Adevăr Divin
Esenienii și manuscrisele de la Marea Moartă
| Poate că descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă are un înțeles simbolic pentru epoca noastră; în orice caz, ea a dus la publicarea unui număr imens de articole, de comunicări și de cărți. |
28.00 22.40 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Cu toate acestea, legat de manuscrisele de mai sus există un mare număr de enigme, de probleme destul de obscure care nu au putut fi dezlegate până acum. în manuscrisele de la Marea Moartă apare foarte des expresia de "secret", "mister", menționându-se secretele divine cunoscute de divinitate, de îngeri și de puterile cerești, precum și secretele "minunate" pe care esenienii sau unii dintre ei susțin că ajung să le cunoască prin revelație. Aceste secrete "minunate" par a fi experiențe extatice... S-a spus de multe ori că descoperirea bibliotecii pustnicilor de lângă Marea Moartă reprezintă una dintre cele mai tulburătoare realizări în domeniul arheologiei din epoca noastră. Credem că aserțiunea aceasta este justificată de numărul mare cie scrieri descoperite – din care nu s-au publicat decât o mică parte - și de interesul pe care aceste texte îl reprezintă pentru istoria religiilor. Constantin Daniel |
Cuprins:
I. Din enigmele manuscriselor de la Marea Moartă ... 5 |
Fragment:
1. DIN ENIGMELE MANUSCRISELOR DE LA MAREA MOARTÃ S-a spus de multe ori că descoperirea bibliotecii pustnicilor de lângă Marea Moartă reprezintă una dintre cele mai tulburătoare realizări în domeniul arheologiei din epoca noastră. Credem că aserțiunea aceasta este justificată de numărul mare de scrieri găsite – din care nu s-au publicat decât o mică parte –, de interesul pe care-l reprezintă aceste texte pentru istoria religiilor și de faptul că s-au putut găsi suluri ce descriu normele de viață ale unei mișcări în care domneau comunismul de consum, pacifismul; sclavia era respinsă și domneau principiile obligativității muncii pentru fiecare și ale lepădării de bogăție. Poate că descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă are un înțeles simbolic pentru epoca noastră, așa cum afirmă Yigael Yadin: în orice caz, ea a dus la publicarea unui număr imens de articole, de comunicări și de cărți. Cu toate acestea, legat de manuscrisele de mai sus există un mare număr de enigme, de probleme destul de obscure care nu au putut fi dezlegate până acum. În manuscrisele de la Marea Moartă apare foarte des expresia de „secret”, „mister”, menționându-se secretele divine (Regula Comunității, III, 23; IV, 18; Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului, X, 11; XVI, 11, 16; Imnuri, XIII, 16; 1,13; IX, 23; IX, 16; XII, 3 etc.) cunoscute de divinitate, de îngeri și de puterile cerești, precum și secretele „minunate” (Regula Comunității, IX, 18; XI, 3; XI, 5; IV, 26-27; XI, 10; Fragmente de Imnuri, 2,23 etc... ) pe care esenienii sau unii dintre ei susțin că ajung să le cunoască prin revelație. Aceste secrete „minunate” par a fi experiențe extatice, fie oniroide (prin izolarea senzorială în peșteri), fie halucinatorii (prin ingerarea de substanțe halucinogene), fie fenomene iluzorii despre care se pomenește în manuscrisele de la Marea Moartă, dar și în toate apocrifele eseniene, arătându-se că membrii comunității eseniene văd îngerii, ba chiar divinitatea însăși. De aceea aceste expresii ciudate și hiperbolice din textele de la Marea Moartă – cu privire la înțelegerea divinității (Imnuri, XlV, 12; Xv, 12), perceperea spiritului pe care divinitate a așezat-o în esenieni (XIII, 21-22; XIV, 25; XVII, 27; XII, 11-13), cunoașterea minunilor lui Dumnezeu (XI, 28), a secretelor sale minunate (II, 13: IV, 27-28; VII, 27; XI, 10), a secretului înțelepciunii sale (XII, 13), a slavei sale (XIII, 16; Xv, 20; 1, 29-30), a puterii sale (XV, 20; IV, 32) - presupun neapărat extazul, căci sunt similare cu expresiile și aserțiunile profeților din Vechiul Testament care, în mod sigur, aveau stări de extaz. Aceste stări de extaz sunt descrise de proroci; de exemplu, Isaia începe cartea sa astfel: „Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda... Sau Ieremia care scrie: „Fost-a cuvântul Domnului către mine și mi-a zis...” adică el descrie experierea sa a unei voci pe care a auzit-o. Sau Iezechiel: „Era în cinci ale lunii a patra, anul al treizecilea, când mă aflam între robi, la râul Chebar, unde mi s-au deschis cerurile și am văzut niște vedenii dumnezeiești?’. Tot astfel se pot menționa nenumărate stări de extaz (uimire) la prorocii Vechiului Testament, iar esenienii care se numeau pe ei înșiși „văzători’: adică proroci aveau și ei astfel de viziuni. De altfel ne întrebăm dacă asceza severă impusă membrilor acestei mișcări, privațiunile de tot felul, celibatul, sărăcia, viața într-un pustiu arid ar fi fost cu putință de suportat și de impus, în lipsa viziunilor, stărilor de extaz și experiențelor oniroide care întăreau mult credința și convingerile membrilor comunității eseniene. Celor care intrau în mișcarea eseniană li se impunea să păstreze cel mai riguros secret cu privire la normele acesteia. Astfel, în Regula Comunității (IX, 17), citim: „să ascundă sfatul Legii” și să urască într-ascuns, „în duh de taină” pe cei ce nu fac parte din gruparea eseniană (IX, 22). Iosephus Flavius scrie că esenienii păstrau cu cea mai mare grijă secretele grupării lor politice-religioase și învățăturile ei nu le împărtășeau nimănui, „chiar dacă ar fi trebuit să moară în cele mai mari chinuri din cauza aceasta” (Bellum judaicum, lib. II, cap. VIII, § 141). De aceea esenienii, intrând în această grupare, făceau jurământul (poate singurul pe care aveau voie să-I facă) de a nu dezvălui altora nimic din secretele mișcării eseniene, de a nu face cunoscute altora cărțile lor și de a nu spune altora numele îngerilor”. Riguroasa izolare a comunității de la Qumran ușura păzirea tainelor ei. Secretele ei nu erau dezvăluite noilor membri ai comunității decât treptat, în timp și în raport cu progresul lor în cunoașterea Bibliei și mai ales a în aintării lor în ceea ce am putea numi perfecțiunea spirituală. Mai cu seamă trebuiau ascunse celorlalți iudei care nu făceau parte din gruparea eseniană țelurile și idealurile ei. Căci citim iarăși: „Toată învățătura (litt. „lucru’: D B R) va rămâne ascunsă înaintea lui Izrail, dar va fi descoperită omului care caută pe Dumnezeu și va fi ascunsă dinaintea altora de teama (ivirii) duhului deznădejdii” (VIII, 11-12). Legat de acestea s-au găsit, în peșterile din jurul Mării Moarte, două scrieri eseniene în alfabet criptic ce n-a putut fi descifrat. Viața internă a esenienilor, regulile esențiale ale comunității lor se aflau scrise în așa-numita carte H G W sau H G Y, cartea de temelie a comunității, carte care, din nefericire, nu ni s-a păstrat. Această carte cuprindea „legile Legământului” „bazele Legământului” și este citată foarte des atât în așa-zisul text al Celor două coloane (1, 7) cât și în Documentul de la Damasc (X, 6; XIII, 2). Se pare că în pasajul din Regula Comunității (VI, 7), unde stă scris: „să se citească din carte” (S P R), termenul de „carte” să se refere tocmai la cartea H G W. Astfel, pierderea acestei cărți fundamentale a esenienilor iar pe de altă parte taina cu care își înconjurau acțiunile și doctrinele lor au făcut să persiste un număr însemnat de enigme cu privire la ei. Această mișcare număra aproape 4000 de membri după spusele lui Iosephus Flavius și Filon din Alexandria, adică era cu puțin mai mică decât cea a fariseilor care număra cam 6000 de membri. Ne vom strădui în cele ce urmează să elucidăm unele din aceste probleme care nu au fost decriptate de cercetători. 1. ORIGINEA MIȘCÃRII ESENIENE în mișcarea eseniană putem distinge în mod limpede o influență a Egiptului antic în ceea ce privește calendarul ei. într-adevăr, anul egiptean (r n p t) era împărțit în 12 luni de 30 de zile ( h r w) fiecare și era completat până la 365 de zile cu așa-numitele zile adăugate: „epagomene” (5 h r y w r n p t). Anul era apoi împărțit în trei anotimpuri (t r) de câte patru luni fiecare. Implicații serioase se iveau în urma faptului că egiptenii foloseau un an de 365 de zile, în vreme ce anul astronomic era de 365,25 de zile. De aceea în 120 de ani, anul legal era cu o lună întreagă înaintea anului astronomic. Calendarul grupării eseniene și prescripțiile legate de el tinde au mai cu seamă să facă să coincidă slujirea lui Dumnezeu de către oameni, cultului ceresc pe care îl îndeplineau îngerii; întrucât îngerii conduc astrele pe cer, cultul esenian trebuia să coincidă cu datele calendarului revelat”, ar, în Cartea Iubileelor, VI, 32, găsim scris: „Poruncește fiilor lui Izrail să ia seamă la ani după socoteala și rânduiala (computul) lor de 364 de zile. Aceste zile împlinesc un an întreg. Să nu tulbure ei zilele și sărbătorile. Să nu omită nici o zi și să nu mute nici o sărbătoare”. Or Cartea lubileelor ca și Cartea lui Enoch au fost găsite în biblioteca eseniană din peșterile de la Marea Moartă, sunt deci cărți eseniene. Pe de altă parte, în Documentul de la Damasc, XVI, 3-4, se menționează: „iată că acesta se află conținut amănunțit în cartea împărțirii Timpurilor după Iubileele și Săptămânile lor, deci se vorbește de Cartea Iubileelor și se confirmă că era o carte eseniană. După calendarul din Cartea lubileelor, anul avea 364 de zile (12 luni a 30 de zile fiecare la care se adăugau 4 zile suplimentare), aceste 364 de zile fiind grupate în 52 de săptămâni. Și în calendarul grupării de la Qumran anul avea tot 364 de zile (12 luni cu 30 de zile + 4 zile suplimentare) grupate tot în 52 de săptămâni. Cele 4 zile suplimentare se adăugau câte una la ultima lună a fiecărui trimestru, deci existau patru luni cu câte 31 de zile, iar celelalte opt luni aveau câte 30 de zile. Acest calendar avea mari avantaje asupra celui folosit de celelalte grupări iudaice și de Templu. Anul Nou începea întotdeauna într-o miercuri și toate sărbătorile cădeau totdeauna la aceeași dată și în aceeași zi a săptămânii. Diferența dintre anul calendaristic (364 de zile) și cel solar (365, 25 de zile) era recuperată la fiecare „jubileu” adică la 49 de ani, când în anul calendaristic se adăugau toate zilele lipsă. Se pare că acest calendar solar a fost adoptat în Iudeea înainte de cucerirea babiloniană (586 î. Ch.) și a fost deci folosit timp îndelungat, fiind preluat din Egipt cu unele modificări. După cucerirea babiloniană și reîntoarcerea din Babilon s-a adoptat un calendar luno-solar din calendarul babilonian, căruia i se aduseseră unele corective după cel grecesc. Dar influența Egiptului asupra esenienilor nu se mărginește numai la calendar, căci, întocmai ca preoții egipteni, ei se îmbrăcau în veșminte albe de in”, se îmbăiau foarte des, practicau munca fizică; preoții egipteni, se știe din stelele lor funerare, exercitau diferite meșteșuguri pentru zeul pe care îl adorau. Ei aveau în templele lor o Pag. 5 – 11 |