Convorbiri astrale cu sfântul Arsenie Boca

„M-am rugat lui Dumnezeu, părintelui monah Arsenie Boca și sfintei Fecioare Maria să te binecuvânteze. Sper ca și spiritul sfântului Arsenie Boca să te îndrume în misiunea ta.”

În vibrația acestor cuvinte am preluat fotografia.

În după-amiaza aceleiași zile, am adus-o acasă și mi-am propus ca, în timpul nopții, să fac meditație cu părintele Arsenie.

Mi-am terminat gândul și ... „Te știu de când aveai doisprezece ani”, mi-a spus Arsenie din planul lui. Au fost primele „cuvinte” spuse de el pe care le-am conștientizat.

Spre dimineață făceam prima meditație cu el. Pe parcursul ei m-a certat, m-a iertat, m-a binecuvântat și mi-a „zâmbit” părintește: „Copil neștiutor ce ești!”

A doua zi primeam, de la același prieten, o altă fotografie a părintelui, acatistul acestuia și un text scurt.

Am citit acatistul. Așa aveam să aflu și alte date despre viața sa.

Am început textul în care Arsenie își exprima dorința ca fotografia lui să fie ținută în preajmă și împreună cu încrederea în Dumnezeu și în el, din planul lui, va ajuta. Citeam și lacrimile îmi curgeau.

M-am întâlnit cu o veche cunoștință care avea probleme de sănătate și sociale, peste care venea și stresul legat de examenele ce trebuia să le susțină copilul ei. Mă gândeam să îi vorbesc despre Arsenie și să îi ofer fotografia lui.

Imediat acesta mi-a spus: .Dă-i fotografia! O va lua de rușine față de tine. La început nu va crede în mine, va mai fi până va apela, dar va veni să-ți spună ce mulțumită și fericită este că s-a rugat la mine.”

l-am oferit fotografia. Am avut senzația că nu crede în ceea ce-i spun, că a luat-o să nu mă refuze.

După câteva luni ne-am reîntâlnit. Cu emoție mi-a spus:

– Știi, când mi-ai dat fotografia părintelui Arsenie Boca, nu aș fi vrut să o iau, dar am luat-o să nu te refuz, mă gândeam că te supăr. Am pus-o în geantă și la câteva zile am simțit nevoia să mă rog la el. Am avut o emoție puternică. de mulțumire. Mă simțeam limpede. Când fata a plecat la examen, l-am rugat pe părinte să o însoțească. Notele ei au fost foarte bune. Suntem convinse că ne-a ajutat. De atunci apelăm cu încredere în el.

Am dat o fotografie cu părintele unei persoane care seara s-a rugat lui.

După rugăciune a avut senzația că îl cunoaște.

Atunci și-a amintit că, în urmă cu ani, a fost împreună cu soacra și cu soțul ei la biserica din Drăgănescu și a vorbit cu el. Pe soț și pe soacră i-a certat și le-a spus ce îi așteaptă dacă nu revin pe calea corectă.

Nu au ținut seama de sfaturile lui și au ajuns la acel sfârșit prevăzut.

Ei i-a vorbit blând și a încurajat-o.

Știe că a ajuns acasă și a izbucnit în lacrimi. Ani de zile îi simțea vocea și privirea caldă. Acum apela la sfântul Arsenie Boca ca la un vechi prieten.

Am oferit fotografia și unei alte persoane, cu rugămintea de a apela la el.

Aceasta mi-a răspuns cu un calm desăvârșit:

– Am să mă rog lui când voi avea starea necesară, acum nu am timp.

Privind fotografia a adăugat:

– Ce persoană interesantă!

Peste câteva zile îmi relata un vis. A intrat în farmacie să cumpere un medicament pentru fata ei pe care o știa bolnavă. Farmacista i-a dat un borcănel cu pastile. Când a vrut să citească denumirea medicamentului, s-a îngrozit. Pe etichetă era scrisă o dată și textul: „Fata ta va muri!”

În disperarea de care era cuprinsă, a vrut să ceară alt medicament, dar farmacista nu mai era. A privit din nou eticheta. În locul scrisului, acum, se forma chipul lui Arsenie Boca, iar borcănelul s-a transformat în lumină albă. Arsenie radia la rândul său lumină. S-a trezit din vis convinsă că Arsenie o avertiza cu privire la sănătatea fetei ei și că „medicamentul” cel mai bun, în acest caz, este Arsenie.

„A doua zi a aflat că fata ei fusese grav bolnavă în acea seară. Arsenie Boca i s-a arătat în măreția lui înainte ca ea să apeleze la el.

Când prima persoană a venit să-mi ceară fotografie cu părintele, am Întrebat: „Ce faci Arsenie, ai început să-i trimiți special?”

o doamnă, care își mișca foarte greu picioarele și care reușea să facă pasul de aproximativ zece centimetri, era foarte îngrijorată că în urma tratamente lor prescrise de medici și urmate ani de zile nu își ameliorase problemele de sănătate. Medicii, conform analizelor și testelor medicale, i-au pus diagnosticul: reumatism.

Cauza energetică a acestor probleme era energia malefică cu care se lucrase asupra ei. În urmă cu ani de zile, prin acțiunile ei, o altă doamnă nu s-a mai căsătorit cu cel cu care urma ca peste câteva zile să facă cununi a, și și-a întrerupt sarcina, ne mai aducând pe lume copilul pe care-l concepuse cu cel cu care urma să se căsătorească.

Considerând că și-a pierdut familia din cauza acesteia, neputând să ierte, s-a dus și a „comandat” magie neagră pentru „vinovată”. „Bolnava” considera că ei i se cuvenea acel bărbat pentru că îl plăcea, că nu este nici o problemă că acel copil a fost „lepădat”.

Pe măsură ce discutam cu doamna despre acele evenimente, simțeam cum energia malefică, pe care ea o avea în preajmă, încearcă să mă atace. l-am recomandat ca „tratament” slujbele în biserică și să se roage către puterile divine, să facă rugăciuni cu mare încredere, să ceară iertare acelei doamne și lui Dumnezeu; iertare și iubire.

Ea considera că nu are valoare ceea ce îi spun să facă, ar fi preferat un ceai pe care să îl consume și așa să poată să meargă.

Cu toată neîncrederea ei, insistam că „ceaiul” i-l dă popa în biserică, că ceaiul trebuie să fie din iertare și iubire, iar aceste „plante” le poate găsi în sufletul ei. Să-i ceară ajutorul lui Dumnezeu și le va găsi.

Eu insistam dar și energia malefică asupra mea să mă atace, încât mă gândeam să-mi iau la revedere de la această doamnă; nu mai rezistam situației. Dar, că mai eram în fața ei sau nu, știam de această energie iar ea știa de mine și de faptul că, dacă doamna consuma „ceaiul” recomandat de Cei de Sus, o pierdeau de „clientă”.

Situația trebuia rezolvată, dar... eu eram un om în fața ”flăcărilor iadului” care se întindeau spre mine.

Am plecat rapid din fața doamnei, am luat de pe birou fotografia lui Arsenie Boca cu care am revenit în fața ei, zicându-i:

– E frumos bărbatul acesta?

– Da.

Agitam în fața ochilor ei fotografia în care Arsenie te privește în ochi.

– Spuneți, e frumos bărbatul acesta? E frumos?

– Da, e frumos. E frumos.

Am așezat cu calm fotografia la locul ei și m-am reîntors în fata doamnei. „Flăcările iadului” se retrăseseră în aura ei și stăteau cuminți. Acum aveam curajul, de fapt încrederea, să stau ore întregi de vorbă cu ea.

La plecare și-a făcut semnul crucii spunând:

– Deci, trebuie să-mi fac semnul crucii că așa voi putea să merg normal și fără dureri.

l-am răspuns zâmbind dureros:

– Semnul crucii trebuie să vi-l faceți cât mai des, și nu uitați, Dumnezeu vă așteaptă să vă ofere ceaiul pe care îl căutați, dar trebuie să vă duceți dumneavoastră la El să i-L cereți. Să auzim de bine!

A plecat. Am fost convinsă că nu a crezut in ce i-am spus să facă pentru rezolvarea problemei ei de sănătate care avea implicații pe mai multe planuri decât bănuia ea.

După câteva luni de la acest eveniment, m-am întâlnit cu o cunoștință de-a ei căreia îi povestise cele discutate cu mine și care mi-a confirmat că doamna insista că trebuie să existe un ceai care să o facă bine. Varianta aflată de la mine i se părea greoaie și de durată. Am rugat-o pe aceasta să-i mai explice ce Înseamnă iubirea, puterea lui Dumnezeu.

Cunoștința ei luase hotărârea că dacă „bolnava” nu vrea să meargă la biserică să i se facă slujbe, nu va apela la Dumnezeu, se va duce ea și se va ruga pentru ea.

Știu că, peste ani, când problemele de sănătate i se vor agrava va zice: „Doamne!” Faptul că acum știa de existența forțelor malefice și cum acestea puteau fi înlăturate dar nu o făcea, le dădea putere mai mare și încredere că „supusul” lor le acceptă.

Întâlnirea cu această doamnă mi-a fost de mare ajutor. A doua zi îi spuneam unui prieten povestea cu fotografia lui Arsenie.

Foarte revoltat mi-a spus:

– Ai făcut două greșeli foarte mari.

Prima: Cum îți permiți să-i spui Arsenie? Trebuie să-i spui părintele monah Arsenie Boca sau sfântul Arsenie Boca.

A doua: Mă mir cum de ai întrebat-o: „Spuneți, e frumos bărbatul acesta?” La stilul tău de adresare de ce nu i-ai spus:

„Spuneți, e frumos tipul acesta?” Așa vorbești tu la adresa părintelui monah Arsenie Boca?

Cu calm i-am răspuns:

– Să îți explic cum e situația. Cuvântul „tip” nu intră în vocabularul meu cu acest sens. Când spun Arsenie, toți Cei de Sus, inclusiv el, știu la cine mă adresez. Dacă acelei doamne i-aș fi spus: „Priviți fotografia sfântului Arsenie Boca, ce impresie vă face?” ar fi fost intimidată, s-ar fi gândit că e sfânt și trebuie respectat ca atare, așa pentru ea era un bărbat necunoscut, oarecare. Întâlnirea cu el trebuia să aibă loc fără ca ea să știe informații suplimentare. Din secunda în care am plecat spre fotografia lui Arsenie, să i-o arăt și până când am așezat-o la loc, nu am stat să mă gândesc ce trebuie să fac. Aș fi putut să iau icoana de pe perete, să o pun să o privească de aproape. Sunt sigură că ar fi examinat-o și i-ar fi plăcut cum este realizată. I-ar fi văzut frumusețea iar vibrația ei ar fi influențat-o pozitiv. Doamna a venit la mine pentru ea, dar de învățat avem amândouă. Știi că eu cred în ceea ce am citit ca fiind spusele părintelui monah Arsenie Boca, că, dacă ții fotografia lui în casă sau o porți cu tine, dacă crezi în ajutorul lui Dumnezeu și al lui, te vor ajuta. Gestul meu de a agita fotografia în fața ochilor ei avea un scop precis pe care l-am conștientizat după plecarea ei. Din acea fotografie Arsenie te privește fix, cu o privire pătrunzătoare. Puteam să-i arăt fotografia iar ea să privească în altă parte. Nu ar fi fost rezultatul dorit. Mișcările mele au surprins-o. Tonul vocii mele era hotărât. Privirea lui Arsenie Boca a străpuns-o. Atunci nu-i mai vorbeam eu și ochii mei, atunci îi vorbea Arsenie prin ochii lui. în plan fizic ea vedea imaginea din fotografie, eu aveam încredere în puterea sfântului Arsenie Boca, putere care a făcut să supună „flăcările iadului”. Mai departe trebuie conștientizarea doamnei. Ajutor are, dar trebuie să bată ca să i se deschidă. Este lecția ei.

Un prieten m-a întrebat ce mesaj am de la Arsenie Boca pentru el. Nu aveam niciunul.

– Ar fi trebuit să aml? La cât ești tu de evoluat spiritual nu poți să-I întrebi direct pe el?

– Tocmai asta e. Mi-a spus că îmi va transmite ceva prin intermediul tău. Am insistat să-mi spună, dar zice că „nu”.

– Bine, dacă așa a zis, știe el ceva ce nu conștientizăm noi. Voi face o meditație cu el și vom afla ce are să îți spună.

Până la meditația promisă, uitându-mă la fotografia lui Arsenie, acesta, din planul lui, mi-a transmis un mesaj referitor la soția prietenului.

„Cuvintele” lui trebuiau „auzite” în două moduri. Pentru mine: „ ... (nume) are un loc în biserica mea.” Iar pentru ea: „... (nume), ai un loc în biserica mea!”

Le-am transmis cele comunicate de către Arsenie.

Ea a plâns de fericire, iar mesajul a mobilizat-o să facă mai mult, să urgenteze punerea în aplicare a planurilor pe care le avea cu privire la evoluția spirituală a ei și a altora.

Peste zile, el mi-a pus aceeași întrebare.

Mesajul primit de mine se referea la ea și implicit îl influența și pe el, dar mai trebuia ceva la adresa lui.

De data aceasta l-am Întrebat direct pe Arsenie ce are de transmis prin mine pentru acel prieten.

Răspunsul lui a fost foarte scurt: „A aruncat cu noroi.” L-am transmis și pe acesta, la care am adăugat întrebarea mea:

Pag. 17 – 23