Războiul creștinilor cu diavolii

Descriem în această carte acțiunile și ispitele diavolești, deosebit de variate și pline de viclenii. Războiul nostru cu diavolii nu poate fi ocolit. Diavolii ne atacă adesea prin surprindere și sunt neiertători. Unii dintre creștini sunt învinși de la primul atac. Alții, însă, îi stau împotrivă, se luptă, sunt răniți, dar continuă lupta. Alături de ei îl au în ajutor pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ei zic împreună cu proorocul Moise: „Domnul este scăparea mea". „Domnul este întăritorul meu. De cine mă voi teme?”Dumnezeu îi mângâie, îi însuflețește și Se face împreună luptătorul și sprijinitorul lor. Îi înarmează duhovnicește și îi întărește în luptă, arătându-le tehnica războiului și îi acoperă cu puterea Harului dragostei Sale dumnezeiești. Luptătorii prind curaj, se întăresc și continuă lupta până la capăt, zdrobind capul balaurului. Atunci văd lumina Ierusalimului de Sus, luminându-i și umplându-i de bucurie și strălucire dumnezeiască. Atacurile diavolilor sunt, la început, asupra minții noastre, prin gânduri rele, apoi prin imaginație și apoi zgomote. Cei ajunși în treapta desăvârșirii creștine (aîndumnezeirii) se luptă cu diavolii corp la corp, primind lovituri și suferind până la lacrima de sânge. Aceste lupte sunt îngăduite de Dumnezeu pentru ca luptătorul să se formeze duhovnicește, să-și dea seama de neputințele sale și să se smerească, atât cu sufletul, cât și cu trupul și astfel să poată primi darul lui Dumnezeu, pentru sfințirea și desăvârșirea sa.

Rațiunea umană este astfel creată, încât nu poate să aibă spații goale sau timpi morți. Dacă nu avem răspunsuri clare asupra unor probleme, golul ce se formează în rațiunea noastră se va umple cu idei, în marea lor majoritate, false.

Societatea noastră se cutremură de groază și rămâne înmărmurită în fața unor crime demonice, asistă la tot felul de „minuni diavolești", vindecări, deplasări de obiecte prin aer, oameni care văd și se întâlnesc cu OZN-uri, cu extratereștrii, conducători, bancheri și patroni care se închină și slujesc diavolilor. Forțele dezlănțuite ale iadului tulbură mințile a sute de milioane de oameni, prin mass-media (presă, radio, televizor și internet). Organizații satanice conduc lumea și pregătesc venirea lui antihrist, pentru că: „diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci știe că timpul lui e scurt" (Apoc. 12, 12).Noi însă nu suntem singuri, avem pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care ne povățuiește și ne ajută ca să biruim.

De aceea, să ne înrolăm în oastea duhovnicească a credincioșilor, care luptă și biruiesc pe diavoli. Iar Dumnezeu, Care poate să tămăduiască bolile și să împlinească lipsurile și neputințele noastre, ne va ajuta să învingem pe permanentul nostru dușman, diavolul. Cunoscând ispitele demonilor, întrarmându-ne cu post, rugăciune și smerenie, întăriți fiind cu puterea Duhului Sfânt, prin Sfintele Taine, vom deveni biruitori asupra diavolilor.

Să ne ajute Preabunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții ca să auzim și noi, la sfârșitul vieții noastre pământești, cuvintele lui Dumnezeu: „Tinerilor, ați biruit pe cel viclean"(I loan, 2,13).

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi! Amin!

Duhurile diavolești

(după Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție)

Crearea îngerilor / 7

Când au apărut diavolii? / 9

Însușirile și puterile diavolilor / 11

Unde se află duhurile necurate? / 13

Cum ispitesc diavolii pe oameni / 15

Diavolii au atâta putere câtă le dăm noi / 17

De ce nu-i vedem pe diavoli? / 25

Diavolii au nevoie de jertfe / 27

De ce îngăduie Dumnezeu existența diavolilor? / 27

Războiul duhovnicesc

Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul / 29

Caracteristicile războiului cu diavolii / 31

Războiul celor trei cete diavolești cu creștinii / 34

Bioenergeticienii și astrologii / 40

Treptele păcatului / 42

Cele opt atacuri ale diavolilor / 46

Formele luptei diavolești / 48

Războiul nevăzut / 49

Năluciri și viclenii demonice / 56

De ce trebuie să fim ispitiți diavoli?! / 60

Tehnica de luptă a diavolilor

Diavolul își schimbă des planul de acțiune / 61

Diavolul ne ispitește la început cu păcate mici / 62

Diavolul exploatează slăbiciunile noastre / 63

„Blândețea" diavolului / 63

Diavolul lucrează în ascuns / 63

Diavolul atacă prin surprindere / 64

Diavolul ne luptă cu nepăsarea / 64

Amânarea pocăinței / 65

Diavolul se preschimbă luând înfățișare văzută / 65

Diavolul ne înșeală prin ghicit, vise, prejudecăți și superstiții / 66

Diavolii ne ispitesc prin răul natural / 70

Furnico-leul / 71

Diavolul înșeală prin erezie și necredință / 72

Diavolul ne luptă cu deznădejdea / 73

Diavolul atacă pe oamenii izolați / 74

Diavolii ne ispitesc cu mândria / 75

Cele patru atacuri ale diavolilor în preajma morții omului / 76

Oamenii păcătoși sunt slugile diavolilor / 78

Metode de luptă împotriva diavolilor

Rugăciunea - chemarea numelui Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos / 79

Semnul Sfintei Cruci / 87

Cercetarea Sfintelor Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți / 88

Postul și privegherea / 88

Credința / 88

Armele pauline / 89

Mijloacele sfințitoare ale Bisericii Ortodoxe / 89

Învățături, sfaturi și istorioare duhovnicești

Despre demonizați / 91

TV - imaginea mișcătoare și vorbitoare a diavolului / 93

Avortul / 95

False minuni și vrăji / 102

Învățături despre năluciri drăcești / 104

Cuvânt despre Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos / 105

Ce se întâmplă la al doilea Botez? / 107

Despre mânie / 108

Gândurile de hulă/blasfemie (din mândrie) / 108

Cu diavolul în gând și în brațe! / 111

Povățuitorul diavol / 112

Diavolii la raport / 112

Momeala / 113

Grijile ne îndepărtează de Biserică / 113

Lupta și distracția / 113

Un exemplu de biruință asupra celui rău / 114

Având Duh Sfânt, nici o vrajă nu are putere / 115

Lupta pentru rugăciune / 115

Diavolii cu carul de foc / 116

Diavolul nu se poate smeri și mântui / 117

Avva Moise / 119

Yoga este anti-hristică / 119

Diavolul și minciunile reîncarnării / 120

Ce cauți aici? / 121

Pocăința / 123

Atenție la cumpărături! / 124

Îngerul întunericului / 124

Diavolii și orânduirea socială / 127

Demonocrația / 129

Rege sau președinte? / 131

Vremuri apocaliptice / 132

Profeții privind al III-lea război mondial și antihrist - 666 / 133

Cum vor viețui și se vor mântui creștinii ortodocși în vremurile antihristice?/ 136

Duhurile diavolești
(după Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție)

Crearea îngerilor

Dumnezeu Creatorul, a făcut mai întâi lumea îngerilor, a duhurilor slujitoare (Psalm 103,5), ca să slujească voii Sale Dumnezeiești Preasfinte. Toți îngerii au fost creați de Dumnezeu în același timp.

Scopurile principale pentru care au fost creați îngerii care formează lumea nevăzută sunt:

Sfânta Scriptură ne spune că sunt nouă cete îngerești și trei ceruri (II Cor. 12,2), conform cu descoperirea avută de Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Dionisie Areopagitul – în cartea sa „Despre ierarhia cerească”, spune că cetele îngerești se împart în trei grupe triadice:

Dumnezeu își descoperă voința Sa la îngerii din ceata superioară, iar aceștia, la rândul lor, o comunică celorlalți îngeri. În felul acesta, tainele și puterile lui Dumnezeu urmează în ordine descendentă, de la serafim la înger și fiecare ierarhie ulterioară este consacrată numai cu acele cunoștințe, pe care este capabilă să le cuprindă la nivelul respectiv al dezvoltării spirituale.

Cuvântul ,,înger” înseamnă sol sau trimis. Îngerii au căpătat acest nume datorită slujirii lor, îndreptată de la Atotmilostivul Dumnezeu către mântuirea oamenilor. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei ce vor fi moștenitori mântuirii?” (Evrei 1,14).

Sfântul Grigorie Teologul precizează: ,,îngerii, fiind slujitori ai voinței dumnezeiești, ei nu numai prin facultatea firească, dar și în virtutea harului îmbelșugat se deplasează ca gândul peste tot. Și, pretutindeni, sunt alături de fiecare, atât datorită iuțimii cu care își îndeplinesc slujirea, cât și datorită subtilității esenței lor. Crearea
îngerilor a precedat crearea lumii materiale a omului” (Iov 38,7).

Sfăntul lgnatie Brianceaninov ne zice: „Chipul dumnezeiesc, la îngeri și la om, constă în înțelegerea din care emană duhul, ce ajută gândul și-l însuflețește. Acest chip este asemenea prototipului și este nevăzut, așa cum nevăzut este și la oameni. El conduce întreaga făptură a îngerului și a omului. Îngerii sunt, deci, ființe vii, raționale, imateriale, nemuritoare, capabile să slăvească în imnuri pe Dumnezeu, făpturi limitate în timp și în spațiu și ca urmare au o înfățișare proprie”.

Sfântul Apostol Pavel ne limpezește scopul creației: ,,Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pămînt, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El și pentru El (Coloseni 1,16). Din Apocalipsă aflăm că nu putem cunoaște exact numărul îngerilor: ,,și era numărul lor (îngerilor) zeci de mii de zeci de mii și mii de mii” (Apoc. 5,11).

Fără a cunoaște exact firea îngerilor, putem însă să fim siguri că, îngerii nu au trup material ca oamenii, ci sunt duhuri de lumină, care răspândesc strălucirea dumnezeiască. Când, însă, primesc porunca de la Dumnezeu, ei se pot arăta și trupește, pentru a fi percepuți de oameni, păstrându-și însușirile suprafirești.

Când au apărut diavolii?

Lucifer, fiind înger de lumină și căpetenia celei de a doua trepte îngerești, în loc să progreseze în sfințenie, s-a mândrit, voind să fie asemenea cu Dumnezeu (Isaia 14,14). Dumnezeu l-a blestemat, i-a luat Harul Duhului Sfânt și astfel s-a transformat în diavol, în satana (Le, 10,18). Împreună cu el au căzut și îngerii, care i-au urmat lui, diavolii, (Efes. 6,12) care sunt supuși satanei.

Domnul nostru Iisus Hristos ne arată căderea îngerilor: ,,Am văzut pe satana, ca un fulger căzând din Cer” (Luca 10,18). Iar Sfântul Apostol Pavel scrie că îngerii răzvrătiți au fost aspru pedepsiți de Dumnezeu și trimiși în Iad, până în ziua în care vor fi judecați pentru păcatele lor.

Sfântul Apostol Petru ne spune: ,,Dumnezeu, n-a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziți, spre judecată” (II Ptr. 2,4). Sfăntul Apostol luda ne spune că răzvrătirea acestor îngeri care nu au vrut să rămână în starea lor, ci au dorit să fie în locul lui Dumnezeu, a fost pedepsită astfel: pe îngerii care nu și-au păzit vrednicia, ci au părăsit locașul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanțurile veșnice, spre ziua judecății celei mari.” (Iuda 6).

Diavolii au însușirile îngerilor, cu diferența că, deși au fost creați de Dumnezeu buni și sfinți, ei n-au rămas în starea lor de sfințenie și bunătate, ci au căzut, fără de întoarcere, în întunericul mândriei și vicleniei Așadar, întâiul vinovat de păcat și întemeietor al răutăților este diavolul: ,.pentru că de la început diavolul păcătuiește” (Ioan 3,8). El a păcătuit, nu pentru că așa i-ar fi fost firea, sau că ar fi primit înclinația spre păcat, pentru că în acest caz, vina ar fi căzut pe Dumnezeu. Dimpotrivă, fiind creat de Dumnezeu buni, ei insiși, prin propria voință, s-au făcut diavoli, adică clevetitori, vrăjmași, mincinoși și defăimători.

Sfântul prooroc lezechiel spune: „Tu erai heruvimul pus să ocrotești; te așezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc. Fost-ai fără prihană în căile tale, din ziua facerii tale și până s-a încuibat în tine nelegiuirea” (Iezec. 28,15).

Răul, deci, nu i-a fost dat diavolului din afară, ci el însuși l-a zămislit. Sfântul Antonie cel Mare ne învață scopul principal al lucrării diavolești pe pământ: „ Diavolii se numesc așa, nu pentru că așa s-au făcut sau pentru că Dumnezeu i-ar fi făcut răi, ci pentru că au căzut din înțelepciunea cerească, (mândrindu-se). De atunci ne ispitesc mereu, încercând să împiedice urcarea noastră la Cer, locul de unde au căzut ei”.

La diavoli binele firesc a fost nimicit prin căderea și pierderea Harului Dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu răul, dar la demoni, precumpănește și acționează numai răul.

Păcatul lor cel mai mare este ura față de Dumnezeu. Ei au transformat ascultarea față de Dumnezeu, firească tuturor făpturilor, într-o împotrivire și într-o vrajbă neîncetată. De aceea, căderea lor este fără de întoarcere. Ei își găsesc plăcerea în tot felul de păcate, se complac mereu în rele, trecând de la un păcat la altul. Neputând săvârși păcate trupești, ei păcătuiesc cu imaginația și cu simțurile. Și-au obișnuit esența lor cu viciile firești ale cărnii. Aceste vicii sunt dezvoltate la ei, mai mult decât la oameni.

Demonii nu pot face nimic rău Creatorului, Care, fiind Dumnezeu Atotputemic, este inaccesibil oricăror influențe de afară, din partea făpturilor. De aceea, și-au îndreptat toată răutatea lor, împotriva oamenilor, care sunt chipul lui Dumnezeu, creatura mâinilor Sale. Demonii, știind că Dumnezeu își iubește făptura sa, caută să dăuneze cât mai mult subiectului-iubirii Sale. Duhurile necurate, având în sine principiul tuturor relelor, caută să-i atragă pe oameni, să-i facă robii lor. pentru a-i duce le pierzarea veșnică răzbunându-se astfel, împotriva lui Dumnezeu.

Diavolul este duhul cel rău care desparte pe om de Dumnezeu și inspiră ură, perfidie și minciună între oameni Este ispititor (Matei 4,3), stăpânitor al acestei lumi (Ioan 12,31: 14,30; 16, 11). În Vechiul Testament, diavolul este duhul răutății, de a cărui ființă ține însuși păcatul, zavistia și minciuna. Pentru că el, de la început a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. „ Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8,44).

Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe spun că locul diavolilor căzuți din ceata a doua îngerească se va completa cu sfinți, preoți și călugări, după care lumea se va sfârși, datorită păcatelor oamenilor.

Însușirile și puterile diavolilor

Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție au numit în felurite moduri pe diavoli: .Ducă-se pe pustie”, ,,întunecatul”, ,,stăpânitorul morții” (Evr. 2,14), „potrivnicul”, ,,mincinos și tată al minciunii” (Ioan 8,44), ”cel viclean” (Matei 13,19), .nrâtorul binelui”, ,,înșelător”, .șiret”, .vrăjmaș”, „ucigaș”, „leu care răcnește”, „balaur”, .Belzebut” ș.a. În toate aceste numiri, caracteristice sunt răutatea și vrăjmășia, dirijate împotriva oamenilor.

Diavolul urmărește, prin orice mijloc, pierderea sufletelor noastre.

Îngerii au chip și înfățișare, la fel ca și chipul sufletului omenesc. Iar acest aspect exterior este constituit de chipul și înfățișarea omului exterior în trupul său.

Sfântul Ignatie Brianceaninov spune că sufletele îngerilor sunt niște corpuri subtile, eterice, pe când trupurile oamenilor sunt materiale, pământești. Îngerii, la fel ca sufletele omenești, au membre, cap, ochi, gură, degete, mâini, picioare. Într-un cuvânt, o asemănare deplină cu a omului în trupul său. Frumusețea virtuților, Harul Dumnezeiesc, strălucesc pe figurile sfinților îngeri.

Chipul demonilor este întunecat și hidos, așa cum l-a văzut Iov pe diavol, ca un monstru hidos. Demonii s-au desfigurat, prin distrugerea în ei a binelui, prin zămislirea și dezvoltarea în ei a răutăților. Aceasta a lăsat amprenta și pe aspectul exterior. De aceea Sfânta Scriptură îi numește .fiare”, iar pe căpetenia lor, Lucifer – „balaurul cel mare” (Apoc. 12.9).

Din Sfânta Scriptură aflăm că demonii au aceleași puteri pe care le are și omul: văz, auz, miros, pipăit, pot vorbi și pot fi muți și surzi. Însuși Domnul Iisus l-a numit pe demon – „mut și surd” (Marcu 9,25).

În cartea Sfântului Prooroc Daniel aflăm cum îngerul l-a adus pe proorocul Avacum într-un loc îndepărtat, ca acesta să dea hrană proorocului Daniel, care se afla în groapa cu lei (Dan 6). Dar și diavolii au capacitatea de a se deplasa rapid în spațiu, de a „teleporta” materia, cât și pe oameni. În Sfânta Evanghelie de la Matei aflăm că diavolul, ispitindu-l pe Domnul Iisus Hristos, L-a dus în Sfânta Cetate și Ira pus pe aripa templului. După aceea, L-a dus pe un munte foarte înalt (Mt 4, 5,11). În viața Sfântului loan, Arhiepiscopul Novgorodului, se descrie călătoria pe care a făcut-o pe un diavol, de la Novgorod la Ierusalim și înapoi, timp de 3 ore. Este o dovadă că viteza demonului este mare, dar nu infinită (instantanee).

Demonii, asemenea îngerilor, au capacitatea să facă schimbări uimitoare în lumea materială. În cartea lui Iov (1,13-19) citim cum focul, trimis din cer de diavol, a aprins și a ars turmele de oi și pe păstori. Tot aici aflăm că, în urma acțiunii unui duh necurat, a venit un vânt puternic și a prăbușit casa în care se adunaseră fii și fiicele lui Iov și care au murit. În cartea lui Tobit se descrie un demon, pe nume Asmodeu, care a ucis pe cei șapte bărbați cu care fusese măritată, rând pe rând, Sara (Tobit 3,8).

Acțiunea duhurilor asupra materiei, ca și alte multe însușiri ale îngerilor, sunt descrise în Cartea Judecătorilor (6,21). Îngerul s-a arătat viitorului judecător israelit Ghedeon și, când acesta i-a pregătit darul, „îngerul Domnului, întinzându-și vîrful toiagului ce-l avea în mână, s-a atins de carne și de azime; și a ieșit foc din piatră și a mistuit carnea și azimile; și îngerul Domnului s-a făcut nevăzut de la ochii lui” (Jud. 6,21).

Observăm că duhurile imateriale au fost create de la început dintr-o substanță mai subtilă decât cea a omului și au fost înzestrate de la început cu forțe care le îngăduie să exercite o influență puternică asupra lumii materiale.

Unde se află duhurile necurate?

Demonii se găsesc în văzduh, adică în spațiul de sub cer, pe suprafața pământului și în iad: „întinderea dintre cer și pământ, tot abisul pe care îl vedem cu ochii, văzduhul, pământul, servesc drept sălășluire duhurilor necurate, alungate din Cer”, ne spune Sffintul Ignatie Briancianinov.

În Cartea lui Iov, satana este înfățișat ca rătăcind pe întinderea nemărginită a pământului. El cutreieră pământul dând târcoale, chinuit fiind de o ură neîncetată față de neamul omenesc (Iov 1,7).

Sfântul Apostol Pavel numește pe demoni duhurile răutății, „care sunt în văzduhuri” (Efes 6,12), iar pe căpetenia lor – .stăpânitorul puterii văzduhului” (Efes. 2,2). Demonii pot reprezenta sursa diferitelor boli și suferințe, deci pot intra în oameni și animale pentru a le chinui (Luca 8,33; 13,16). Demonii trăiesc în ape, iar acest lucru îl știm din învățătura Bisericii Ortodoxe, care în rugăciunile sale de sfințire a apei roagă pe Dumnezeu să curețe apa de posibila prezență acolo a duhurilor necurate.

Părintele Serafim Rose, vorbind despre locurile propriu-zise ale Raiului și ale Iadului, spune că aceste locuri se găsesc în afara coordonatelor sistemului nostru spațio-temporal. Deci sufletele oamenilor din Rai sau Iad se află într-un spațiu de o altă natură, care începe nemijlocit de aici, dar se întinde ca și cum ar fi în altă dimensiune.

Pag. 7 – 13