Adevăr Divin
ZEN și viața cotidiană
| Succesor al maeștrilor transmisiei, Maestrul Taisen Deshimaru a venit în Europa în 1967 pentru a aduce Zenul adevărat. Prieten spiritual și maestru respectat, el a consacrat întreaga sa forță, toată energia sa, educării numeroșilor săi discipoli. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
La 30 aprilie 1982 a decedat, lăsându-le mostenire esenta învățăturii sale și misiunea de a transmite la rândul lor practica Zenului adevărat. Cartea „Zen și viața cotidiană″ cuprinde aproape totul despre zen. Despre ea, însuși Deshimaru spunea: Învățătura pe care urmează să v-o dau este primordială, la baza practicii zazen autentice; este foarte important să înțelegeți metoda veritabilă pentru a practica un zazen corect. Toată lumea înțelege ce postură trebuie să aibă și ce respirație trebuie să practice; am explicat aceste lucruri deseori pe larg. Însă cum gândim? Cum ne controlăm mintea, constiința în timpul zazenului? Este o problemă foarte importantă. Mulți cred că înțeleg, dar înțelegerea lor este prea superficială. În timpul zazenului, atitudinea minții este diferită pentru fiecare și nimeni nu știe pe care anume să o adopte. Trebuie să avem constiința Hishiryo. Ce este conștiința Hishiryo? Maestrul Dogen, în Fukanzazengi, vorbeste despre ea în acești termeni: Vă rog, gândiți din străfundurile non-gândirii; nu gândiți din străfundurile gândirii; aceasta este conștiința Hishiryo, secretul Zenului. Hishiryo, Gândire absolută, dincolo de orice gândire. Această conștiință hishiryo este atitudinea cea mai justă a conștiinței și gradul ei suprem de realizare; în ea sunt conținute deopotrivă concentrarea perfectă și observarea nelimitată și imediată a Totului. Înțelepciunea infinită și spiritul marii compasiuni sunt expresia ei cea mai înaltă, care se manifestă în zazen și se prelungesc în multiplicitatea acțiunilor vieții noastre: activități, comportamente și atitudini ale corpului, ale vorbirii și ale minții, care atestă foarte precis gradul de trezire al conștiinței. |
Cuprins:
PRACTICA ZAZEN CORECTÃ ... 7 |
Fragment:
Învățătura pe care urmează să v-o dau este fundamentală, stă la baza practicii zen autentice; este foarte important să înțelegeți metoda veritabilă pentru a practica un zazen corect. Toată lumea înțelege ce postură trebuie să aibă și ce respirație trebuie să practice; am explicat aceste lucruri deseori pe largi. Însă cum gândim? Cum ne controlăm mintea, conștiința în timpul zazenului? Este o problemă foarte importantă. Mulți cred că înțeleg, dar înțelegerea lor este prea superficială. în timpul zazenului, atitudinea minții este diferită pentru fiecare și nimeni nu știe pe care anume să o adopte. Trebuie să avem conștiința Hishiryo. Ce este conștiința Hishiryo? Maestrul Dogen, în Fukanzazengi, vorbește despre ea în acești termeni: ,,vă rog, gândiți din străfundurile non-gândirii; nu gândiți din străfundurile gândirii; aceasta este conștiința Hishiryo, secretul Zenului. Hishiryo, Gândire absolută, dincolo de orice gândire: Cum să facem? Mare koan... Condițiile concentrării și ale observării Când, luându-vă locul în dojo, v-ați așezat corect în postură și v-ați reglat respirația după un ritm just și profund, aceasta nu înseamnă totuși, mai ales la debutanți, că conștiința a plonjat imediat într-o stare de calm. în timpul primelor minute de zazen, creierul e asemenea unei ferestre deschise prin care suflă un curent de aer puternic; gânduri se ridică rară încetare. Apoi, odată cu prelungirea practicii, fluxul gândurilor descrește și pe urmă încetează. Când vântul încetează să mai sufle, camera își regăsește calmul; creierul devine un loc liniștit; extincția gândirii instaurează starea de concentrare, samatha în sanscrită, shi în chineză și japoneză, kanji-ul shi semnifică literal: a înceta, a opri, subînțeles: prin concentrarea minții care aduce calmul. Totuși, această condiție a minții nu definește în exclusivitate zenul adevărat. Simpla oprire a gândurilor, de fapt, nu constituie decât un aspect al stării veritabile de zazen și conduce la o stare de somnolență numită kontin; mintea nu poate păstra starea de vigilență care cere o anumită tensiune a conștiinței și necesită o activitate. De aceea Dogen a spus: Trebuie să gândiți din străfundurile non-gândirii. Această vigilență activă este observarea, kan, cea de-a doua componentă a condiției de zazen; shi și kan asociate dau atitudine a corectă a minții în timpul zazenului; produse simultan, ele sunt expresia cea mai elevată, ideală și absolută, a conștiinței care este numită hishiryo, gândire absolută, dincolo de gândire. Însă în primele momente ale zazenului, înainte de a accede la această condiție perfectă a conștiinței, starea de concentrare și starea de observare se succed alternativ. Concentrare a sigură, așa cum am văzut, duce la o stare de întunecare a conștiinței, așa cum lumânarea se consumă încetișor și apoi se stinge. Pentru a nu vă scufunda total în somnolență, trebuie să începeți observarea; aceasta constituie trezirea conștiinței din subconștient; gândurile sunt îndreptate către conștiință și observate de către ea; când gândul țâșnește și apoi dispare imediat, observarea care rezultă din aceasta se numește în sanscrită vicara; este vorba de o „observare fulger”, instantanee; însă, când gândirea stagnează, observarea se prelungește corespunzător și aceasta se numește vitarka. O persistență exagerată a stării de observare conduce la conștiința sanran, conștiință agitată și dispersată; vântul gândurilor suflă din nou cu violență și perturbă luminozitatea stabilă și blândă pe care o răspândea flacăra. În acel moment, trebuie să abandonați toate gândurile și să readuceți mintea la starea de concentrare. Astfel se formează ciclul concentrare-observare. Din aceasta se poate trage concluzia că este foarte dificil să creezi și să menții starea corectă a conștiinței; prelungirea stării de concentrare duce la starea de kontin, prelungirea stării de observare duce la starea de sanran. Cum să rezolvi această dilemă? Este un mare koan. Dogen răspunde prin hishiryo, dincolo de gândire. Pentru a accede la această conștiință absolută, este nevoie în prealabil să clarificăm metodele potrivite pentru a izbuti. Învățătura Zen cuprinde trei metode de concentrare și două de observare. 1. CONCENTRAREA, SHI La intrarea în dojo, mintea este complet impregnată de agitația și de solicitările la care a fost supusă în lumea exterioară. De aceea, de cum ne așezăm în zazen, această agitație înregistrată în întreaga noastră ființă tinde să iasă prin răbufniri dezordonate; problema rezidă în faptul că, mai ales la debutanți, conștiința are tendința de a se opri, de a se agăța de aceste valuri de agitație. Atunci este necesară practicarea concentrării. a) Prima formă de concentrare constă în a-ți plasa mintea pe linia verticală fictivă care unește nasul cu ombilicul, adică trebuie să fii atent să păstrezi rectitudinea exactă a posturii, rectitudine care atestă starea de concentrare și de vigilență. Pentru a ilustra această atitudine a minții, maeștrii au recurs adeseori la imaginea maimuței legate de un țăruș, unde maimuța joacă rolul minții agitate iar țărușul pe cel al posturii riguros drepte. b) Cea de-a doua formă de concentrare constă în a lăsa gândurile să treacă, a te abate de la ele chiar de la apariția lor, a le abandona chiar în momentul în care bagi de seamă că te-ai oprit asupra lor. c) Cea de a treia este mai dificilă, ea constă în realizarea imediată a naturii noastre veritabile, care este fără substanță proprie, fără numen. Din înțelegerea intimă a acestei noțiuni țâșnește trezirea supremă. Aceasta reprezintă certificarea ultimă a sfârșitului iluziei dualiste; egoul este inaccesibil, de vreme ce este fără substanță; deși există, el este fără realitate, ku. De aceea nu putem prinde mintea noastră care nu are substanță proprie. Shin fuka toku (Mintea mea este insesizabilă) este răspunsul faimos dat de Eka lui Bodhidharma. Nu mai este așadar necesar să sesizezi, să controlezi, să calmezi, să pacifici, este suficient să lași să treacă iluziile, să le lași să dispară de la sine și, prin urmare, să te conformezi ordinii cosmice și să o lași să acționeze. Concentrarea se instalează atunci fără efort, în mod inconștient, natural, automat, de vreme ce s-a stins orice dualism prin unificarea minții topite în minte. în acel stadiu, nu mai rămâne nici măcar urma celei mai mărunte umbre de discriminare, deoarece mintea nu se obiectivează, nu se vede pe sine însăși. Aceasta stare este numită nirvana, extincția totală a oricărei forme diferențiate din Unitatea absolută. Când am debutat în Zen, m-am concentrat exclusiv asupra zazenului, adică asupra posturii corecte de care depinde starea de concentrare corectă. Însă apoi am înțeles că zazenul veritabil nu rezidă numai în atitudinea concentrată a minții și a corpului: condiția veritabilă a minții care trebuie să rezulte din practica zazen este simultan concentrare subiectivă și observare obiectivă. Această condiție de observare pune o problemă dificilă deoarece ea aduce rapid practicantul (mai ales dacă acesta nu are o practică zazen îndelungată) la o atitudine dispersată a conștiinței; însă pe de altă parte, această condiție de observare este o necesitate, căci, odată cu încetarea gândirii conștiente, subconștientul, nemaifiind zăgăzuit de barierele conștiinței, curge liber; în plus, observarea subconștientului care defilează prin fața ochiului conștiinței conduce la înțelegerea veritabilă, adică neintelectuală, a acestui subconștient; această înțelegere prin corp, directă, imediată, este condiția necesară pentru nașterea înțelepciunii autentice care se manifestă progresiv prin conștiința hishiryo. Această conștiință hishiryo este atitudinea cea mai justă a conștiinței și gradul ei suprem de realizare; în ea sunt conținute deopotrivă concentrare a perfectă și observare a nelimitată și imediată a Totului. Înțelepciunea infinită și spiritul marii compasiuni sunt expresia ei cea mai înaltă, care se manifestă în zazen și se prelungesc în multiplicitatea acțiunilor vieții noastre: activități, comportamente și atitudini ale corpului, ale vorbirii și ale minții, care atestă foarte precis gradul de trezire al conștiinței. În plus, totalitatea acțiunilor noastre cotidiene constituie în ea însăși terenul de antrenament al conștiinței noastre în practicile concentrării și observării. Totuși, zazenul rămâne legătura unde experimentarea este cea mai lucidă și cea mai intensă, permițând concentrării să urmeze cu rapiditate observării când aceasta devine excesivă și greșită și invers, până la obținerea armoniei perfecte a celor două, unite în jo-e, înțelepciunea (e) în seninătate (jo). 2. OBSERVAREA, KAN Dogen scrie așadar în Fukanzazengi: „Gândiți din străfundurile non-gândirii”. Această frază clarifică starea de observare din zazen și face pereche cu cea care exprimă starea de concentrare: „Nu gândiți din străfundurile gândirii.” Când în timpul zazenului gândurile se ridică din subconștient și vuiesc în conștiință, scufundând-o într-o stare de dispersie și agitație, este necesară atunci practica observării, vizând anihilarea perturbațiilor generate în conștiință. Această metodă de observare este de două, feluri: observare relativă, observare directă. a) Observarea relativă Ea însăși îmbracă două aspecte: • Observarea impurităților, a murdăriilor. Fujokan în japoneză. În sutra Hannya Shingyo se spune că nu există nici puritate nici impuritate, nici frumusețe nici urâțenie, nici bine nici rău. Această frază situează natura fenomenelor în unitate a absolută nediferențiată și definește astfel percepția unitară, non-dualistă. În epoca lui Buddha Shakyamuni, medjtația în apropierea cadavrelor era o practică curentă. Scopul acestei practici era de a readuce con știința la o viziune mai justă asupra naturii existențelor, care definește mujo, impermanența. Această noțiune de impermanență este de primă importanță pentru că ea definește implicit natura non-substanțială a tuturor lucrurilor. Toate existențele, sensibile și non-sensibile, suferă transformările generate de timp. De aceea trebuie să ne ferim să considerăm fenomenele doar sub aspectul lor actual și momentan de frumusețe, bine sau puritate și să luăm în considerație și aspectul lor contrar, virtual conținut în aspectul actual. Un tânăr mi-a mărturisit într-o zi că orice femeie frumoasă cu care se învecina, chiar în timpul zazenului, îi provoca dorințe sexuale pe care le potolea cu mare dificultate. Această atitudine este exact opusă celei care trebuie adoptată în dojo, potolirea celor șase organe de simț, a celor șase obiecte ale simțurilor și a celor șase conștiințe. De aceea i-am răspuns: „În primul rând, evită să te învecinezi cu femei frumoase; apoi fă în așa fel ca mintea ta să se întoarcă către propriile tale impurități: Astfel trebuie să practice cel în care se ivește umbra dorinței, a voinței proprii sau a gândului în timpul zazenului sau în viața cotidiană: luând în considerație impermanența tuturor lucrurilor, nașterea, degenerescența și moartea lor, înflorirea și putrezirea lor. • Observarea compasiunii. Iishikan în japoneză. Aceasta constă în a controla și a înfrâna mișcările dispoziției făcând să apară spiritul compasiunii care se manifestă prin abandonul egoului; reacția încetează atunci să mai fie o mișcare de exasperare, fiind înlocuită de înțelegere și deschidere către ceilalți. De exemplu, atunci când apare mânia, trebuie să vedeți această mânie, să o observați și să considerați egoul care este autorul ei. Mânia dispare numaidecât și se naște spiritul compasiunii. b) Observarea directă Shokan în japoneză. Aceasta este esența zazenului, forma de observare pe care o voi analiza pentru voi prin prisma experienței mele. Pag. 9 – 15 |