Părintele Teofil Părăian, înțeleptul de la Sâmbăta de Sus

Partea a II-a. În căutarea Raiului pierdut

Nostalgia raiului

În căutarea raiului

Există o „poartă” spre altă lume?

Simbolismul clopotelor

Sensul sărbătorii

Sensul inițiatic al colindului creștin

Înnoirea Timpului

Secolul XXI va fi, totuși, religios?

Despre experiența mistică

Dialog cu Părintele Nicolae Streza

„Actualitatea misticii nu rezultă dintr-un sentimentalism, ci din necesitatea terapeutică a sa pentru dezlegarea dramei de azi a omului.” Am citat din cartea Prelegeri de Mistică ortodoxă a părintelui profesor Nicolae Mladin (1914-1986). Vom prezenta acum această carte împreună cu părintele Nicolae Streza. Părintele Streza a audiat cursurile lui Nicolae Mladin, la Facultatea de Teologie din Sibiu. Cartea de față constituie cursul pe care Nicolae Mladin l-a ținut în anii 1947-1948. Cursul a rămas inedit până astăzi.

Prin această carte, rememorăm un episod dramatic din istoria învățământului teologic de la noi: prin anii ‚50, Mistica s-a scos din învățământul teologic, considerată „obiect primejdios”. Astfel că promoții întregi de preoți nu au mai avut posibilitatea să studieze Mistica, sau o abordau în clandestinitate. Abia din 1990, obiectului Mistică se reintroduce în învățământul teologic. Fractura creată în predare explică și necunoașterea isihasmului sau eludarea lui de către mulți preoți.

Astăzi apar reeditările unor cursuri din acele vremuri. Cartea lui Nichifor Crainic, Sfințenia, împlinirea umanului, tot prelegeri de mistică ortodoxă ținute la București între 1935-36. Cartea părintelui Stăniloae Ascetică și mistică creștină. Teologia vieții spirituale, la început a fost tot o serie de prelegeri universitare ținute la București în 1946-1947. De la teologul praf. Ioan Gh. Savin (1885-1973) au rămas două cărți, la origine tot cursuri universitare din 1945-1946:

Mistica și ascetica ortodoxă și Mistica apuseană. (Acestea vor fi tipărite la Sibiu, în îngrijirea Mitrapolitului dr. Antonnie Plămădeală, fost student al lui Ioan Gh. Savin.) Cartea Cărarea împărăției, de Arsenie Boca, a avut ca punct de plecare tot o serie de conferințe: expuse la studenți într-o „vacanță spirituală” la Mănăstirea Sâmbăta, în 1946, iar structura cărții este stabilită în 1947.

Anii 1947-1948 sunt deci ani de referință pentru mistica română. O culme, o înălțare curmată brusc și sângeros, și sufocată, apoi, timp de 40 de ani!

În acel context apărea și cartea părintelui Nicolae Mladin: Prelegeri de mistică ortodoxă. 1947-1948.

Părintele Nicolae Streza a fost studentul profesorului preot Mladin înainte ca acesta să fie mitropolitul Ardealului. Cursurile consemnate atunci sunt tipări te astăzi. Este un manual sintetic, expresiv și rezumativ. Aceasta face să avem un contact intim, năvalnic, proaspăt, cu o materie foarte pretențioasă.

Mistica este o problemă de viață

Părintele Nicolae Streza: Domnule profesor, dragii mei! În primul rând aș vrea să vă salut pe toți cei prezenți cu o salutare creștină: „Hristos în mijlocul nostru”. Răspunsul ar fi ”Este și va fi”. în același timp, adresez și domnului profesor Vasile Andru și dumneavoastră mulțumirile mele personale pentru că mi-ați dat posibilitatea ca în această seară să mă întâlnesc cu dumneavoastră, acest grup de inițiere, de practică și de trăire mistică, despre care am auzit și eu la Târgu Mureș unde sunt paroh la o biserică numită „Biserica de piatră”, unde de 27 de ani mă silesc pentru îndrumarea crestinilor din acea parohie.

Vă felicit că stăruiți săptămână de săptămână, am înțeles, să fiți prezenți aice (în aula Dalles) și să audiați prelegeri sau cuvântări sau dezbateri despre problemele acestea care vă frământă și despre care Părintele Profesor Nicolae Mladin spunea acum 50 de ani: „Mistica ortodoxă este nu numai o problemă a studenților în Teologie, ci este o problemă de viață” și prin mistică ne ridicăm pe culmile cele mai înalte ale trăirii creștine.

Este importantă morala, este importantă dogmatica, dar mistica este culmea care ridică pe creștin la comuniunea cu Dumnezeu. Și omul care ajunge la oarecari experiențe mistice, și acest lucru este legat de personalitatea fiecăruia dintre noi, acela ajunge să aibă conștiința clară că Iisus este fiul lui Dumnezeu, și că comuniunea cu El prin rugăciune, prin trăire, este piscul vieții creștine.

în prezent știm cu toții, și dumneavoastră cu atât mai mult în capitala țării, că există o tendință de cunoaștere și inițiere și a celor mai în vârstă și a celor mai tineri în aceste aspecte ale fenomenului religios, mai ales ale misterului. Viața, ea însăși, este un mister, moartea este un mister. Omul vrea să pătrundă misterele din jurul său.

În prezent însă pe lângă biserica creștină au năvălit la noi în țară tot felul de oameni care încearcă să capteze interesul celor dornici de inițiere, și le oferă tot felul de idei, tot felul de practici prin care, chipurile, omul s-ar putea ridica mai sus, omul ar putea ajunge chiar Dumnezeu, cum spun unii dintre ei. Omul nu poate deveni Dumnezeu. Omul poate ajunge, după învățătura creștină, la îndumnezeire, ceea ce este cu totul altceva decât a fi Dumnezeu. Îndumnezeirea se realizează prin har, prin comuniunea cu Hristos, în urma unei asceze, în urma unei osteneli, a unei jertfe de despătimire, și de zidire spirituală cu ajutorul harului Domnului Hristos. Acestea sunt problemele Misticii. Ea ne învață acest lucru.

Vasile Andru: Privitor acum la cartea părintelui Mladin.

Ea apare într-un context de recuperare masivă a scrierilor de mistică din anii 1945-1947. Aceia au fost anii unei maturizări a învățământului teologic românesc, dar și o cristalizare a expresiei mistice ortodoxe.

Pr. N. S.: Da. Puțini sunt aici aceia care au prins anul 1945. Am intrat în anul 1945 la Teologie, dragii mei, când abia se instalase comunismul la noi în Țară. Era mare lucru să te duci la Teologie. Noi am fost la Sibiu 12 studenți în anul întâi. în anul II eram 2 băieți si 3 fete, în anul III iară așa. Era o îndrăzneală mare. Era atunci rector la Sibiu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae. Iar Părintele Profesor Nicolae Mladin preda la Teologia morală și Mistică; și alți profesori vrednici am avut. Pe Părintele Profesor Mladin îl cunoșteam mai dinainte, de pe vremea când eram elev și când am dat bacalaureatul la Sibiu.

Deci îl cunoșteam ca pe unul care, tânăr fiind, ne-a fost, să zicem așa, ideal spre care tindeam noi, cei tineri: prin viața lui deosebită de cunoscător în problemele teologi ei și mai ales era un mare orator. Predicile sale erau ascultate cu mare interes în Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Era fiu de miner; înalt, subțirel, cu puțină barbă, cu ochi albaștri, cu o voce sonoră și când vorbea de la catedră, ca și din amvon, te capta, pur și simplu, prin posibilitățile pe care le avea de a analiza o singură idee, care-ți rămânea precisă. La predici nu vorbea mult, cum mai greșim noi preoții, că omul când iese de la predică nu mai știe ce a vorbit preotul. O singură idee, dar o analiza pe toate fețele încât cu adevărat îți rămâne a în minte.

Am publicat deci Cursul de mistică al părintelui Mladin așa cum l-am scris în clasă, în anul universitar 1947-1948.

Ce este mistica?

Cartea profesorului Mladin se deschide cu un capitol în care suntem familiarizați cu termenul de mistică. Ce este mistica? Părintele Stăniloae spune așa: „Mistica este trăirea stării de îndumnezeire sau participarea la viața dumnezeiască iar teologia mistică e știința care descrie această stare, fixează sensul ortodox si normele ei. Ea reprezintă ultima treaptă a desăvârșirii omului”.

Părintele Mladin: „Mistica este știința care are ca obiect esența și condițiile unirii sufletului omenesc cu Dumnezeu prin iubire.”

Definind conceptul de mistică drept comuniune prin iubire între persoana umană și persoanele divine, mistica își are locul în creștinism fiind inima creștinismului din care izvorăsc toate puterile lui de viață; este transfigurarea omului prin lumina divină primită în har. Mistica oferă certitudine a adevărurilor spirituale și experiența adevărurilor de credință. Mistica este o culme a desăvârșirii morale, și o concretizare vie a dogmaticii. în personalitatea misticului se îmbină desăvârșirea morală și credința în adevărurile dogmatice.

Am păstrat cursul acela în biblioteca mea; l-am mai folosit și în cuvântările mele, în predicile mele, așa, mai voalat, și când am ajuns la libertatea pe care o avem acum, am socotit că n-ar fi rău dacă aș publica aceste prelegeri pentru că e o contribuție a unui mare profesor, a unui mare mitropolit, dar în același timp și a școlii de teologie din Sibiu.

Trei faze ale vieții mistice

V. A.: După partea consacrată istoriei misticii, manualul acesta pune întrebarea: cum putem ajunge acolo, la comuniunea cu divinul?

Nu oricine poate ajunge la experiența mistică. Unii încearcă să ajungă repede, dar prima treaptă este despătimirea, deci curățirea de patimi”. Sunt 3 faze ale vieții mistice, care au primit în Răsărit și în Apus aceeași numire: faza purificativă, faza iluminativă, faza unitivă. Apusenii zic „via” sau „calea”. Dar aceste „faze” nu se delimitează cu strictețe în experiență. Una este aprofundarea celeilalte. Ele se întretaie.

Pr, N. S.: Da, faza purificativă și iluminativă se împreună, nimeni nu trăiește așa, pe rând, faza asta și după aceea cealaltă: ele se îmbină, se întrepătrund. în faza purificativă putem avea iluminări. Dar să ne folosim de rugăciune. Aici vorbim de „Rugăciunea lui Iisus”. Putem să ne rugăm neîncetat, cum învăța Sfântul Apostol Pavel? Cum ne putem ruga neîncetat? Și ajungi la rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”.

Unii mistici au dat diferite metode. Noi suntem în lume, și dumneavoastră sunteți cu probleme, cu frământări; cum vă puteți ruga tot timpul? Nu ne putem ruga tot timpul; dar putem avea o predispoziție a spiritului nostru de comuniune cu Dumnezeu în permanență; și adăugând în momentele când suntem mai liniștiți și rugăciunea, este posibilitatea de a ne ruga așa, neîncetat. Și cred că dumneavoastră știți mai multe decât pot eu să vă spun acuma; am înțeles că faceți experiența aceasta a rugăciunii lui Iisus.

Mistica liturgică

V. A.: Acum să observăm că s-a făcut o distincție între mistica pustiei și mistica liturgică. Aș vrea să ne spuneți, ca preot și ca ucenic al părintelui Mladin, despre mistica liturgică.

Pr. N. S.: Mistică cultică sau Mistica liturgică este un capitol mai puțin dezvoltat și la Nichifor Crainic și la Părintele Stăniloae. Ce este asta? Fiecare dintre noi suntem un mistic fără să știm. La cultul divin, sau în cadrul cultului divin și mai ales la Sfânta Liturghie este prezent un mister mare. Sub chipul pâinii și al vinului e prezent Iisus Hristos cu trupul și sângele Său: cel mai mare mister. Un mister nemaipomenit: să obții materie din materie, și apoi prezența divină a lui Iisus Hristos în cadrul Sfintei Liturghii! Dacă creștinul cunoaște momentele importante ale Liturghiei și sensurile și simbolurile diferitelor mișcări și acte pe care le face preotul, atunci el se ridică la Comuniune cu Dumnezeu, se unește cu Dumnezeu. Domnul Hristos e prezent pe Sfântul Altar, e prezent în Sfântul Potir, în momentul în care te-ai împărtășit.

V. A.: Aici să ne întoarcem la problema atât de delicată în zilele noastre, că la Sfânta Liturghie de duminici și sărbători se împărtășesc foarte puțini credincioși! Ar trebui ca toți care sunt prezenți la Liturghia din duminici și sărbători să se împărtășească așa cum procedau creștinii din primele veacuri?

Pr.N.S.: Este adevărat că cei din zilele noastre am căzut din acea fervoare creștină a primelor veacuri și suntem păcătoși, dar ne putem pregăti prin post, prin rugăciune, prin spovedanie și să ne împărtășim de câteva ori pe an, nu numai de Paști sau de Crăciun. Dacă vrem să fim mistici, atunci să ne spovedim, postim și ne ducem la Sfântul Potir.

Eu ca preot, care împărtășesc credincioșii, îmi dau seama că unii trăiesc mai cu putere momentul acesta, sunt conștienți că se întâlnesc cu Dumnezeu, că intră în comuniune cu Domnul Hristos, sau că primesc în momentul în care se împărtășesc trupul și sângele Domnului Hristos și vezi la unii curgând lacrimile așa pe obraz; alții se apropie cu mâinile împreunate, cu mare grijă nu se împing, nu vorbesc... este și asta o problemă foarte delicată. Am văzut, să mă iertați, în unele locuri la împărtășire cum vin fără nici o grijă, se înghesuiesc, vorbesc între ei, doamnele mai sunt si cu buzele făcute si încondeiate cumva...

Când te întâlnești cu Dumnezeu, cu Domnul Hristos, ai altă atitudine, trăiești momentul acela. Poți să ai o experiență mistică, o senzație de ridicare de la nivelul tău de om obișnuit pe un plan superior, înalt. Asta-i mistica liturghică. Dar e nevoie ca și preoții să explice credincioșilor Liturghia, să arate mereu, mereu, sensurile și valorile care sunt legate de ieșirea cu Sfintele Daruri, prezentarea Sfântului Potir și toate celelalte. Aceasta e necesar, numai că preotul nu poate de fiecare dată, mereu, să facă acest lucru. Dar e bine să căutăm și cărți care explică Liturghia. Că știind lucrurile, le iubim mai mult. Fără cunoaștere nu există iubire. Vă rog să vă notați aceasta, în minte, sigur. Ce nu cunoști, nu iubești. Cu cât cunoști mai bine lucrurile, cu atât

Pag. 7 – 13