Adevăr Divin
Natura ca profesor
O nouă înțelegere asupra legilor naturii
| Natura ca Profesor este singura carte la ora actuală care reușește să prezinte într-un mod elocvent și corect atât adevăratele pericole la care ne expunem deteriorând mediul înconjurător, cât și intervențiile pe care le putem face pentru a preveni aceste riscuri dezastruoase și a reveni la starea de echilibru natural. |
35.00 28.00 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Utilajele ecologice pe care Viktor Schauberber (vrăjitorul apei) le-a construit lăsându-se ghidat de intuițiile și înțelegerea superioară la care a ajuns în perioada petrecută în sânul naturii (utilaje care pot fi reproduse) sunt de asemenea prezentate în acest volum. A simți natura înseamnă a ne vindeca “Din când în când ațipeam și pierdeam noțiunea timpului și a spațiului. Trebuie să fi fost spre miezul nopții când a început totul. O flăcăruie roșiatică a izbucnit din pământ, în fața mea. La început am crezut că am fost neatent când mi-am aprins pipa și că am dat foc pădurii. Însă eu nu fusesem în locul în care izbucnise focul. Trebuie să fie o iluzie optică, mi-am spus, continuând să mă uit într-acolo. Dar când un ou de foc a ieșit din pământ, am crezut că ochii îmi joacă feste. Cu capătul mai îngust îndreptat în jos, oul stătea nemișcat pe un fel de movilă și răspândea o lumină de un galben-pal. Eram deja în picioare și priveam cu ochi mari acest spectacol straniu, tremurând de frică și de frig. Flacăra a crescut până a ajuns la vreo doi metri înălțime și un metru lățime. Era o priveliște magnifică, dar nepământeană. Voiam să fug cât mă țineau picioarele, pentru că mi-am adus aminte de poveștile supranaturale pe care le auzisem la roata de tors, în nopțile de iarnă din copilărie. Dar unde era să fug? Nu puteam decât să țin strâns în mână arma de vânătoare și să mă apropii cu mare grijă de acea lumină strălucitoare. Recunosc, cu cât mă apropiam mai mult, cu atât îmi tremurau mai tare genunchii. La un moment dat am ajuns în fața acelei lumini incolore. Plutea la câțiva centimetri deasupra unei movilițe acoperite cu flori albe ca zăpada. Cu multă grijă, am vârât în flacără pioletul cu vârf de oțel. Nu am simțit nici miros, nici căldură. Toată povestea mi-a stârnit curiozitatea, așa că am apropiat mâna de acest ou de lumină, dar nu am simțit nimic și nici nu mi-am văzut umbra mâinii. Apoi, cu vârful pioletului, am ridicat iarba de sub ou (...)” ( fragmente din Natura ca Profesor, Viktor Schauberger). Fenomene stranii, atrăgătoare, dar și înfricoșătoare. Observații pe care Viktor Schauberger a avut șansa să le facă în timpul petrecut în mijlocul naturii. Neobișnuit, dar în mod cert real. Ce se petrece în natură? Ce efecte necunoscute declanșăm din cauza propriei ignoranțe și cum putem opri acest proces trist al distrugerii ritmurilor naturale? Nimeni în afară de Viktor Schauberger, acest vrăjitor al apei, nu este mai în măsură să ofere soluții practice problemelor cu care ne confruntăm - catastrofe nemaiîntâlnite, tot mai violente și mai extinse: tornade, ploi torențiale, inundații, secetă, cutremure, căderi de zăpadă în anotimpuri nepotrivite și valori termice extreme. A simți natura înseamnă a ne vindeca – pe toate nivelurile, căci în absența unui ritm natural sănătos, orice altceva legat de sănătatea noastră fizică, psihică și emoțională este imposibil de realizat. „Trebuie”, așa cum spune Viktor Schauberger, „să percepem lumea nu ca pe o acțiune, ci ca pe o reacțiune”, pentru că numai așa vom putea să ajungem la adevăratele cauze ale lucrurilor și să înțelegem pericolele care ne amenință astăzi. |
Cuprins:
Introducere de Callum Coats ... 9 |
Fragment:
Ciclul întrerupt – cauza crizeiÎn prezent se remarcă o creștere a dorinței de a trăi în armonie cu natura. Această aspirație spre o natură puternică, pașnică și sănătoasă este un simptom inevitabil al epocii actuale și o reacție la civilizația neorganică pe care, în mod eronat, o descriem drept cultură. Această civilizație este creația umanității care, în mod arbitrar și fără să țină cont de adevăratele lucrări ale naturii, a creat o lume lipsită de semnificație și de fundament. Acum natura amenință să distrugă omenirea, pentru că, prin comportamentul și activitățile lui, omul, care ar fi trebuit să o administreze înțelept, a distrus unitatea inerentă a naturii. Astăzi privim neajutorați și uluiți tot ce am creat, nevoiți să recunoaștem că prin munca noastră, cu toate problemele ei, nu facem decât să ne autodistrugem. Pentru că nu întrezărim o îmbunătățire a situației, ne simțim sortiți implacabil unui viitor sumbru. Prin urmare, e lesne de înțeles de ce tot mai mulți oameni s-au săturat până peste cap de această activitate nesăbuită și caută acum modalități pentru a se Întoarce la Mama Natură. Omul este o ființă creată conform legilor naturii, prin urmare este condiționat de aceste legi. În decursul timpului, maqnum opus, pseudocultura” pe care noi înșine am creat-o, a devenit o monstruozitate incoerentă și lipsită de sens. Prin puterea imensă a tehnologiei, ea a atins proporții uriașe, aproape egalând puterea naturii. În orice caz, are deja capacitatea să intervină distructiv asupra funcțiilor dătătoare de viață ale acesteia. Omenirea nu reprezintă decât o mică scânteie, un simplu microorganism în marea panoplie de vieți a naturii. Încurajată de un succes trecător și iluzoriu, omenirea a pornit pe un drum care începe să submineze marea coerență a vieții. Mai mult decât atât, este pe cale să distrugă evoluția și producția de înaltă calitate a macroorganismului nostru numit Pământ. În ciuda acumulării de bunuri materiale, omenirea se află acum în ghearele unui colaps economic de mari proporții. Multe domenii ale producției au tendințe regresive, astfel încât se Înregistrează tot mai multe epicentre vizibile ale declin ului care pun în pericol viitorul omenirii. În pofida tuturor cercetărilor realizate, nu se găsesc mijloace care să împiedice omenirea să se stingă pe picioare. Aceasta nu este decât consecința justă și legitimă a activității umane. Ignorând legile omnipotente ale naturii și cu o lăcomie nesăbuită, omenirea își înfige ghearele în organismul dătător de viață al Pământului-Mamă. Acum, cu o putere de stihie, Pământul începe să paralizeze mâna turbată care a îndrăznit să deranjeze forțele ce slujesc întreaga Creație. Această lege ineqalabilă care stăpânește cu autoritate supremă peste vastitatea și unitatea naturii își găsește expresia în fiecare ființă și în fiecare organism. Este Legea Ciclurilor Neîntrerupte care, în fiecare organism, este asociată cu un anumit interval de timp și cu un ritm propriu. Dacă o forță, oricare ar fi ea, accelerează, întârzie sau oprește ritmul acestui ciclu (în care fiecare eveniment este guvernat de acțiunea evenimentului precedent), el nu își mai poate îndeplini funcția legitimă care, asemenea tuturor creațiilor naturii, i-a fost destinată. Organismul afectat rămâne în urmă și este scos din fluxul evolutiv al vieții. Toate organismele a căror viață sau moarte depinde de el sunt, la rândul lor, condamnate să piară; astfel, mâna nesăbuită care poartă vina pentru tot ce s-a întâmplat va dispărea în cele din urmă de pe fața Pământului. Forța cauzală este mintea noastră, împreună cu tehnologia lipsită de suflet căreia i-a dat naștere, inclusiv nelegiuita noastră cultură tehnologică, distrugătoare de minți. Toate la un loc sunt răspunzătoare pentru dereglarea circulației apei și sângelui organismului numit Pământ. Mai mult, dacă tot ce a creat această civilizație mecanicistă ar pieri în pas cu dezvoltarea tehnologică, atunci colapsul nu este în niciun caz o criză trecătoare. Este prăbușirea inevitabilă a unui edificiu cultural amețitor de înalt, dar fără fundații, fenomen care va antrena dispariția ultimelor rămășițe de Natura se autoprotejează Cea mai eficientă protecție a naturii este fragilitatea omenirii, a muncii și a activităților ei. Consecințele acestor activități vor conduce, mai devreme sau mai târziu, la dispariția omenirii, întrucât cea mai mare parte a eforturilor sale actuale contravine tuturor principiilor naturii. Așadar, eficiența activităților omenirii și atingerea unui anumit nivel de cultură vor determina momentul în care se va instala acea reacție – și tot ce a fost construit cu atâta grijă și trudă se va prăbuși din nou. Când omenirea va atinge acest punct, natura se va debarasa foarte ușor de cel mai mare dușman al ei și, cu energie proaspătă, va reconstrui tot ce omenirea a distrus. Dacă există în prezent tot mai mulți oameni care se tem de acest groaznic măcel, ei se tem nu din dragoste pentru natură, ci din simț de autoconservare, care continuă să fie o forță naturală existentă în oameni. Sunt puțini indivizi înzestrați cu capacitatea clarviziunii, care mențin legătura cu natura și pot să perceapă cu adevărat nesăbuința activităților noastre. Eforturile lor neîncetate reprezintă un avertisment solemn care, din păcate, nu este luat în seamă de contemporani. Semenii noștri sunt preocupați de problemele existenței de zi cu zi și mult prea specializați ca să vadă cum stau lucrurile în realitate. Ei nu mai pot să perceapă procesele fine și fragile prin care tot ce înseamnă viață în natură este creat și întreținut organic, pulsație cu pulsație. Din păcate, avertismentele de a ne veni în fire sunt, în cele din urmă, strigăte în deșert. Legile naturii Din revista TAU, nr. 153, ianuarie 1937 „Totul este guvernat de o singură lege. Ființa umană este un microcosmos, cu alte cuvinte legile care acționează în Cosmos operează și în cel mai mic element din organismul uman.” V. S. (Din revista lmplosion, nr. 18, p. 6) Deși guvernată de legi imuabile, natura este supusă unei continue transformări. În această metamorfoză perpetuă se ascunde secretul profund al întregii evoluții. Omul este singura ființă care se agață de formule și dogme rigide și aparent de neschimbat, iar acestea îl duc la ruină. Originea noastră și viitorul nostru sunt învăluite într-un mister aproape impenetrabil pe care suntem incapabili să îl descifrăm. Nu putem face acest lucru pentru că nu credem în transformarea și reîncarnarea eternă a tuturor ființelor vii. Nu înțelegem că întreaga evoluție se va sfârși dacă nu respectăm liniștea și izolarea din sânul Pământului-Mamă și continuăm să exploatăm reziduurile Îngropate ale unor forme de viață anterioare (cărbune, petrol etc.) În alte scopuri decât cele stabilite de natura cea înțeleaptă. În natură nimic nu se întâmplă direct. O extremă o declanșează întotdeauna pe cealaltă. Procesele ritmice ale naturii Natura nu funcționează prin legi rigide, ci prin procese ritmice, reciproce. Natura nu folosește premisele chimiștilor sau fizicienilor în scopul evoluției. Din principiu, natura exclude folosirea focului pentru creștere și dezvoltare; prin urmare, toate mecanismele și dispozitivele de astăzi sunt nenaturale și construite pe baza unor premise false. Natura se folosește de forma de mișcare biodinamică, premisa biologică a apariției vieții. Scopul ei este să ur-creeze stări „superioare” ale materiei din materiale brute până atunci inferioare. În felul acesta, generația matură, mai veche pe scara evoluției sau superioară numeric, are Întotdeauna posibilitatea și capacitatea să evolueze. Fără rezerve crescânde de energie nu poate să existe evoluție sau dezvoltare. Aceasta duce în primul rând la prăbușirea așa-numitei legi a conservării energiei și, în consecință, a legii gravitației, apoi toate celelalte dogme își pierd orice bază logică sau practică. Conținutul solid, lichid, gazos, eteric și energetic al organismului numit apă nu constituie impurități, așa cum vrea să credem știința contemporană; toate acestea trebuie considerate substanțe energetice latente. Cu actualele metode de regularizare, ele sunt eliminate. Pot fi reținute în apă doar dacă această apă se mișcă sinuos prin sisteme de curbe specifice. Forța ascensională și forța de tracțiune ale apei nu derivă dintr-un impuls mecanic. Ele sunt consecința biologică a unor forme de viață care evoluează de la sine și iau naștere printr-o formă de tensiune sau potențial până acum necunoscută. Ca nucleu energetic, ea este produsul sintezelor organice care au loc după ce se disociază atomii elementelor de bază. În această privință, aspectul cel mai interesant este că forța ascensională și forța de tracțiune din apa care curge natural pot fi separare și utilizate ca forță formatoare naturală sau ca forță motrice naturală. Consecința biologică a exploatării forței interne a organismului numit apă este: pe de o parte, abundența aproape nelimitată a hranei; pe de altă parte, dacă înlăturăm componenta formatoare a acestei forțe naturale, vom obține libertate absolută de mișcare. Cu alte cuvinte, vom avea putere mecanică gratuită și nelimitată. Procedeele folosite astăzi în agricultură și economie au dus la scăderea drastică a calității produselor agricole. Din perspectivă strict naturalistică, e vorba de suprimarea tuturor proceselor biologice și a celor intermediare, indirecte. Pentru a împiedica acest lucru este necesar să ne asigurăm că utilaj ele folosite în agricultura biologică corespund scopurilor naturii. Dacă vrem să continuăm să existăm, trebuie să ne obișnuim cu modalități de lucru substanțial diferite ori să ne adaptăm la forme de mișcare naturale, ale căror tipare le regăsim în natură. Dacă vom proceda astfel, tot ce vedem în jurul nostru sau cunoaștem prin alte mijloace ne va fi furnizat din abundență. Ce am afirmat mai sus nu este în niciun caz un produs al fanteziei, ci un fapt care poate fi dovedit pentru fiecare situație în parte. Niciun om de știință nu poate nega acest lucru, pentru că deja au fost concepute dispozitive care creează aceste produse organice de sinteză. Cu ajutorul Pag. 29 – 35 |