Terapia reflexologică aplicată în patologia femeii în toate etapele vieții

În multe dintre aceste afecțiuni se poate utiliza cu succes terapia reflexologică – o alternativă eficientă la terapiile medicinei clasice. Acest ghid oferă o descriere detaliată a patologiei femeii și soluții profilactice și curative specifice pentru fiecare categorie de vârstă, de la copilărie la bătrânețe. Ilustrațiile reprezentând diferitele zone reflexogene completează informațiile teoretice, fiind utile atât practicienilor, cât și publicului larg interesat de reflexoterapie.

Prezentarea autorilor ... 11
Cuvânt înainte ... 13

   Partea I Terapia reflexologică

Capitolul I. Introducere ... 17
1.1. Scurt istoric ... 19
1.2. Noțiuni de sănătate, boală, tratamente ... 20

Capitolul II. Reflexologia ... 23
2.1. Componentele reflexologiei ... 23
2.2. Reflexodiagnosticul ... 24
2.3. Terapia reflexologică ... 25
   2.3.1. Obiectivele reflexologiei ... 26
   2.3.2. Terapia reflexologică - modalitate de diminuare a durerii ... 27
   2.3.3. Reflexologia: indicații, limite, contraindicații ... 28
       2.3.3.1. Indicații reflexologice ... 28
       2.3.3.2. Limitele terapiilor naturiste ... 29
       2.3.3.3. Contraindicații reflexologice ... 30
2.4. Reacții posibile la tratament ... 31
   2.4.1. Reacții posibile în timpul sesiunilor ... 31
   2.4.2. Reacții ce se pot manifesta între sesiuni ... 32
2.5. Zone cauzale și zone simptomatice ... 34

Capitolul III. Harta proiecțiilor reflexologice ... 37
3.1. Reflectarea corpului la nivelul membrelor inferioare ... 37
3.2. Reprezentarea zonelor reflexe în picioare Componente, patologie, terapie ... 41
   3.2.1. Componentele capului și zonele lor reflexe ... 42
   3.2.2. Zona gâtului ... 43
   3.2.3. Analizatorul vizual ... 43
   3.2.4. Analizatorul auditiv ... 44
   3.2.5. Zona de echilibru ... 44
   3.2.6. Aparatul respirator ... 47
   3.2.7. Aparatul cardiovascular ... 49
   3.2.8. Sistemul limfatic ... 51
   3.2.9. Aparatul digestiv ... 54
       3.2.9.1. Glandele anexe ale tubului digestiv ... 57
3.3. Aparatul urinar ... 60
3.4. Aparatul osteoarticular ... 63

Capitolul IV. Sistemul glandular. Glande cu secreție internă (endocrine). Anatomie și fiziologie. Zone reflexe, tulburări, terapie ... 69
4.1. Hipofiza ... 70
4.2. Glanda tiroidă ... 71
4.3. Glandele paratiroide ... 74
4.4. Glandele suprarenale ... 76
   4.1.5. Glandele genitale feminine ... 78
4.6. Timusul ... 80
4.7. Pancreasul endocrin ... 81

Capitolul V. Aparatul reproducător ... 85
5.1. Aparatul genital masculin ... 85
5.2. Aparatul genital feminin ... 88
   5.2.1. Glandele mamare ... 90

Capitolul VI. Zone reflexe corespondente ... 93

Capitolul VII. Alimentația sănătoasă ... 97
7.1. Reguli de nutriție ... 98
7.2. Condiții obligatorii și elementare în utilizarea alimentației raționale ... 98

   Partea a II-a Femeia în diverse etape ale vieții

Capitolul VIII. Copilăria ... 103
8.1. Tulburările de creștere ... 104
8.2. Afecțiunile inflamatorii în zona gâtului ... 105
8.3. Afecțiunile bronho-pulmonare și traheo-bronhice ... 105
8.4. Afecțiunile apendicelui și dereglările ovariene ... 106
8.5. Tulburările posturale în statică și mișcare ... 106
8.6. Enurezisul ... 107

Capitolul IX. Pubertatea și adolescența ... 109
9.1. Pubertatea ... 109
   9.1.1. Anomalii ale pubertății la fete ... 110
9.2. Adolescența ... 111
   9.2.1. Acneea ... 112
   9.2.2. Dismenoreea ... 114
9.3. Ciclul menstrual ... 115
   9.3.1. Tulburările ciclului menstrual ... 116
       9.3.1.1. Tulburări în minus ... 116
       9.3.1.2. Tulburări în exces ... 117
       9.3.1.3. Principalele cauze ale hemoragiilor ... 118
       9.3.1.4. Rețete naturiste utilizate în dereglările ciclului menstrual ... 121
9.4. Sindromul premenstrual ... 121
9.5. Patologia inflamatorie ... 123
   9.5.1. Vaginitele, vulvovaginitele ... 123
   9.5.2. Anexita (metroanexita) ... 124

Capitolul X. Femeia la maturitate (adultă) ... 127
10.1. Stresul înviata femeii ... 128
   10.1.1. Reacția organismului la stres ... 129
10.2. Reflexologia pentru femeile adulte ... 131
   10.2.1. Cefaleea (durerea de cap) ... 132
   10.2.2. Patologia sânului (mamară) ... 134
       10.2.2.1. Boala fibrochistică mamară (mastoza) ... 135
       10.2.2.2. Nodulii mamari ... 136
       10.2.2.3. Tumorile fibroase mamare (fibroadenomul) ... 136
   10.2.3. Tulburările de fertilitate ... 138
   10.2.4. Sterilitatea ... 141
   10.2.5. Tulburările din timpul sarcinii ... 143
       10.2.5.1. Factori de risc pentru sarcină ... 152
   10.2.6. Avortul și recuperarea după avort ... 154
10.3. Patologia ovariană ... 155
   10.3.1. Ovarele polichistice ... 156
10.4. Dieta pentru echilibrarea hormonală ... 157
10.5. Terapia reflexologică în patologia genitală feminină ... 158

Capitolul XI. Femeia la menopauză ... 161
11.1. Menopauza ... 161
11.2. Osteoporoza ... 164
11.3. Suferințele articulare ... 167
   11.3.1. Periartrita scapulo-humerală ... 170
11.4. Reumatismul degenerativ ... 171
   11.4.1. Artrozele ... 171
   11.4.2. Spondilozele ... 172
11.5. Afecțiunile respiratorii ... 175
   11.5.1. Bronșitele ... 176
   11.5.2. Astmul bronșic ... 178
       11.5.2.1. Rețete naturiste ... 180
11.6. Bolile cardiace ... 181
   11.6.1. Angina pectorală ... 182
       11.6.1.1. Remedii naturiste ... 183
   11.6.2. Infarctul de miocard ... 184
11.7. Cancerul de sân ... 186
   11.7.1. Factori de risc ai cancerului de sân ... 186
   11.7.2. Reducerea riscului de apariție a cancerului de sân ... 187

Capitolul XII. Femeia vârstnică ... 191
12.1. Afecțiunile cerebrale ... 192
   12.1.1. Demența senilă ... 192
   12.1.2. Boala Alzheimer ... 194
   12.1.3. Boala Parkinson ... 195

Anexa 1 ... 199
Planșa 1. Zone reflexogene picioare - fața plantară ... 199
Planșa 2. Zone reflexogene picioare - fața superioară ... 201
Planșa 3. Zone reflexogene picioare - fața laterală internă ... 202
Planșa 4. Zone reflexogene picioare - fața laterală externă ... 203

Anexa 2 ... 204
Planșa 1. Zone reflexogene mâini - fața palmară ... 204
Planșa 2. Zone reflexogene mâini - fața dorsală ... 206

Glosar ... 207
Bibliografie ... 211

Capitolul 1

Introducere

Ca metodă terapeutică alternativă, reflexologia a fost inițiată și practicată cu aproximativ 5.000 de ani în urmă, fiind atestată și confirmată de numeroase descoperiri arheologice.

Perioade lungi de timp a fost practicată în mod empiric, neexistând încă baze științifice. Fiind o terapie care se limita la masajul și presarea unor zone ale corpului, era utilizată doar pentru calmarea unor dureri sau pentru consolarea persoanelor. Odată cu trecerea timpului și cu evoluția științelor și a societății în general, reflexologia a devenit o practică din ce în ce mai valoroasă și mai apreciată, ceea ce a permis efectuarea unor studii bine fundamentate științific. Calitățile de terapie neinvazivă, lipsită de toxicitate atât pentru pacient, cât și pentru terapeut, care are rezultate foarte bune, uneori spectaculoase, atât sub aspect profilactic, cât și terapeutic, îi conferă marele avantaj al utilizării din ce în ce mai mult în viața de fiecare zi, fiind studiată în școlile sau universitățile de profil din întreaga lume.

Ea devine din ce în ce mai mult o metodă fiabilă în terapeutica multor afecțiuni, o alternativă valoroasă a medicinei clasice, cu caracter modern și în permanentă evoluție, cu aplicabilitate largă și în același timp bine individualizată, atât în raport cu fiecare pacient în parte, cât și cu afecțiunea sau suferința acuzată. Reflexologia utilizează tehnici holistice, observând, studiind și tratând individul în totalitate (corp fizic, mental, spiritual). Necesitatea informării specialiștilor reflexologi și a altor profesioniști din diferite domenii medicale, a informării largi a persoanelor confruntate cu diverse dereglări ale sănătății și în general a celor ce doresc informații obținute din materiale pertinente, bine documentate teoretic și experimentate în practică pe parcursul multor ani, ne-a determinat să sintetizăm și să scriem această lucrare despre terapia reflexologică și menținerea sau recuperarea stării de sănătate a femeii. Fiind o disciplină medicală bazată pe o serie de principii fundamentale, bine documentate, reflexologia înregistrează un progres și o evoluție permanente. Acționând conform principiului „tratează bolnavi, nu boli” și ținând cont de faptul că fiecare suferind reprezintă o individualitate absolută, un caz unic, prin practica reflexologică se pot mereu contura rezultate și elucida uneori aspecte încă necunoscute în acest domeniu. Sperăm ca lucrarea să fie deschizătoare de drumuri și un ghid util în terapeutica reflexologică a multor tulburări și boli din cadrul vastei patologii specifice femeii aflate în diverse etape ale vieții. Este bine cunoscut că, încă din perioadele cele mai vechi ale evoluției omului, femeia a avut un rol deosebit în viața grupului, a familiei și mai apoi a societății. De foarte multe ori a preluat toate sarcinile, nu puține, ale familiei și s-a confruntat cu munci istovitoare, neîmpliniri, stres și adesea abuzuri. Purtarea unei sarcini, avortul, nașterea, igiena, serviciul, grija zilei de mâine, siguranța personală și a familiei, toate acestea și multe altele au adus și aduc dereglări în corpul și psihicul femeii, produc, întrețin sau agravează boli deja apărute.

Lucrarea nu este un tratat despre afecțiunile femeii, ci o încercare de a descrie afecțiunile mai des întâlnite la femei și care își găsesc atenuarea sau vindecarea prin terapia reflexologică.

Reflexologia este o terapie importantă în menținerea sau recuperarea stării de sănătate, ținându-se totuși cont de indicațiile, limitele și contra indicațiile specifice, personalizând-o, având în vedere zestrea biologică a fiecărui individ, stadiul afecțiunii, starea psihică, modul de viață, vârsta etc. Corpul uman este de o mare complexitate și perfecțiune, fiind capabil să se autotrateze și să-și mențină o bună stare de sănătate. Nici o terapie, clasică sau naturistă, nu dă rezultate dacă nu este susținută de o alimentație naturală netoxică, de o viață echilibrată fizic și psihic, de mișcare și dacă nu eliminăm din consum sau, cel puțin, nu diminuăm consumul de alimente tratate, conservate, modificate genetic, alcoolul, tutunul, grăsimile animale etc., care sunt des utilizate.

Indiferent de vârsta pacientelor, în această lucrare găsiți oportunități de a descoperi soluții și jaloane care să vă indice căile cele mai favorabile pentru a vindeca unele dereglări și boli care afectează femeile.

1. 1. Scurt istoric

Există multe curente de opinie în ceea ce privește originile terapiei zonale, însă cu certitudine că negura timpurilor nu permite scoaterea la lumină a unui adevăr incontestabil. Unele curente atribuie aceste tehnici de masaj chinezilor din secolul IV î.Hr. Se consideră că la finele unei sesiuni de acupunctură medicii aplicau presiuni (masaje) asupra unor zone de pe picioare sau mâini în scopul amplificării fluxului energetic (Chi) de-a lungul meridianelor, Alte curente atribuie originile reflexologiei Egiptului Antic, înjurul anului 2330 î.Hr., atestate de unele vestigii arheologice găsite în „mormântul medicului” de la Ankhmahor din Sahara, unde erau gravate unele scene cu masaje aplicate la nivelul mâinilor și picioarelor. Alti cercetători trag concluzia că aceste tehnici de presare zonală au aparținut incașilor, din cadrul civilizației peruane, cu 12.000 de ani înainte de Hristos, și că de aici au fost transmise cunoștințe indienilor din America de Nord.

În zona mediteraneeană, tehnicile masajului reflexogen și unele manipulări corporale provin din Grecia, Roma, nordul Africii și Peninsula Arabică.

Doctorul William Fitzgerald (1872-1942), din America de Nord, introduce tehnici de presiune pentru pacienții săi din secția de otorinolaringologie (ORL) în scopul diminuării sau suprimării durerilor, reflexologia fiind utilizată și ca tehnică de anestezie în timpul unor operații. Tot el concepe și pune bazele teoriei zonale împărțind corpul în zece zone longitudinale. Aceste zone nu se limitează la suprafață, ci pătrund în interiorul corpului, divizându-l imaginar în zece falii. Cele zece zone longitudinale sunt repartizate câte cinci pe fiecare jumătate de corp. Zonele din picioare sau mâini vor cuprinde puncte reflexogene pentru organele situate la distanță în corp și care se găsesc în aceeași falie cu zonele reflexe. Doctorul Riley, coleg cu William Fitzgerald, introduce pe lângă aceste zone reflexe plantare și palmare puncte auriculare și faciale.

Eunice Ingham (1889-1974), fizioterapeută și discipol al doctorului Riley, publică prima carte de reflexologie, Stories the Feet Can TeU (Ce ne pot povesti picioarele). Reflexologia utilizată în timpurile noastre este foarte avansată comparativ cu tehnicile și practicile utilizate inițial, ea beneficiind de baze științifice și de o mare experiență atât în domeniul teoretic, cât și în cel practic.

1.2. Noțiuni de sănătate, boală, tratamente

Sănătatea este acea stare de functionare la parametri fiziologiei normali a întregului organism cumulată cu percepția individului de a se simți bine fizic, psihic, mental. Starea de normalitate oscilează, între limite destul de largi, dar considerate normale, în cadrul aceleiași fiziologii. Însă când aceste limite sunt depășite individul percepe, în funcție de dereglarea respectivă, o serie de semne sau simptome neobișnuite, supărătoare, indiferent dacă este vorba de tulburări ale somnului, nervozitate, apatie, dureri și multe alte simptome specifice fiecărei dereglări a stării de sănătate. Fiziologia prezintă sub raport funcțional limitele dintre normal și patologic, oferind principii orientative asupra corectării unor mecanisme dereglate în cursul bolilor. Persoana afectată poate ajuta propriul organism să-și reinstaleze starea de bine uzând de unii factori de sănătate cunoscuți din vechime (alimentație naturală netoxică, mișcare, igienă, odihnă, gândire pozitivă etc.). Un vechi dicton susține, pe drept cuvânt, că „starea de sănătate nu se cumpără, ci se merită”. Individul
are un rol important în a-și impune voința de a se vindeca. În cele mai multe cazuri, boala se instalează din cauza încălcării unor legi ale naturii cu care omul vine în contradictie, deci prin păcat, și poate fi tratată revenind la uniunea cu natura, uzând de cumpătare în toate. Vindecarea vine din interior, la urma urmei. „Mind is the builder” (Mintea este constructorul). Boala este mai întâi construită în mentalul omului și poate fi eliminată cu ajutorul mentalului.

Reflexologia este recunoscută ca metodă terapeutică holistică în menținerea stării de sănătate, fiind strict personalizată, ținând cont de alimentația și mentalul bolnavului, de zestrea lui biologică, de stadiul afecțiunii și de mulți alți factori care îi deosebesc între ei pe oameni.

Reflexologia este o terapie holistică ce redresează întregul, acționând asupra cauzelor bolilor, și nu asupra simptomatologiei. Dereglările se produc în sinele persoanei ce este în contradicție cu legile cosmice și poate fi rearmonizat prin respectarea acestor legi.

Reflexologia poate fi aplicată în scopul evaluării stării de sănătate, dar și în scop profilactic și terapeutic.

În China Antică, oamenii plăteau medicul pentru a le întreține sănătatea, nu pentru a-i trata. Profilaxia avea întâietate față de metodele terapeutice.

Reflexologia constă tocmai în masarea unor zone reflexe bine delimitate, corespondente unor organe sau structuri bol nave cu care se găsesc în legătură energetică și circulatorie. Multe zone sunt expuse în tălpi sau palme în așa fel încât să poată fi stimulate și involuntar, prin mersul desculț sau prin utilizarea palmelor în cadrul unor activități cotidiene. Mersul desculț are rolul de a activa prin masaj zone reflexe în scopul stimulării organelor sau structurilor corespondente, dar și de a face legătura dintre organism și pământ pentru a ne elibera de energiile perturbatoare prezente în corp.

Modernismul exagerat determină încorsetarea picioarelor în diverse tipuri incomode de încălțăminte care comprimă circulația sangvină și limfatică, diminuând în același timp și debarasarea corpului de deșeurile energetice. Nu putem recomanda ca oamenii să meargă desculți la serviciu, cumpărături etc., dar când timpul și locul permit, să lăsăm natura să acționeze. Majoritatea oamenilor se cramponează de ideea că nu au suficient timp să facă ceva și pentru sănătatea lor. Analizați-vă o zi și vedeți cât timp se pierde cu probleme minore care de multe ori duc la tensiuni nervoase, alimentație devitalizată prin prepararea termică etc. Avem facilitatea de a alege singuri ce dorim. Stilul de viață „modern”, cu alimentație moartă, cu stres, oboseală, medicație sintetică, trăiri de frică, de ură, va grăbi prăbușirea fizică și psihomentală. Să încercăm cel puțin să fim moderați în toate. Ajungem la ideea că sănătatea nu se cumpără, ea se merită. Cu cât este mai târziu, cu atât rezolvarea va fi mai grea și uneori imposibilă. Organismul este în așa fel conceput, încât să tolereze multe nesăbuințe, însă aceasta nu poate merge la infinit. Mai devreme sau mai târziu, el nu mai rezistă și atunci se dereglează și poate fi atacat de o serie de microbi, viruși, bacterii și alți factori patogeni producători de boli. Corpul are capacitatea de a-și repara daunele, dacă nu sunt prea severe și dacă este ajutat prin alimentație, odihnă, gândire pozitivă, mișcare etc. Miliarde de celule formează țesuturi, organe, structuri și, în final, corpul în întregime. Fiecare celulă are un mecanism complex de funcționare, reprezentând aproape un corp în miniatură.

Marele medic grec Hipocrate sfătuia oamenii și îi învăța cum să ajute, corpul uman să-și redobândească sănătatea cu ajutorul naturii.

Doctorul Hans Selye spunea: „Concepția despre boală presupune o luptă între forțele de agresiune și mijloacele de apărare ale organismului”. Sănătatea este dobândită și menținută datorită unei vieți echilibrate.

În primul rând, alimentele, și nu medicamentele sunt cele mai bune remedii pentru păstrarea sănătății. Din punct de vedere holistic, boala nu reprezintă un fapt riscant ce vine din exteriorul nostru. Simptomele bolilor atrag atenția asupra unor dezechilibre din interiorul organismului și asupra neconcordanțelor dintre cele trei corpuri (fizic, mental, spiritual).

Se consideră că sistemul glandular reprezintă zona de contact dintre cele trei corpuri.

Păcatul este întoarcerea împotriva Adevărului și a Luminii, afectând astfel și corpul fizic, care este Templul lui Dumnezeu.

Holismul este o filozofie care motivează tratamentul organismului ca un întreg, mai mult decât ca părți individuale. Medicina clasică tratează părțile corpului separat, pe specialități, subestimând factorii mentali și emoționali în acest dezechilibru de care suferă persoana bolnavă. Medicina holistică aduce în prim-plan reechilibrarea tuturor părților, văzând terapia ca pe o stimulare a proceselor de autoreglare.

La sfârșitul secolului trecut, medicul neurolog vienez Sigmund Freud pune bazele psihanalizei, dovedind influența minții asupra stării de sănătate.

Nici un medicament sau terapie nu poate trata dacă sistemul imunitar nu este suficient de activ și consecvent. Boala scoate la lumină aspecte necunoscute care se petrec în interiorul nostru în unul dintre cele trei planuri. Aspectele bolii ne dau ocazia să conștientizăm ceea ce se întâmplă cu noi și ceea ce ne lipsește pentru a reveni la normalitate. Tendințele și factorii utilizați în scopul redresării în cazul dezechilibrelor duc la amplificarea gradului de conștiință, având drept finalitate ascensiunea individului în planul de evoluție.

Capitolul II

Reflexologia

2.1. Componentele reflexologiei

Reflexologia, ca ramură a medicinei orientale, este știința zonelor reflexogene, situate la suprafața corpului, în general la distanță față de organele și structurile pe care le reprezintă și cu care se găsesc în strânsă legătură energetică și circulatorie.

Cu toate că par a funcționa separat, activitățile lor se înscriu în cadrul complexului funcțional al întregului organism.

Terapia reflexologică este o metodă holistică ce determină redresarea circulației energetice și sangvine în organele afectate, participând la refacerea funcțiilor întregului organism prin activarea lui în scopul autotratării. Organele și structurile corpului sunt componente inseparabile în ansamblul organismului. Zonele reflexogene sunt amplasate în multe părți ale corpului (picioare, mâini, coloană vertebrală, intestin gros, limbă, ureche), însă cele mai utilizate în cadrul terapiei reflexologice sunt zonele din picioare, întrucât, din cauza forței gravitaționale, majoritatea toxinelor din organism tind să coboare în părțile inferioare diminuând circulația sangvină la acest nivel, implicit în organele corespunzătoare aflate la distanță în corp.

Funcționând ca o terapie holistică, reflexologia caută să redreseze întregul organism, acționând asupra cauzelor, nu doar atenuând simptomatologia.

Reflexologia dispune de două componente: reflexodiagnosticul și terapia reflexologică (reflexoterapia), ambele la fel de importante în procesul obținerii stării de sănătate.

Pag. 17 – 23