Volumul cuprinde două din cele mai reprezentative lucrări în care filosoful german își expune concepția morală: Întemeierea metafizicii moravurilor (1785) și Critica rațiunii practice (1788).
Critica rațiunii practice
37.003.70RON
(Stoc 0)
×
Anunță-mă când „Critica ratiunii practice” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
În Întemeierea metafizicii moravurilor Immanuel Kant expune prinicpiile moralității, iar în Critica rațiunii practice își construiește propriul său sistem etic, ceea ce face ca aceasta să fie considerată, după Critica rațiunii pure, a doua sa operă fundamentală.
Între cele două lucrări este o atât de strânsă legătură, încât cunoașterea numai a uneia din ele ne-ar oferi o imagine incompletă asupra concepției sale morale.
Immanuel Kant a avansat idei etice și în alte opere ulterioare (Religia în limitele rațiunii – 1793 sau Metafizica moravurilor – 1797), dar numai în cele reunite în acest volum se ocupă de problemele teoretice ale moralității.
Traducerea a fost făcută după ediția germană din 1956 (Leipzig, Hrsg. Von Raymund Schimidt).
Cuprins:
Prefață 35 Introducere: DESPRE IDEEA UNEI CRITICI A RAȚIUNII PRACTICE 47 Partea întâi a Criticii rațiunii practice: TEORIA ELEMENTELOR RAȚIUNII PURE PRACTICE 49 Cartea întâi: ANALITICA RAȚIUNII PURE PRACTICE 49 Capitolul întâi. DESPRE PRINCIPIILE RAȚIUNII PURE PRACTICE 49 I. Despre deducția principiilor rațiunii pure practice 73 II. Despre dreptul rațiunii pure în folosirea practică la o extindere care nu este posibilă pentru ea în folosirea speculativă. 81 Capitolul al doilea. DESPRE CONCEPTUL UNUI OBIECT AL RAȚIUNII PURE PRACTICE 88 Capitolul al treilea. DESPRE MOBILURILE RAȚIUNII PURE PRACTICE 102 Cartea a doua: DIALECTICA RAȚIUNII PURE PRACTICE 135 Capitolul întâi. DESPRE O DIALECTICÃ A RAȚIUNII PURE PRACTICE ÎN GENERE 135 Capitolul al doilea. DESPRE DIALECTICA RAȚIUNII PURE ÎN DETERMINAREA CONCEPTULUI DE BINE SUVERAN 138 I. Antinomia rațiunii practice 141 II. Soluționarea critică a antinomiei rațiunii practice 142 III. Despre primatul rațiunii pure practice în legătura ei cu rațiunea pură speculativă 147 IV. Nemurirea sufletului ca postulat al rațiunii pure practice 149 V. Existența lui Dumnezeu ca postulat al rațiunii pure practice 151 VI. Despre postulatele rațiunii pure practice în genere 159 VII. Cum este posibil să se conceapă o lărgire a rațiunii pure din punct de vedere practic, fără ca prin aceasta să se lărgească în acelaøi timp cunoaøterea ei ca rațiune speculativă? 161 VIII. Despre asentimentul dat judecăților care provin dintr-o nevoie a rațiunii pure 168 IX. Despre raportul înțelept proporționat al facultăților de cunoaøtere ale omului față de menirea lui practică 172 Partea a doua a Criticii rațiunii practice: METODOLOGIA RAȚIUNII PURE PRACTICE 175 Concluzie 186 Note 189 Indice de nume proprii 281
Adevăr Divin
