Procesul producerii condiționate, alcătuit din douăsprezece părți, ne arată cum acțiunile fundamentate pe ignoranță ne propulsează dintr-o renaștere în alta, ținându-ne captivi în ‚suferință, și cum prin înțelegerea corectă a realității putem rupe acest ciclu. Cele patru adevăruri nobile, cele douăsprezece legături ale producerii dependente și cele două adevăruri referitoare la realitatea convențională și la cea ultimă, toate inter-relationate, formează esența învățăturii lui Buddha.

Roata vieții ... 7

Anexa 1. Conținutul Tratatului despre calea de mijloc a lui Nagarjuna ... 99

Anexa 2. Moduri de sinteză a celor douăsprezece înlănțuiri ... 104

Textul sursă ... 106

Textul În limba tibetană ... 109

Note ... 113
Bibliografie ... 133

1. ROATA VIEȚII

Se spune că Shariputra și Maudgalyayana, cei mai apropiați discipoli ai lui Buddha, ar fi vizitat diferite tărâmuri din alte lumi, inclusiv pe cel al iadului. La întoarcere, ei le-au descris adepților lui Buddha șase stări de existență și le-au vorbit despre cele patru adevăruri nobile, explicând procesul renașterii într-un mod care a avut un impact profund asupra ascultătorilor. Buddha a știut că ei nu vor fi întotdeauna acolo pentru a face asta, astfel că a dispus ca imaginile ce descriu procesul – cele douăsprezece legături ale producerii dependente – să fie pictate pe portalurile ternplelor. în fiecare lăcaș de cult, călugărului îi revenea sarcina de a explica reprezentările și importanța lor acelora care erau interesați. Chiar și astăzi, multe temple tibetane au o imagine a roții vieții pictată la intrare.

În această descriere, cele douăsprezece legături sunt înfățișate ca parte a roții sau cercului vieții ce este ținută de Zeul Morții, reprezentat sub forma unui monstru. El înhață roata cu ghearele lungi ale labelor din față și din spate, sprijinind-o pe pântece și pe piept. Partea de sus a roții se află în gura lui. În centru sunt trei creaturi: un porc, o pasăre și un șarpe, semnificând ignoranța, dorința și mânia. Ele se află în centrul roții deoarece aceste trei sentimente perturbatoare sunt principalele cauze care ne mențin în existența ciclică. Șarpele și pasărea par să iasă din gura porcului deoarece ignoranța este cea mai importantă dintre cele trei stări perturbatoare ale minții.

Roata este împărțită în secțiuni: cele trei de la bază înfățișează lumile creaturilor iadului, ale spiritelor flămânde și ale animalelor. Aceste segmente, semnifică suferința durerii. În partea de sus se află cele trei secțiuni ce reprezintă tărâmul uman, locuințele zeilor aparținând tărâmului dorinței, iar cele ale zeilor tărâmului formei. primele două reprezintă suferința schimbării, în timp ce ultimul semnifică suferința universală a condiționării.

Diferitele tipuri de suferință sunt cauzate de karmele contaminate care stau la baza sentimentelor perturbatoare. Pentru a arăta cum se întâmplă acest lucru, cele douăsprezece înlănțuiri ale producerii dependente - ignoranța, acțiunea sau karma, conștiința, numele și forma, cele șase facultăți, contactul, senzația, setea (dorința aprigă), lăcomia, existența, nașterea, îmbătrânirea și moartea sunt pictate pe marginea roții.

Scenele din fiecare secțiune înfățișează ce anume experimentează ființele vii în acel tip special de renaștere. Faptul că Zeul Morții ține roata vieții în gură simbolizează impermanența și ideea că totul se supune efemerului. Deasupra se află luna ce reprezintă al treilea adevăr nobil, adevărata încetare a suferinței.

Dedesubt se află Buddha, indicând spre lună pentru a ne reaminti că el ne-a înfățișat calea spre eliberare și că el ne-a predicat fără putință de tăgadă cele patru adevăruri. Prezența lui este un semn că noi nu putem obține eliberarea fără a înțelege ceea ce trebuie practicat și ceea ce trebuie evitat. În acest scop, noi depindem de el și de îndrumătorii noștri spirituali care ne transmit învățăturile lui. În partea de jos a reprezentării sunt, de regulă, niște versuri ce explică procesul care ne menține în existența ciclică, dar și modul în care acest proces poate fi inversat. Versurile sunt cheia viziunii lăuntrice pe care trebuie să o dobândim în timp ce practicăm cel de-al patrulea adevăr nobil, adevăratele căi.

În reprezentările roții vieții, unele imagini sunt folosite în mod tradițional pentru a simboliza fiecare dintre cele douăsprezece legături, deși acestea pot varia.

(1) Ignoranța inițială care demarează întregul proces de fiecare dată este înfățișată ca o bătrână oarbă. Nu numai că ea nu poate să vadă ce se află în fața ei, dar și rătăcește împrejur pierdută.

Aceasta ilustrează cum incapacitatea noastră de a înțelege realitatea ne face să rătăcim neputincioși prin cele trei stări ale existenței – tărâmul dorinței, al formei și al celui fără formă.

(2) Acțiunea formatoare sau karma este reprezentată de un olar ce face vase și uneori de roata olarului. Olarul învârte roata și produce diferite feluri de vase. Karma este de mai multe
feluri – virtuoasă, nevirtuoasă și imuabilă. Aceste acțiuni au ca rezultat diferite tipuri de renaștere.

(3) Conștiința este o maimuță într-o casă cu șase ferestre prin care ea se uită afară. Ferestrele simbolizează cele sase facultăți ale omului prin care el experimentează plăcerea și durerea.

(4) Numele și forma sunt o barcă, simbolizând ideea de călătorie dintr-o viață în alta. Această legătură este reprezentată uneori și printr-un trepied acoperit cu o cârpă, ca un adăpost pe care ni l-am putea face într-o zi toridă. Trepiedul nu poate sta în echilibru pe două picioare, ci are nevoie de toate trei pentru a se susține. Cele trei sunt interdependente. În mod similar, cele cinci agregate care alcătuiesc numele și forma sunt interdependenta și nu pot exista separat. Mai mult, existența unei persoane depinde de ele. Dacă ne gândim la acest lucru, ne va ajuta să înțelegem lipsa de independență și să dobândim o înțelegere corectă a realității – respectiv că lucrurile sunt lipsite de existență intrinsecă și că toate sunt existente în dependență.

(5) Cele șase facultăți sau simțuri sunt reprezentate printr-o casă sau un oraș nelocuit. Uneori, din afară casa pare să fie locuită, dar când intrăm în ea ne dăm seama că este goală. Casa nelocuită indică faptul că în pântecele matern diversele facultăți se dezvoltă în mod treptat, dar conștiința nu funcționează încă în conjuncție cu ele. Facultatea mentală este prezentă de la început, dar celelalte cinci se dezvoltă pe măsură ce fetusul crește. Ele nu pot să-și experimenteze obiectul înainte de a apărea legătura numită contact. Casa nelocuită semnifică deopotrivă și non-sinele. Cele șase facultăți se nasc datorită forței karmelor trecute, dar ele nu sunt obiectele folosirii sau posesiunilor unui sine existent intrinsec.

(6) Contactul este un cuplu implicat într-o uniune sexuală.

Pentru ca actul sexual să aibă loc, trupurile celor doi trebuie să se atingă. Ca să aibă loc contactul, un obiect al percepției, o facultate și o conștiință trebuie să se întâlnească.

(7) Senzația este o persoană al cărei ochi este străpuns de o săgeată. Așa cum noi am simți o durere intensă în clipa în care s-ar întâmpla, la fel este atunci când calitatea unui obiect este deslușită – senzații sau emoții plăcute, dureroase sau neutre, îi urmează imediat.

(8) Setea (dorința aprigă) este înfățișată printr-o persoană care bea bere. Băutorii nu sunt niciodată mulțumiți, oricât ar bea.

Dimpotrivă, pofta lor de alcool crește tot mai mult. Ei își vor bea averea și tot ce au. La fel, dorința aprigă crește încontinuu. Noi ne dorim cu ardoare diferite feluri de senzații și nu vrem să fim separați de cele plăcute, vrem să ne eliberăm de cele neplăcute sau dureroase cât mai repede posibil, iar pe cele neutre să nu le refuzăm. Setea continuă să crească și ne determină să înfăptuim toate tipurile de acțiuni negative care ne produc suferință.

(9) Lăcomia este o maimuță care stă într-un pom plin de fructe coapte. În timp ce mănâncă un fruct, deja se întinde după un altul: Animalul îl devorează cu lăcomie și nu îi este suficient. Lăcomia se „întinde” după agregatele din viața următoare.

(10) Existența este reprezentată sub forma unei femei gravide în nouă luni, al cărei copil s-a dezvoltat complet în pântecele său și este pe cale de a se naște. Existența apare atunci când amprenta unei acțiuni trecute a fost pe deplin activată prin sete și lăcomie și totul este pregătit pentru a se realiza următoarea renaștere.

(11) Nașterea este o femeie care își ține în brațe copilul abia născut, în timp ce

(12) Îmbătrânirea și moartea sunt înfățișate sub forma unei persoane care nu mai este tânără și care cară un cadavru.

Modul obișnuit în care cele douăsprezece înlănțuiri sunt enumerate, accentuând relaționarea dintre ele, diferă de ordinea în care ele au loc de fapt. Primele trei demarează procesul. Apoi au loc a opta, a noua și a zecea, urmate de a patra, a cincea, a șasea și a șaptea. Cea de-a unsprezecea are loc simultan cu a patra și marchează momentul concepției. În ceea ce privește a douăsprezecea legătură, îmbătrânirea, ea începe imediat după momentul concepției și astfel precede inevitabil moartea.

Cei mai mulți dintre noi nu au făcut prea multe speculații despre propriile noastre origini sau cele ale lumii, dar cu toții avem o idee vagă despre ce lucru este răspunzător pentru experiențele noastre în suferință sau fericire. De obicei le atribuim unor factori și împrejurări din afară sau putem vedea puțin mai departe de lumea noastră materială și le atribuim influențelor spirituale, fazelor lunii, poziției astrologice a constelațiilor ș.a.m.d. Mulți oameni consideră nenorocirile un fel de pedeapsă. Buddha ne încurajează să privim înlăuntrul problemei și să reflectăm mai profund asupra a ceea ce este răspunzător pentru condiția noastră actuală. El a arătat că atât timp cât noi continuăm să ne naștem ca rezultat al ignoranței și al acțiunilor coercitive ce își au originea în ea, nu putem scăpa de multiplele tipuri de suferințe fizice și mentale care sunt consecințele lor inevitabile.

Pag. 7 – 13