Extrase din MEIN KAMPF însoțite de comentarii

Mein Kampf este deopotrivă un document autobiografic, cu câteva aspecte fantasmagorice, și o declarație politică a nașterii partidului nazist și a ambițiilor sale. Bazele programului lui Hitler sunt conținute deja în Mein Kampf. Astfel, teoriile rasiale contra evreilor și țiganilor sunt expuse cât se poate de explicit, ca și dorința unei dominații germanice în Europa.

Mein Kampf care constituie cu siguranță un document indispensabil pentru cunoașterea istoriei contemporane, este și o lucrare polemică și de propagandă, al cărei spirit de violență nu este străin epocii actuale și, în pofida deșertăciunii teoriilor sale, poate chiar prin aceasta, contribuie la o renaștere a urii rasiale sau la o exacerbare a xenofobiei.

În Occident și în alte părți, cel mai bine ar fi să învățăm cât mai mulți să decodificăm această carte, să-i înțelegem influența, să ne dăm seama de condițiile istorice care i-au permis acestei cărți să devină ceea ce a devenit. Această carte, care și azi pare un model în ochii unora, conține propriul antidot. Trebuie să n-o uităm niciodată. Lumea liberaă a fost prima victimă a ideilor naziste. Mein Kampf ne privește pe toți.”

(Mein Kampf, histoire d’un livre, Antoine Vitkine, Ed. Flammarion, 2009, pp. 289, 292.)

Avertisment către cititor ... 7

Extrase

Rasismul, antisemitismul ... 26

Scopurile urmărite de Anglia în războiul mondial nu sunt atinse și se întorc contra politicii sale tradiționale de echilibru al forțelor ... 95

Călătorii spre Est ... 122

Postfață

Omul ... 139

Tinerețea ... 139

Drumul spre putere ... 140

Totalitarismul nazist ... 141

Al Doilea Război Mondial ... 143

Consecințe ... 144

Cartea ...146

Supplementum

Cartea pe capitole ...154

Capitolul I. Casa familiei ... 154

Capitolul II. Anii de studii și de suferințe de la Viena ... 154

Capitolul III. Considerații politice genera le legate de șederea mea la Viena ... 158

Capitolul IV. Munchen ... 160

Capitolul VI. Propagandă de război ... 161

Capitolul X. Cauzele înfrângerii ... 162

Capitolul XI. Poporul și rasa ... 163

Capitolul XII. Prima fază a dezvoltării Partidului național-socialist al muncitorilor germani ... 164

Citate tematice ... 164

Rasă și specii ... 164

Arianul, întemeietorul civilizației ... 166

Statul popular și rasa pură ... 167

Spațiul vital german ... 168

Supunerea maselor ... 168

Propaganda ... 169

Contra doctrinelor evreiești și marxiste ... 170

Citate generale ... 171

Istorie ... 171

Politică externă ... 173

Diferitele popoare ... 174

Colonizare ... 177

Religie ... 177

Familia și femeile ... 182

Animale ... 182

Artă, muzică, literatură ... 183

Filosofic ... 183

Antipatii sociale și filosofice ... 184

Biologie (pseudo-darwinisrn) ... 185

Despre antisemitismul lui Adolf Hitler ... 185

O concluzie ... 186

„Un destin fericit m-a făcut să mă nasc la Braunau-am-Inn, un târgușor situat exact la frontiera celor două state germane, a căror unire ni se pare a fi sarcina esențială a vieții noastre, ce trebuie realizată prin toate mijloacele.

Același imperiu are același sânge.

Austria germană trebuie să se întoarcă la marea patrie germană, și asta nu în virtutea unor rațiuni economice oarecare. Nu, nu, chiar dacă această unire, din punct de vedere economic, este indiferentă și chiar dăunătoare, ea tot trebuie să aibă loc.

Poporul german nu va avea dreptul la nicio activitate politică colonială cât timp nu va putea să-și aducă propriii fii în același stat. Când teritoriul Reich-ului îi va cuprinde pe toți germanii, dacă se va dovedi insuficient să-i hrănească, din necesitatea acestui popor se va naște dreptul lui moral să dobândească teritorii străine. Plugul va face atunci loc sabiei și lacrimile războiului vor pregăti recoltele lumii viitoare.

Scotocind prin biblioteca tatălui meu, am dat peste diferite lucrări militare, printre care și o ediție populară despre războiul franco-german din 1870-1871. Erau acolo două volume dintr-un jurnal ilustrat al acelor ani. Au devenit lectura mea preferată. În scurt timp, marele război eroic a trecut pe primul plan al preocupărilor mele morale. Din acel moment, am adunat cu și mai multă râvnă tot ce avea legătură cu războiul și cu problemele militare.

Asta era pentru mine o descoperire importantă. Deoarece, pentru prima dată în viața mea, într-un mod desigur confuz încă unele întrebări au început să mă obsedeze:

Exista o diferență, și care, între germanii care au dat aceste bătălii și ceilalți?

De ce tatăl meu și ceilalți austrieci nu au luat și ei parte?

Nu suntem la fel ca ceilalți germani? Nu mergem pe același drum?

Întorceam aceste lucruri pe toate fețele în mintea mea de copil și, din răspunsurile primite la întrebările puse cu prudentă, a trebuit să trag concluzia, cu o invidie tainică în inimă, că nu toți germanii aveau fericirea să aparțină statului lui Bismarck.

Va trebui să revin la subiect, în cursul acestei lucrări, ca să-l tratez în profunzime. Totuși, deocamdată, mă voi mulțimi să precizez câteva idei esențiale care, mai târziu, au devenit din ce în ce mai ferme, si anume:

Din momentul în care s-au desprins aceste idei, am ajuns, în cunoștință de cauză, la următoarele sentimente:

Mai târziu, grație acestor concepții, datorate școlii, istoria universală mi-a facilitat tot mai mult înțelegerea acțiunii istorice în prezent, adică a politicii: așadar, nu aveam s-o învăț, ci ea avea să mă instruiască pe mine.”

Hitler ne povestește mai departe moartea tatălui și apoi a mamei sale, survenită doi ani mai târziu.

„Realitatea dură m-a obligat să iau hotărâri rapide. Resursele sărăcăcioase ale familiei fuseseră epuiza te de boala gravă a mamei mele; pensia de orfan nu-mi ajungea ca să trăiesc și trebuia, într-un fel sau altul, să-mi câștig pâinea.

Am plecat la Viena cu o valiză de lenjerie și haine. Aveam în suflet o hotărâre de nezdruncinat.
Tatăl meu reușise, cu cincizeci de ani în urmă, să forțeze destinul. Voiam să fac asemenea lui. Voi deveni cineva... nu funcționar!”

Orfan, Hitler sosește la Viena cu un bagaj modest, după cum spune. Se zice că avea o vocație reală pentru desen. Dar nu a fost admis la secția de pictură a Academiei, al cărei rector i-a spus că nu avea nicio înclinație pentru pictură, ci oarecare talent în domeniul arhitecturii. Dar a întâmpinat din nou dificultăți si nu a urmat nicio școală de specialitate. În plus, după cum mărturisește singur în carte, trebuia să muncească pentru a avea din ce trăi: primă ranchiună a omului care se simte sau se crede înzestrat pentru artă și e obligat să-și prostitueze arta ca să aibă ce mânca.

Pe de altă parte, după cum spune chiar el:

„Viena, al cărei nume evocă pentru atâția oameni veselie și lipsă de griji, loc de petreceri fericite, nu este, din păcate, pentru mine decât amintirea vie a celei mai triste perioade din existența mea”.

Da, ne este ușor să înțelegem cum acest tânăr nevoiaș, după ce viața se arătase atât de grea pentru el, a rămas cu un resentiment față de luxul din jurul lui, față de acel oraș care se deda numai plăcerilor și amorului, în ritmul valsurilor lui Strauss. Ce putea să simtă un sărăntoc în capitala plăcerilor de dinainte de război?

A suferit astfel șapte ani, în plină perioadă de pubertate confuză si tulbure. Mânuirea pensulei (se specializase în aplicarea tapetului) i-a deformat două degete de la mâna dreaptă. Era timid. Se refugia în lectură.

La 22 de ani, Hitler a părăsit Viena și s-a mutat la Munchen. Studia filosofia în timpul liber. Aici, a auzit primele teorii rasiste, care l-au entuziasmat. L-a studiat pe Karl Marx cu părtinire și, în lipsa unei culturi suficiente, profunzimea Capitalului i-a provocat amețeală și nu l-a înțeles.

Rasismul, antisemitismul

„Orice împerechere între două ființe de valoare inegală duce la un produs intermediar între valoarea celor doi părinți. Adică, vlăstarul este situat mai sus pe scara ființelor decât părinții aparținând unei rase inferioare, dar rămâne sub cel care face parte dintr-o rasă superioară. Ca urmare, va sucomba, mai târziu, într-o luptă pe care o va avea de susținut contra acestei rase superioare. O astfel de unire este în contradicție cu voința naturii, care tinde să crească nivelul ființelor. Acest scop nu poate fi atins prin unirea unor indivizi de valori diferite, ci numai prin victoria completă și definitivă a celor care reprezintă cea mai înaltă valoare. Rolul celui mai puternic este să domine, nu să se împreuneze cu cel mai slab, sacrificându-și astfel propria grandoare. Numai cel slab din naștere poate să considere această lege plină de cruzime; dar asta înseamnă că e doar un om slab și îngust la mine; pentru că, dacă această lege nu ar fi mai tare decât el, evoluția tuturor ființelor organizate ar fi de neconceput.

Consecința acestei tendințe generale a naturii de a căuta și a menține puritate a rasei este nu numai distincția net stabilită între rasele aparte prin semnele lor exterioare, ci și similitudinea caracterelor specifice fiecăreia dintre ele.”

*

„Dacă altul ar fi fost procesul, progresul ulterior s-ar fi oprit și s-ar .6. produs mai curând regres. Într-adevăr, cum cei mai puțin buni i-ar birui întotdeauna prin număr pe cei mai buni, dacă toți indivizii ar avea aceeași posibilitate de supraviețuire si de reproducere, cei mai puțin buni s-ar reproduce atât de rapid, încât cei mai buni ar fi până la urmă împinși în ultimul plan. Prin urmare, este nevoie ca o măsură corectoare să intervină în favoarea celor mai buni. Natura face acest lucru, supunându-i pe cei slabi unor condiții de existență riguroase, care le limitează numărul; ea le permite numai supraviețuitorilor aleși să se reproducă; ea face atunci o selecție nouă și riguroasă, luând drept criteriu forța și sănătatea.”  

*

„Cunoștințele istorice furnizează numeroase dovezi ale acestei legi. Istoria stabilește cu o evidență înspăimântătoare că, atunci când arianul și-a amestecat sângele cu cel al unor popoare inferioare, rezultatul acestei încrucișări a fost ruina poporului civilizator. America de Nord, a cărei populație este formată, în majoritate, din elemente germanice care s-au amestecat foarte puțin cu popoarele inferioare aparținând unor rase de culoare, prezintă o altă omenire și o cu totul altă civilizație decât America Centrală și de Sud, unde imigranții de origine latină, în majoritatea lor, s-au amestecat uneori foarte mult cu autohtonii. Un singur exemplu permite deja recunoașterea cu claritate a efectului produs de amestecul raselor. Germanul, rămas de rasă pură și fără amestec, a devenit stăpânul continentului american; și așa va și rămâne, atâta timp cât nu se va sacrifica si el unei contaminări incestuoase.”

Pag. 21 – 27