Adevăr Divin
Bucuria de a trăi în și cu Dumnezeu
Ghid practic de psihologie cuantică
| Acceptați faptul că sunteți minunați, că sunteți magnifici, că sunteți frumoși, că știți tot ce aveți nevoie să știți, că puteți face orice vă doriți, atât timp cât nu vă folosiți de oameni pentru a vă împlini niște nevoi. |
60.00 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Acceptați faptul că vă este permis să vreți toate astea și toată viața va fi o mare bucurie și împlinire. Acceptați faptul că sunteți creatorii realității voastre iar viața va fi un miracol trăit conștient și firesc. Acceptați faptul că puteți fi bucuria care este starea firească a Sinelui Divin. Acceptați faptul că pacea este cea care vă ajută să aveți claritate în tot ceea ce faceți și spuneți. Acceptați faptul că vă este permis orice în acest Univers atât timp cât nu călcați sufletul și demnitatea altcuiva. Vă doresc să acceptați filiația divină adică să „acceptați că sunteți copiii lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga vouă”. |
Cuprins:
Introducere ... 13 Capitolul 1: Descoperirea de Sine ... 15 Capitolul 2: Conștientizarea potențelor divine din Sine ... 29 Capitolul 3: Acceptarea faptului că suntem divini ... 41 Capitolul 4: Începi să creezi din joacă cu inima ușoară ... 51 Capitolul 5: Să trăiești bucuria pentru propria creație ... 67 Capitolul 6: Celebrarea materializării redă puterea creatorului ... 79 Capitolul 7: Manifestarea Sinelui Divin ... 89 Anexă, Îndrumări, agenda de lucru ... 97 Anexă, Afirmații utile ... 107 Bibliografie ... 115 |
Fragment:
Descoperirea de sine
Așa cum știm drumul către noi înșine este cel mai anevoios, deoarece este necesar să intri în contact cu tine pentru a te descoperi. Din cercetările și experiențele mele am constatat că sunt câteva etape prin care eu am trecut, până m-am „trezit”, și am realizat că în interiorul meu este o Scânteie Divină prezentă mereu și nu la fără frecvență cum am crezut ani de zile. Adică am constatat că Dumnezeu este în mine în fiecare clipă, că nu mă părăsește niciodată, că nu mă pedepsește niciodată pentru că dacă m-ar pedepsi pe mine de fapt s-ar pedepsi pe El, că nu mă judecă niciodată. Este un nonsens ca Dumnezeu să-și dea lui doar dacă tu o personalitate ai făcut ceva sau altceva cerut de alte personalități (de alți oameni). Ni se spune că Dumnezeu vede și aude tot ce facem (normal dacă este în noi), dar în același timp mesajele scrise peste tot sunt că este undeva în cer (adică în afara noastră), ne judecă, ne pedepsește, ne mântuiește sau nu în funcție de... (adică condiții scrise tot de oameni), ne iartă sau nu. Dragi prieteni creatori Dumnezeu este Iubire, iar Iubirea nu judecă, nu critică, nu pedepsește, nu se fălește, nu calcă pe cadavre, nu ucide, etc. Am mai constatat că nimeni nu poate face nimic în locul nostru. Noi am primit o viață în dar pe care să o experimentăm cum vrem noi, adică cum alegem cu liberul arbitru liber. Dacă tu vrei să trăiești în suferință pentru că așa ai văzut și nu ai alt reper, e alegerea ta, dar Scânteia Divină din tine mereu ți-a scos situații, oameni, evenimente, momente, prin care să devii prezent, dar pare mai comod să calci pe urme făcute deja de alții. Când eram mică și mi se spunea că „așa trebuie”, întrebam: „Unde scrie?”. Și cum nu scria nicăieri, ci spuneau „așa se face”, de cele mai multe ori la un asemenea răspuns nu făceam, „cum se face”. Am fost un copil atipic pentru societatea actuală, dar în contact cu Scânteia Divină din mine. Am avut noroc de o mamă care nu m-a forțat să fac numai ce vrea ea, ci mereu îmi spunea „Așa să fie cum spui tu”. Și astfel lucrurile se întâmplau cum spuneam eu, pentru că ea avea încredere în mine, iar credința cuiva în tine îți dă aripi. Am hălăduit și eu mulți ani pe la toate ușile mănăstirilor, preoților minunați ai acestor plaiuri, locurilor sfinte din afara țării, pe la oameni magnifici de pretutindeni, dar într-o zi am constatat că nimeni nu poate face nimic în locul meu. În acel moment parcă m-am trezit dintr-un somn prelung, parcă au căzut toate lanțurile de pe mine, și eram goală și liberă în fața Dumnezeului căruia abia în acel moment i-am dat voie să se manifeste prin mine real. Din acel moment m-am aplecat asupra mea, a descoperirii de Sine, a cunoașterii de Sine și a trăirii în aici și acum. Asta nu înseamnă că nu mai merg pe la mănăstiri, locuri magnifice, oameni minunați cu care să discut, dar nu mai aștept să facă cineva în locul meu ceea ce numai eu îndrumată de Dumnezeul din mine pot face. Vă redau mai jos etapele pe care le-am experimentat în realizarea acestei călătorii de a mă cunoaște și crește pe mine însămi. 1. Prima etapă este să vrei să te cunoști, să vrei să îți dai jos masca pe care o porți cu mult fast de ani de zile. Este timpul să vrei să faci asta pentru a deveni autentic și a te bucura de tine și de viața ta. Când stai cu masca pe care ai confecționat-o cu grijă în timp, și anume ce persoană puternică și fericit(ă) ești în exterior, adică le arăți altora, dar în interior ești total nefericit(ă), nu faci decât să acumulezi foarte multe frustrări, neîmpliniri, venin, care va crește semnificativ în timp până ajungi să nu mai suporți și să dai pe dinafară. Asta mai exact fie ești plin de furie în raport cu copiii sau cu cei mai puțin puternici din jurul tău sau crești o tumoră în corpul tău. Așa că nici una nici alta nu e confortabilă. Când vrei să te cunoști pe tine, tot universul conlucrează cu tine pentru a-ți scoate oameni, informații, situații prin care tu să te privești, să începi să te cunoști. Fie deschizi o carte cu o informație care te ajută să vezi răspunsul la întrebarea ta în ea (așa s-a întâmplat cu mine), fie asculți un discurs al cuiva care te pune pe ”gânduri”, fie vezi o plantă care îți transmite atâta iubire încât nu mai poți trece nepăsător pe lângă ea, fie vezi un curcubeu care te ajută să intri pe o frecvență ridicată, adică să simți ceva diferit față de ceva din exteriorul tău și atunci în creierul tău se creează un fulger care te ajută să urci pe o altă frecvență și să transmiți informațiile prin neuroni cu altă frecvență. Așa cum am mai scris, la nivel neuronal se întâmplă această transformare, care apoi se transmite de la computerul central (creierul) spre toate celulele corpului fizic. Dacă lucrurile stau așa, ar putea cineva în locul meu să-mi introducă acea frecvență la nivel cerebral? Nu, asta se face conștient tu cu tine. Te poți ajuta afirmațiile de genul: Eu sunt dintotdeauna conștient(ă) de mine.” „Eu sunt dintotdeauna cunoașterea de Sine.” „Eu sunt dintotdeauna voință Divină.” „Eu sunt dintotdeauna intenția Divină.”După ce ai vrut să te cunoști și universul ți-a dat diverse informații urmează un alt pas și anume: a-ți scoate oameni, informații, situații prin care tu să te privești, să începi să te cunoști. Fie deschizi o carte cu o informație care te ajută să vezi răspunsul la întrebarea ta în ea (așa s-a întâmplat cu mine), fie asculți un discurs al cuiva care te pune pe „gânduri”, fie vezi o plantă care îți transmite atâta iubire încât nu mai poți trece nepăsător pe lângă ea, fie vezi un curcubeu care te ajută să intri pe o frecvență ridicată, adică să simți ceva diferit față de ceva din exteriorul tău și atunci în creierul tău se creează un fulger care te ajută să urci pe o altă frecvență și să transmiți informațiile prin neuroni cu altă frecvență. Așa cum am mai scris, la nivel neuronal se întâmplă această transformare, care apoi se transmite de la computerul central (creierul) spre toate celulele corpului fizic. Dacă lucrurile stau așa, ar putea cineva în locul meu să-mi introducă acea frecvență la nivel cerebral? Nu, asta se face conștient tu cu tine. Te poți ajuta afirmațiile de genul: Eu sunt dintotdeauna conștient(ă) de mine.” „Eu sunt dintotdeauna cunoașterea de Sine.” „Eu sunt dintotdeauna voință Divină.” „Eu sunt dintotdeauna intenția Divină.”După ce ai vrut să te cunoști și universul ți-a dat diverse informații urmează un alt pas și anume: 2. Să devii conștient de tine, de comportamentele, de gândurile, de vocabularul și cuvintele rostite de tine, de manifestările tale conștiente sau nu. Adică să devenim conștienți că: respirăm inconștient, adică nu suntem atenți la acest fenomen, mintea este în altă parte și astfel aerul intră și iese doar pentru procesul fiziologic și nu pentru ca să ne purifice și să ne ridice pe altă frecvență; pronunțăm cuvinte la voia întâmplării fără să fim conștienți că ele sunt energie vie care atrag ceva foarte subtil. Exemple de expresii inconștiente: ”trebuie să”, „vai săraca de mine”, „vai săracul de el”, „ce prăpădit(ă) sunt! este”, „sper”, „aș vrea dar nu pot”, „nu am cum să reușesc”, „este prea greu”. Toate aceste cuvinte atrag din univers energia corespunzătoare și atrag acea realitate, pe care în mod real nu ne-o dorim, dar o atragem prin modul în care vorbim și ne manifestăm. mâncăm inconștient fără să fim atenți la ce băgăm în gură; când mâncăm ne gândim la cu totul altceva și de fiecare dată mâncăm ceea ce gândim, adică supărare, nervi, furie, griji, stres, imagini violente de la TV, sau știri agresive. ne spălăm fără să ne gândim la acest proces, fără să conștientizăm că fie are picătură de apă ne curăță și ne purifică energiile și câmpurile din jur.
Pag. 17 – 21 |