Calea budismului tibetan

În această lucrare impregnată de spirit, Dalai Lama descrie cum poate contribui religia la binele omenirii și accentuează rostul aplicării raționale a preceptelor religioase și a înțelegerii adevăratelor nevoi ale umanității.

Renumit pentru chipul său mereu surâzător și mesajul lui de iubire, compasiune și pace, Dalai Lama explică aici pe îndelete rolul Dharmei - educația, scopul și mijloacele generării minții iluminate și etapele eliberării minții de aspectele neesențiale ale căutării adevărului. "Cele trei aspecte principale ale căii“ și "Stadiile căii spre iluminare“, bazate pe realizările și experiența lui Je Tsongkhapa (faimos erudit în materie de budism tibetan), sunt, de asemenea,  descrise în amănunt de Dalai Lama.

Cartea de față reprezintă, așadar, un material excelent pentru formarea unei imagini relevante asupra nucleului învățăturilor budismului tibetan.

Prefață ... 9

Capitolul 1
Cuvintele adevărului ... 13

Capitolul 2
Cum poate contribui religia la binele omenirii? ... 16

Capitolul 3
O trecere în revistă a căilor budismului tibetan ... 29

Capitolul 4
Învățaturi asupra celor trei aspecte principale ale căii, definite de Je Tsongkhapa ... 107

Capitolul 5
"Stadiile prescurtate ale căii spre iluminare", de Je Tsongkhapa ... 174

Capitolul 6
Generarea minții iluminării ... 249

Capitolul 7
Geneza condiționată ... 268

CAPITOLUL 2. Cum poate contribui religia la binele omenirii?

ÎNAINTE DE A DISCUTA despre cum poate contribui religia la binele omenirii, e util să ne întrebăm de ce are nevoie rasa umană. Răspunsul este că toate ființele umane caută în permanență să găsească fericirea, să depășească problemele și să evite suferința. Indiferent cu ce fel de probleme se confruntă indivizii sau grupurile, indiferent că e vorba de oameni educați sau needucați, bogați sau săraci, tuturor le este comună dorința unei fericiri durabile. Ca ființe umane, avem, cu toții, un corp fizic care, uneori, suferă din cauza bolilor sau a altor probleme și avem și sentimente, ca furia, gelozia și lăcomia, iar de partea cealaltă, pozitivă, găsim iubire, compasiune, bunătate, toleranță și așa mai departe. Acestea toate alcătuiesc natura umană. De asemenea, cu toții ne dorim să fim fericiți, dar nu vrem să suferim.

Astăzi, grație progreselor făcute de știință și tehnologie, mulți oameni din întreaga lume cunosc o îmbunătățire considerabilă a nivelului de trai și beneficiază de facilități și oportunități la care înaintașii lor nici măcar nu visau. Dar, în cazul în care ne întrebăm dacă această dezvoltare materială a eliminat cu adevărat suferința umană, răspunsul este nu. Necazurile și suferințele fundamentale ale omului au rămas. Oamenii încă nu au ceea ce-și doresc și se trezesc adesea în circumstanțe neplăcute. în ciuda confortului sporit, ei resimt singurătatea, frustrarea și neliniștea sufletească.

Dintre problemele cu care se confruntă omenirea, în ansamblul ei, unele, ca de pildă dezastrele naturale, inundațiile și secetele, nu pot fi stăvilite, dar altele sunt create de om. Ele includ conflictele care apar între ființele umane din cauze legate de rasă, ideologie, convingeri religioase și așa mai departe. Acest lucru e foarte trist, căci, indiferent cărei rase aparțin, oamenii sunt, în primul rând, membri ai familiei umane. În ceea ce privește ideologia sau religia, acestea sunt menite să aducă beneficii omenirii, și nu să fie un teren propice pentru violențe și antagonism. Este important să ne reamintim că scopul diferitelor ideologii, sisteme religioase și așa mai departe rămâne acela de a servi ființele umane, de a le îndeplini necesitățile. Pe parcursul secolului anterior, au existat două războaie mondiale și numeroase alte conflicte locale, iar măcelurile continuă, în jurul nostru, chiar și în ziua de azi. Pentru moment, trăim cu toții sub spectrul amenințării nucleare, mai ales din cauza conflictelor ideologice.

O altă categorie de probleme cauzate de om vizează relațiile dintre rasa umană și mediul înconjurător, precum și problemele legate de ecologie și poluare. Și oricât de grave ar fi despăduririle și poluarea solului, a apei și a aerului pentru actuala generație, asemenea probleme vor avea o gravitate sporită în viitor, dacă nu facem ceva pentru a le stopa. Iar acest ceva poate fi făcut, întrucât, așa cum omul a vătămat natura, el își poate și repara greșelile, într-o mai mică sau mai mare măsură.

Fără îndoială că dezvoltarea materială îi asigură omenirii și multe beneficii necesare. Dar am ajuns într-un punct în care ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva există și alte arii de dezvoltare, în afara celor materiale, care au, așa cum am menționat, și efecte adverse: ne confruntăm cu o creștere a neliniștilor sufletești, cu înmulțirea grijilor și a temerilor, iar aceste spaime exacerbate se exprimă uneori prin violență. Există un declin al sensibilității umane. De pildă, deși e perfect adevărat să afirmăm că oamenii s-au tot luptat între ei de-a lungul istoriei, există totuși o diferență între duel urile individuale din trecut și războiul controlat de la distanță din zilele noastre. Dacă ai încerca să ucizi pe cineva cu un cuțit, în mod firesc ar fi dificil, căci ar trebui să suporți vederea sângelui acelei persoane, a spaimei și a țipetelor sale de durere; intervine un blocaj natural. Dar, dacă folosești o pușcă cu lunetă, uciderea devine mult mai ușoară, ca și cum crima nu te-ar implica deloc. Victima nu știe că o pândești; tot ce ai de făcut e să țintești și să apeși pe trăgaci, iar fapta e săvârșită. Desigur, tragedia e amplificată atunci când vorbim de o bombă atomică sau de orice alte arme cu acționare de la distanță. Ceea ce lipsește aici este prezența sentimentelor umane, a simțului responsabilității.

Dacă privim atenți ființele umane, vom descoperi că, dincolo de aspectul fizic, există și un alt factor, foarte eficient – conștiința, sau mintea. Oriunde se află o ființă umană, se află și conștiință. Prin urmare, pentru a reduce problemele pricinuite de om, mintea umană constituie un factor-cheie. Indiferent că vorbim de probleme legate de economie, de relații internaționale, de știință, tehnologie, medicină, ecologie și de alte domenii, deși acestea par să fie chestiuni aflate dincolo de controlul cuiva, punctul lor central este totuși imboldul uman. Dacă acest imbold este nechibzuit sau greșit abordat, vor apărea probleme; dacă el este bun, atunci și acțiune a ulterioară se va dezvolta într-un mod pozitiv.

Se pare că, deși intelectul - aspectul „mental” al ființelor umane – a fost foarte mult dezvoltat și utilizat, am neglijat, cumva, aspectul „spiritual”, prin care eu înțeleg dezvoltarea iubirii, a compasiunii, bunătății și iertării. Această lipsă de sentimente pozitive nu asigură o satisfacție deplină sau pacea sufletească, oricâte progrese materiale am face noi. Avem nevoie nu doar de propășire materială, ci și de dezvoltare spirituală – dacă vom împleti aceste două aspecte, ne vom simți mai fericiți și mai liniștiți. Punctul-cheie este dezvoltarea unor sentimente umane fundamentale, care înseamnă o sinceritate autentică, o deschidere autentică, o iubire și o bunătate autentice, dar și respect pentru ceilalți, pe care trebuie să îi considerăm frații noștri.

Problema unei autentice și durabile lumi a păcii îi preocupă pe oameni, prin urmare acest sentiment uman este, de asemenea, fundamental. Aici, importanța responsabilității individuale este cât se poate de clară, căci o atmosferă de pace trebuie creată în primul rând în sufletul nostru și abia apoi în familie, respectiv în comunitate.

Pentru a crea pacea interioară, cea mai importantă este practicarea compasiunii și a iubirii, a înțelegerii umane și a respectului față de semenii noștri. Cele mai puternice obstacole sunt furia, ura, teama și suspiciunea, prin urmare, atunci când oamenii vorbesc despre dezarmare la nivel planetar, ei trebuie să știe că este necesară și o „dezarmare interioară”. Problema este dacă putem sau nu minimaliza gândurile negative, amplificând, în schimb, atitudinile pozitive. Putem examina existența noastră cotidiană pentru a vedea dacă mânia care ne cuprinde uneori are vreo valoare și, de asemenea, ne putem gândi la efectele pozitive sau negative ale compasiunii și iubirii. De exemplu, cum ființele umane sunt animale sociale, ele au prieteni buni și prieteni răi. Oamenii care sunt întotdeauna furioși nu cunosc, în majoritatea cazurilor, pacea sufletească, dar cei liniștiți au mai multă pace și mai mulți prieteni adevărați – prieteni care le vor fi alături și la bine, și la rău. Asemenea prieteni nu se obțin prin furie, gelozie sau lăcomie, ci prin iubire curată, compasiune, deschidere și sinceritate. Astfel, este foarte clar că gândurile negative distrug fericirea, în vreme ce gândurile pozitive o creează.

Deși furia poate părea uneori prielnică pentru om, în realitate, ea ne distruge liniștea și fericirea și chiar abilitatea de a reuși. Succesul și eșecul depind de înțelepciunea și inteligența omului, care nu pot funcționa cum trebuie sub influența mâniei. Când ne aflăm sub imperiul furiei și al urii, puterea de judecată ne este diminuată. Ca atare, urmărim țeluri greșite sau aplicăm metode greșite, care ne vor duce la eșec. De ce apare furia? Fiindcă, undeva, în adâncul sufletului nostru, domnește teama, ceea ce înseamnă că teama este cauza eșecului.

Cele mai eficiente și mai puternice metode de a elimina furia sunt toleranța și răbdarea. Adesea, oamenii au impresia că toleranța și răbdarea sunt sentimente neutre, dar nu este așa: ele sunt mai profunde și mai eficiente decât simpla indiferență. Unii oameni simt că toleranța și răbdarea ar fi semne de slăbiciune. Dimpotrivă: mânia, ura și frustrarea sunt astfel de semne. Mânia vine din teamă și teama vine din slăbiciune sau dintr-un sentiment de inferioritate. Dacă ai curaj și hotărâre, vei simți mai puțin teama și, inerent, vei fi mai puțin frustrat și furios.

Practica metodelor de a reduce furia și a spori toleranța este adaptabilă la fiecare sistem religios și de ea pot beneficia chiar și cei care nu au convingeri religioase, căci, atâta vreme cât ești o ființă umană, vei avea întotdeauna nevoie de toleranță și curaj. Din punct de vedere budist, există nouă situații care dau naștere furiei: situații în care am fost rănit, sunt rănit sau voi fi rănit; în mod similar, situații în care cei dragi au fost răniți, sunt răniți sau vor fi răniți; și situații în care dușmanii mei au fost fericiți, sunt fericiți sau vor fi fericiți. Dintre acestea, poate cea mai importantă este situația în care eu sunt rănit. În asemenea momente, o modalitate de a contracara furia este să investigăm natura obiectului care ne rănește, examinând dacă el acționează asupra noastră direct sau indirect. Să presupunem că suntem loviți cu un băț; ceea ce afectează direct este bățul. Cauza primordială care ne rănește indirect nu este însă persoana care mânuiește bățul, ci furia care o motivează să lovească, prin urmare nu pe persoana propriu-zisă ar trebui să fim supărați.

o altă metodă, care poate fi eficientă în anumite circumstanțe când cineva ne rănește, este să ne reamintim în acel moment că ne-am putea confrunta cu dificultăți și mai mari și am avea de suportat suferințe și mai grele. Când vom recunoaște că există lucruri și mai grave care ni s-ar putea întâmpla, dificultățile cu care ne confruntăm sunt

pag. 16 – 21