Prieteni buni

Hilary Pereira le arată părinților cum să-;și ajute cel mai bine copilul. Prin diverse sfaturi practice, îi învață cum să le clădească celor mici încrederea în sine, cum să identifice eventualii agresori printre colegi și cum să le arate ce înseamnă camaraderia adevărată. Conștientizarea propriei valori este, în opinia autoarei, esențială pentru copii, aceștia putându-și face astfel prieteni cu ușurință.

Printre cele mai importante seturi de informații prezentate aici, putem enumera: crearea unui mediu propice dezvoltării stimei de sine a copilului, facilitarea interacțiunilor sociale timpurii, încurajarea sentimentului de unicitate a copilului și a aptitudinilor necesare pentru cultivarea unei relații de prietenie.

De asemenea, părinții sunt încurajați să-i transmită copilului valori și îndrumări esențiale, de a-și asuma responsabilitatea pentru greșelile pe care le face, de a-și cere iertare atunci când este cazul, de a ști cum să se ferească de copiii care tachinează, și, nu în ultimul rând, de a ști cum să-și recapete întotdeauna încrederea în sine.

Introducere ... 7

Capitolul 1

Relația dintre încrederea în sine și prietenie ... 11

Capitolul 2

Cum să clădiți încrederea în sine a copilului dumneavoastră .. 38

Capitolul 3

Învățați-l să fie un prieten adevărat ... 63

Capitolul 4

încurajați-vă copilul să se bizuie pe sine . 89

Capitolul 5

Depășirea obstacolelor din calea prieteniei ... 113

Capitolul 6

Identificați și luați măsuri împotriva intimidării ... 135

Capitolul 7

Redobândirea încrederii în sine după o criză ... 153

Întrebări frecvente ... 177

Surse ... 199

CAPITOLUL 1

Relația dintre încrederea în sine și prietenie

VÃ PUTEȚI IMAGINA CUM V-AȚI SIMȚI dacă ați fi lăsat singur la o petrecere mare, unde nu cunoașteți pe nimeni și vi s-ar spune că trebuie să legați cel puțin o prietenie înainte de a pleca de-acolo? Dacă nu sunteți o persoană relativ încrezătoare în sine, o astfel de sugestie v-ar lăsa probabil cu un sentiment de jenă, în cel mai bun caz, sau cu imboldul de a o rupe la fugă cât vă țin picioarele – în cel mai rău caz.

Totuși, aceasta este ceea ce așteptăm uneori de la copiii mici. E adevărat că ei sunt în mod tipic destul de lipsiți de inhibiții și nu au deprins încă obiceiul de a-i judeca pe cei din jur, când sunt foarte mici – iar aceste trăsături fac, fără îndoială, ca situațiile respective să fie mai puțin stânjenitoare pentru ei – dar, dacă n-au fost niciodată învățați cum să înceapă o relație cu cei din jur, se pot simți, atunci când se trezesc într-o încăpere plină de persoane străine, la fel de intimidați ca și adulții.

O condiție necesară pentru a fi capabili să încercăm să comunicăm cu alții o reprezintă sentimentul de încredere în sine; în cazul copiilor mici și foarte mici, acest sentiment trebuie să le fie insuflat de către părinții lor. Respectul de sine este legat de imaginea despre sine – felul în care ne vedem pe noi înșine. Această viziune introspectivă este în mare măsură un rezultat al primei copilării: experiențele de atunci, mediul de viață, familia, profesorii, societatea și prietenii – toți factorii externi pe care noi, părinții, trebuie să îi supraveghem pentru ca aceștia să vină în sprijinul dezvoltării și să aibă rol de susținere în formarea copiilor noștri. Odată ce un copil mic se simte încrezător și în siguranță, el va avea capacitatea să aprecieze valoarea celorlalți. Acesta este motivul pentru care prietenia și încrederea în sine merg mână în mână.

Nimeni nu se naște încrezător în sine; încrederea trebuie învățată – iar ea înflorește și se dezvoltă datorită sentimentului că ești iubit, apreciat și respectat.

Cât de importantă este încrederea în sine în viața noastră?

Sentimentul că suntem plăcuți, acceptați și respectați pentru ceea ce suntem are o valoare imensă și este unul dintre factorii motivaționali cu o vădită importanță în viață; tot pe el se construiește și încrederea în sine. Totuși, în cazul copiilor mici, aprobarea venită din partea celor apropiați este cea care le oferă cea mai mare susținere, de aceea este atât de important ca noi, părinții, să îi încurajăm și să-i lăudăm ori de câte ori este cazul s-o facem.

Întoarceți-vă în trecut, la primele amintiri legate de o activitate nouă pe care o începeați – eventual mersul pe bicicletă sau ținerea corectă în mână a unui creion. Vă simțeați încordat la început? Starea de încordare era amplificată sau domolită de persoana care vă învăța lucrul respectiv? Dacă primeați mesaje de genul: „Nu, nu așa. Oprește-te. Nu ai fost destul de atent”, existau toate șansele ca încrederea să vă fie serios afectată și să vă simțiți descurajat. Însă dacă vi se spunea: „Bravo, o încercare foarte bună, acum hai să mai facem una”, simțeați probabil cum deveniți mai încrezător și începeați să vă bizuiți pe capacitatea dumneavoastră de a face lucrul respectiv.

Încrederea în sine reprezintă un mare imbold în cazul majorității oamenilor, ea fiind cea care îi propulsează către reușită și, mai departe, către realizări tot mai mari – indiferent în ce direcție se îndreaptă încercările lor. După cum spunea un consultant în probleme educaționale, un copil cu încredere în sine „va păstra o curiozitate naturală față de învățare și va fi nerăbdător și entuziast atunci când i se va înfățișa o nouă provocare”. Faptul că se așteaptă să fie plăcut (chiar admirat) și aprobat reprezintă un alt punct de pornire foarte bun pentru capacitatea lui de a relaționa cu alți oameni: la urma urmei, dacă ți s-a arătat că ești o persoană plăcută și valoroasă, de ce-ar vrea cineva să te trateze altfel? într-adevăr, nu toate încercările de stabilire a unei prietenii își ating scopul – iar refuzul implică, în mod inevitabil, o lovitură pentru respectul de sine – dar încrederea în sine pe care o presupune faptul că încerci reprezintă un fundament minunat.

De ce sunt importante prieteniile?

Prieteniile, mai ales cele de durată, au rol de susținere la orice vârstă și reprezintă dovada faptului că suntem în continuare apreciați ca oameni. În cazul copiilor, prieteniile sunt o sursă de validare în plus față de iubirea necondiționată venită din partea părinților, astfel că acestea sunt, în anumite privințe, la fel de importante pentru ei. Prietenii copilului dumneavoastră vor avea puterea de a-l face cu adevărat fericit uneori, iar alteori profund nefericit; însă oricum ar sta lucrurile, ei sunt cei către care se va întoarce pentru feedback și sfaturi, căci la ei se raportează cel mai bine.

Este un fapt dovedit că prieteniile sunt cruciale în clădirea respectului de sine și că ele le furnizează copiilor o unitate de măsură la care să se raporteze: prin intermediul prieteniilor se pot compara cu ceilalți; plăcerile și frustrările acumulate în viața de fiecare zi în copilărie le împărtășesc cu prietenii și tot alături de ei își dezvoltă sentimentul empatiei și al camaraderiei.

În cazul preșcolarilor, prietenii îndeplinesc câteva funcții importante: ei le oferă sentimentul de securitate într-un mediu nefamiliar precum cel de la grădiniță sau din grupul celor cu care se joacă; le sunt camarazi, parteneri de joacă și, în unele cazuri, sunt cei care conduc jocul sau alte activități; se dovedesc a fi poarta către viața socială pentru copilul dumneavoastră și le consolidează sentimentul separării de părinți, fapt care îl va ajuta pe copilul dumneavoastră să devină mai independent. Un copil mic nu este, desigur, capabil să aprecieze sau să înțeleagă deplin importanța prieteniei la vârsta lui, dar e aproape sigur că va reacționa față de ea. Dacă cel mai bun prieten al său sau un grup de prieteni îl respinge la un moment dat – așa cum se întâmplă în mod frecvent, mai ales în rândul copiilor aflați la vârsta de școală primară – se poate simți lipsit de valoare și de orice motivație pentru o vreme. Însă atunci când prieteniile sale sunt solide sau când este inclus într-o nouă situație de grup, el se va simți mai fericit, mai încrezător în el însuși și mai motivat.

Un studiu internațional de cercetare, desfășurat pe o perioadă îndelungată și publicat în 1998, a arătat că acei copii care aveau un prieten apropiat la vârsta de 11 ani au avut ca adulți un sentiment al valorii proprii mai dezvoltat decât cei care nu aveau un astfel de prieten și, de asemenea, că era mai puțin probabil ca ei să sufere de depresie pe termen lung.

Până la vârsta la care merge la școala primară, copilul acumulează o experiență mai vastă cu privire la modul în care pot fluctua (și chiar o fac) prieteniile, modul în care se schimbă ele, dar aceasta nu înseamnă că acum calea îi este mai ușoară. Chiar dacă este acum mai bine echipat pentru a reacționa în situațiile frustrante ivite în cadrul grupului său social, el rămâne încă vulnerabil față de părerile celorlalți despre el – mai ales față de părerile prietenilor – iar rezultatele sale școlare și fericirea sa, în general, pot fi amenințate dacă persistă o situație nefericită. Acest aspect este foarte strâns legat de un alt rol pe care îl joacă prietenia – acela de a permite copilului să se compare, cu rezultate favorabile sau nu, cu ceilalți – și invers. (În capitolele următoare veți găsi sfaturi pentru a-l ajuta pe copilul dumneavoastră să-și rezolve probleme care persistă și să-i identifice și evite pe cei care încearcă să-l intimideze.)

DE CE SUNT BUNE PRIETENIILE?

Prieteniile îndeplinesc patru funcții principale:

Într-o prietenie, statornicia reprezintă unul dintre factorii ce influențează măsura în care relația va Întări respectul de sine al copilului; un alt factor îl reprezintă aprobarea părinților față de respectiva prietenie. Această aprobare este oferită cu ușurință și cu dragă inimă atunci când grupul social pare să corespundă ideii părinților despre ceea ce înseamnă „potrivit” pentru copilul lor, dar poate întâmpina reticență atunci când părinții nu sunt de acord din toată inima cu prietenul sau prietenii copilului.

Amintiți-vă mereu că, în copilărie, apar în mod inevitabil multe schimbări, de la mutarea la o altă școală, la mutarea cu locuința și în general schimbările inerente creșterii, copilăria fiind o perioadă de transformări, atât în plan emoțional, cât și fizic. Ea implică, de asemenea, experiența unor succese și eșecuri publice la școală, ca, de pildă, rezultate foarte bune la lucrări de control sau frustrarea de a nu fi ales ca jucător cu un rol important într-un anumit sport. în toate aceste situații, un copil care are avantajul prieteniilor stabile se va simți mult mai bine. Asemenea unui vapor bine ancorat în mare, se va simți izbit de furtunile copilăriei, dar va beneficia încontinuu de sprijinul pe care i-l oferă legăturile puternice cu prietenii săi.

Ce înseamnă prietenia la diferite vârste

În cazul copiilor mici, nu neapărat prietenii îi fac să se simtă în siguranță și le transmit un sentiment de continuitate, ci faptul că sunt incluși, acceptați într-un grup, camaraderia și un sentiment de apartenență, toate având drept rezultat încrederea în sine. Uneori, un țânc își poate face „prieten” dintr-un copil de vârsta lui, pur și simplu pentru că acela are o jucărie cu care are el chef să se joace! Până la vârsta de trei ani, copiii sunt de obicei extrem de egocentrici și de cele mai multe ori nu sunt preocupați

Pag. 11 – 17