Prizonier al instinctelor și sentimentelor

Îndeplinește sexualitatea doar funcția de reproducere? Această carte este dedicată temei sexualității, dintr-o perspectivă mai largă și într-o formă accesibilă. Ea indică asupra raporturilor din domeniul sufletesc-spiritual, însă fără a putea fi încadrată la categoria de „conservativ” sau „libertin”.

Introducere ... 7

Wemer Huemer: Prizonier al instinctelor și sentimentelor ... 9

Gânduri ... 54

Abd-ru-shin: Forme de gânduri ... 55

Este abstinența sexuală spiritual favorizatoare? ... 64

Forța sexuală și importanța ei pentru înălțarea spirituală ... 67

A 9-a Poruncă ... 75

Castitate ... 78

Cuvinte spre ajutor... 82

Prizonier al instinctelor și sentimentelor

De Werner Huemer, Graz

TANÃRUL, aflat în clubul vienez „Swinger Club” este absolut sigur pe el: aici unde te poți ascunde, poți depăși bariere și poți trăi din plin printre cei asemeni ție, se naște emanciparea sexuală. El însăși, după cum declară dezinvolt în fața camerelor de filmat ale postului de televiziune ORF, „a atins deja un nivel corespunzător de emancipare”. Prietena sa mai are nevoie de ceva timp – până să își depășească definitiv toate inhibițiile și să perceapă „multiplele variante de jocuri erotice” sau o schimbare a partenerului ca pe ceva normal. De fapt este vorba despre modalități mai deosebite de a-ți condimenta viața sexuală...

O scurtă privire prin gaura cheii, un moment trăit într-o societate în care prin „revoluția sexuală” începută la jumătatea secolului 20 se urmărește înlocuirea tabuurilor și a vechilor obiceiuri cu principiul de a trăi viața la maxim – o tentație imensă ale cărei urmări nu sunt încă vizibile...

Desigur nu toți au ajuns la un nivel atât de avansat ca tânărul de mai sus care vorbește liber despre orientările sale sexuale. Majoritatea oamenilor mai păstrează o oarecare intimitate în legătură cu viața lor sexuală, dar să nu uităm că instinctul sexual vibrează cu atât mai puternic, cu cât împrejurările în care se manifestă îi sunt mai necunoscute și incerte. Astăzi tot mai puțini sunt cei care dau vreo importanță noțiunii de pudoare. Așa-numitele talk-show-uri erotice au devenit programe de succes pentru multe posturi de televiziune și se bucură de cote ridicate de audiență; datorită numărului mare de persoane interesate se organizează tot mai frecvent «târguri erotice și de lifestyle», iar comerțul de specialitate a descoperit prin magazinele de tip autoservire și mai ales prin serviciul de livrare prin poștă adevărate mine de aur.

Se știe de asemenea că sexul este sufletul reclamei, o face mai interesantă. Cercetări în domeniu au indicat faptul că cele trei litere nici măcar nu mai sunt citite, ci preluate ca o imagine unitară, cu efect stimulativ asupra individului. Prezentările grafice întregesc această ofertă. Nu doar mesajele publicitare, ci și aproape toate ziarele, revistele și filmele se folosesc în ziua de astăzi de aceste beneficii.

În concordanță cu această evoluție se vorbește tot mai des despre o «suprasexualizare a societății» al cărei final încă nu se întrezărește. Spiritul uman de astăzi aspiră constant spre moi trăiri sufletești», idealizează expunerea corpului uman și propagă ideea de a experimenta totul pentru a atinge libertatea absolută.

În același timp însă pe ici pe colo lucrurile încep să se schimbe deoarece căutarea «experienței sexuale absolute», dirijată parcă de o mână nevăzută, începe să își arate fața tot mai hidoasă, caracterizată printr-un număr crescut de obsesii, violență și dependență, dar și de lipsa de orice scrupule. Ceea ce este natural, original, rădăcinile adevăratei sexualități se îndepărtează tot mai mult de realitatea în care trăim. De ce? Am omis ceva esențial în timpul «eliberării noastre sexuale»? Ce nu este în regulă?

Instinct sexual și energie sexuală

SA MAI ARUNCAM o scurtă privire în «Swinger Club», unde fiecare dorește să «simtă un pic de plăcere alături de celălalt», să guste din sexualitate și să-și trăiască din plin viața mânată de instincte. Are cineva ceva de obiectat? Oare instinctul sexual nu trebuie satisfăcut la fel ca toate celelalte instincte primare? Și nu este absolut normal ca în timpul actului sexual să se practice „cele mai diferite jocuri erotice”, ele fiind o expresie a creativității umane? Oare nu impunem sexualității limite prea dure când de fapt este vorba despre o nevoie absolut normală ca mâncatul și băutul?

Răspunsul la aceste întrebări depinde în mod decisiv de percepția noastră asupra lumii. Fără a identifica sensul și problematica existenței umane, o evaluare finală a aspirațiilor noastre sociale este cu desăvărșire imposibilă și toate discuțiile etic-moraliste se învârtesc în cerc. Acolo unde obiectivul final nu se întrevede se poate discuta la nesfârșit despre posibilități, sensuri și căi de pornire. De aceea nu ne putem exprima părerea cu privire la instinctele sexuale fără a lua în considerare aspectele spirituale.

La nivelul trupului există desigur o corelație între instinctul sexual și așa numiții stimuli. Ambele doresc să fie satisfăcute și se caracterizează printr-o nevoie fiziologică naturală ce ține de aspectul fizic. E adevărat că actul sexual nu ajută la supraviețuirea individului, la fel ca mâncatul sau băutul, dar implică propagarea speciei umane.

Această diferențiere nu o putem trece ușor cu vederea.

Este esențială deoarece se răsfrânge asupra modului nostru de abordare a problemei legată de instinctul sexual. În timp ce toate instinctele primare, trupești pătrund direct, sub formă de sentimente și gânduri în conștiința noastră în speranța că într-o zi vor fi satisfăcute, în cazul instinctelor sexuale situația este un pic diferită. Mai exact, gândurile noastre sunt cele care trezesc aceste sentimente.

Fiecare trup ajuns la maturitate dezvoltă o dorință absolut sănătoasă de a-și satisface nevoile sexuale, mai exact este vorba despre acel instinct puternic provocat de anumite gânduri, adică de voința noastră. Astfel se propagă efectul de perpetuare: gândurile acționează asupra nervilor, care la rândul lor nu fac decât să le accentueze – se nasc fantezii care la rândul lor sporesc și mai mult dorința etc.

Adevărul este că nu suntem expuși pur și simplu instinctelor sexuale, ci avem posibilitatea de a acționa.

Mai este ceva ce diferențiază instinctul sexual de celelalte instincte trupești: însăși „materia” prin care acest instinct este satisfăcut – adică energia sexuală.

Începând cu acest punct se impune să lărgim orizontul studiilor noastre, să trecem dincolo de trup și să înțelegem că omul nu este tot una cu acesta. Esența existenței noastre este spiritul, natura imaterială. Pentru ca spiritul să fie în legătură directă cu trupul este nevoie de o punte care să unească cele două laturi distincte ale lumii spirituale și fizice. S-ar putea vorbi despre o serie de „catalizatori” care contribuie la formarea acestor „legături” sau despre o „punte de lumină”, după cum spune Abd-ru-shin în Mesajul Graalului „În Lumina Adevărului”.

Conform acestor explicații energia sexuală reprezintă în planul lumesc cea mai importantă punte de radiații, cea care îi oferă spiritului nostru libertatea de a se manifesta în mod conștient și bine direcționat. Ea este cea care formează o unitate indivizibilă a spiritului, sufletului și trupului și împreună cu toate fazele personalității noastre ne plasează în lumea reală.

Să trăiești din plin această „forță vitală” și să evoluezi prin ea – o stare care îți permite să adopți liber decizii, dar care dă naștere unui simț nelimitat al răspunderii, aceasta este diferența dintre un adult și un copil. Să găsești încet legătura cu această forță imensă – asta este esența pubertății, etapă pe care o străbatem cu toții, de îndată ce trupul nostru este suficient de matur și pregătit să construiască punte a de radiații.

Energia sexuală, așa cum este percepută în Mesajul Graalului „În Lumina Adevărului”, de Abd-ru-shin, reprezintă:

„( ... ) cea mai fină și mai nobilăjloare a întregii Materialități-Dense, cel mai înalt lucru pe care îl poate oferi Creația material-densă. În finețea ei ea formează culmea a tot ce este material dens, deci pământesc (...). Energia sexuală este viața Materialității care pulsează...

Spiritului încarnat în corpul copilului îi lipsește acum un pod de radiații, care se poate forma abia la vremea maturității fizice, o dată cu energia sexuală. Spiritului îi lipsește acest pod spre activitatea completă și reală în Creație, activitate care poate urma datorită posibilității de a radia neîntrerupt prin toate speciile Creației. Căci numai în radiații se găsește viața, și numai din ele și prin ele vine mișcare.”!

DAR: ENERGIA sexuală așa cum este ea percepută în Mesajul Graalului nu este identică cu instinctul sexual! Și acesta se trezește la viață odată cu maturizarea corpului, dar rămâne doar un instinct, o necesitate biologică (nu numai) de menținere a speciei, în timp ce energia sexuală este complexă și urmărește îndeplinirea nevoilor sufletești-spirituale:

„Un om care se află pe Pământ, care ar fi spiritual înalt și nobil, și de aceea ar veni la semenii săi cu iubire înaltă, spirituală, ar rămâne străin acestora, nu s-ar putea apropia de ei lăuntric, atâta timp cât energia lui sexuală ar lipsi. Prin aceasta ar lipsi puntea spre înțelegere și simțire sufletească alături de alții, deci ar exista o prăpastie.”

NOȚIUNEA DE energie sexuală în sens unitar, înseamnă legătura strânsă dintre spiritele umane, existentă la nivelul lumii psihice; în timp ce legătura cu instinctul sexual este doar una vagă. Instinctul sexual se trezește la viață în timpul pubertății, fiind satisfăcut prin trăirile intense care duc la apariția sexualității.

În general instinctele sexuale se sting odată cu trecerea timpului, în timp ce energia sexuală rămâne neschimbată pe parcursul întregii vieți. Chiar și un bătrân mai poate fi agil și activ, „plin de viață”, în timp ce necesitățile sale sexuale nu mai joacă de mult nici un rol pentru el.

Această diferențiere dintre cei doi termeni, de energie sexuală și de instinct sexual, mi s-a părut relevantă pentru a exemplifica schimbările importante ce au loc în interiorul nostru. Scopul expunerii de mai sus nu a fost de a identifica diferența dintre instinct primar „pozitiv” și „negativ”. Ar fi o mare greșeală pentru că ambii termeni își au o justificare și aparțin de lumea fizică.

Despre experimentarea sexualității

OARE PRECURSORII și inițiatorii „revoluției sexuale” au avut dreptate atunci când au propagat experimentarea fără limite a sexualității? La urma urmelor de ce să fie negativă această evoluție? Nu am suferit suficient din cauza principiilor morale greșite și a incriminării instinctului sexual? Oare prin sintagmele religioase legate de înstrăinarea de cele lumești și de viață nu s-au declanșat suficiente conflicte la nivelul conștiinței, prin care dorințele sexuale au fost declarate păcate sau ispite, având ca unic scop îndepărtarea de Creator? Nu este cazul ca odată pentru totdeauna să ne împotrivim definitiv și din toate puterile acestor viziuni?

Cu timpul s-au conturat două grupări legate de modul corect de abordare a problematicii instinctului sexual: pe de o parte cei care doresc o și mai mare libertate de exprimare prin intermediul filmelor pornografice, care salută prostituția ca fiind șansa contemporanilor noștri cu probleme sau alții care atunci când își proclamă orientarea spre morală și tradiție ajung să devieze, devenind limitați sau propagând o morală duplicitară. De cealaltă parte sunt toți cei care nu pot înțelege de ce înlăturarea pudorii este considerată o victorie, iar dorința sexuală este dusă cu ușurință la îndeplinire fără a roși măcar; sunt uimiți de această suprasexualizare a societății care nu mai cunoaște nici un fel de bariere.

Între cele două grupări mai există o altă categorie – ca în majoritatea cazurilor – a celor indeciși și tăcuți: uneori se mai condamnă câte o tendință, se mai clatină dezaprobator din cap, atunci când unul dintre cei mai înflăcărați dușmani ai tabuurilor mai exagerează; se ține cont de noțiunea de pudoare, dar în general nu se renunță la nimic din ceea ce înseamnă plăcere.

Experimentarea la maxim a dorințelor sexuale a devenit mai mult sau mai puțin o calitate a societății de astăzi, manifestată însă tot în surdină: poate că uneori poștașului i se lasă prea mult bacșiș, atunci când pune în cutia poștală catalogul expediat de firma Beate-Uhse sau în cazul discuției de la chioșcul de ziare totul se învârte în

Pag. 9 – 15